RITUAL DE NOAPTE

serpi cu limbi de cristal sunt orele noptii,

urma fantomei nauce,

insomnia devenita ritual.

adeseori se isca un scandal,

al trupului sau al constiintei,

dar pacatele se ascund mai repede decat boabele de mercur.

gandului pur nu-i ramane nimic,

doar o sabie subtire,

cu lama de otel atat de fin

ca ai putea scrie cu ea runele

unui destin mai inalt.

de cate ori nu te-ai intalnit cu tine, noaptea,

ca si cum ai fi celalalt,

un altul care ai fost sau care vei deveni?

numai spre zori te prinde

graba lui a fi mai aproape de altii

si te invinge mereu.

cateodata tu canti singur,

cateodata dansez eu

pe un jaratec de cuvinte,

deasupra caruia pluteste misterul ca fumul.

paunul

inimii mele se roteste cu aroganta

si lumile din noi intra in consonanta cu orasul, cu lumea, cu universul,

intr-o vibratie din ce in ce mai subtila.

scriu ultima fila

si din acest poem sar in somn

ca intr-un dom de smarald. 

e frumos si e cald

si parca ma intorc in locul nasterii dintai.

e pentru mine ora zero.

tu in ce eon mai ramai?