javre umane iau locul nevinovatilor caini,
urla inima
si bea sangele amintirilor mele.
nu exista oameni in acest loc parasit,
numai furtuna si parjol.
casa mea e de scanduri de brad,
miroase a rasina,
a trup si a lacrimi, miroase mereu a Craciun.
spurcaciuni fara demnitate asupresc acest Rai
si-l transforma-n Gheena,
numai ca sangele nevinovat se zbate in iarba si musca,
la fel ca sangele martirilor credintei.
dincolo de destinele crude vad o mare lumina,
vad causul palmei lui Dumnezeu
cum se lipeste de capul cainelui meu
si-l vindeca si-l invie
si odata cu el si pe mine
si intreaga mea stirpe.
amin!
Leave a Reply