MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

September 19, 2016

VREME AMARĂ

Filed under: Ideal,Poezie — Maria Barbu @ 12:05 pm

Dezmăț de ploi, nefericită natură umană,
cu frunzele viselor căzute sub tălpi,
cu coroanele smulse,
lăsând demnitatea pradă tuturor indemnităților.
Dumnezeu e cărunt,
fuge precum regele Lear alungat de propriile fiice,
și nu-L ascultă nimeni.
E un abur peste lume,
o pleoapă a morții,
o umbră care ascunde strălucirea vieții,
obnubilând și mintea și inima.
Tu și eu într-o nucă,
în arca minusculă a iubirii,
împărțind același culcuș
și-aceeași hrană.
Poate e mană
sau poate e cine știe ce iarbă stelară.
Până la urmă,
numai lacrima pe care-o storc sfinții
mai poate îndupleca nesfârșirea,
dar nici asta nu e ceva foarte sigur.
Dintre toate certitudinile
nu ne rămâne decât
soarele intens al dimineții.

poze-de-toamna_frunza-lipita-pe-geam1

Advertisements

Create a free website or blog at WordPress.com.