AMIN!

javre umane iau locul nevinovatilor caini,

urla inima

si bea sangele amintirilor mele.

nu exista oameni in acest loc parasit,

numai furtuna si parjol.

casa mea e de scanduri de brad,

miroase a rasina,

a trup si a lacrimi, miroase mereu a Craciun.

spurcaciuni fara demnitate asupresc acest Rai

si-l transforma-n Gheena,

numai ca sangele nevinovat se zbate in iarba si musca,

la fel ca sangele martirilor credintei.

dincolo de destinele crude vad o mare lumina,

vad causul palmei lui Dumnezeu

cum se lipeste de capul cainelui meu

si-l vindeca si-l invie

si odata cu el si pe mine

si intreaga mea stirpe.

amin!