MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

October 31, 2016

MOARTE DE NOAPTE

Filed under: Ideal,Poezie — Maria Barbu @ 2:11 am

Câtă natură a murit în mine,
câte ogoare verzi ori înflorite,
câte păduri cu căpriori și ciute
și niciodată n-am știut opri
această boală a muririi mele.
Pe venele mai mici sunt arcuri mii,
pe multele țesuturi și celule
e parc-un stol de libelule,
ce mă acoperă.
În gând, în carne și în operă
e viață și e soare,
sunt malurile vii,
dar parcă apa moare
și nu știu ce va fi.
Iubirea mea-i ascunsă,
în grote, în pustiu,
acolo unde-i scorpionul viu,
cu ceata lui cea otrăvită.
Mi-e inima mărită
și-ntinsă pe bucutuci
precum o vie ce-i de struguri plină.
Pe Dumnezeu îl las să calce
peste stelele mele opace
și să le-nvie pe cele pustii.
În grădina din mine
e toamna morților vii
sau este vara care iarăși vrea să vină?

steklo-noch-ogni-kapli-dozhd

October 12, 2016

LIRICĂ ȘI NARAȚIUNE

Filed under: Ideal,Poezie — Maria Barbu @ 6:07 pm

Sub asediul ploii de toamnă
sângele meu devine narativ,
inventând mereu alte povești și alte circumstanțe,
probabil de teamă sau de frig.
În plină vară am sângele de un lirism extrem,
rotunjind volute erotice peste întreaga realitate.
De undeva, din adânc, se aude un plâns,
de copil sau de pui de animal,
inocent și dureros de pur,
iar eu mă uit aproape speriată împrejur,
să găsesc sursa acelei suferințe nelimitate.
Dar e doar ploaia rece și aerul fără contur,
lăsând timpul să se reverse în fotografii
sau amintiri răzlețe.
Întotdeauna am perceput tristețea ca pe o narațiune,
ca pe un proces subtil dar necruțător,
în timp ce bucuria e poezie liberă,
e zbor
deasupra acestei vieți.
Am în gură un fel de miere,
un fel de durere
după un timp care încă nu a venit,
dar pe care-l aud printre picăturile plânsului ceresc,
nu cu auzul urechii umane
ci cu auzul fiarei care aș fi putut să fiu,
dacă nu eram un om puternic și viu.
Mă duc să mă născocesc,
să-mi inventez o nouă existență, fără fatalitate,
în care vor fi toate poveștile fermecate
ale celei ce voi deveni mai târziu.

ploaie-de-toamna

October 3, 2016

INEL DE NUNTĂ

Filed under: Ideal,Poezie — Maria Barbu @ 11:10 pm

De câte ori mireasă voi fi?
O dată pentru mine,
o dată pentru tine,
o dată pentru tu și eu
și încă o dată pentru Dumnezeu.
Mireasa miresei ce sânt
se caută în Cuvânt
și trimite la Cer
silabele care se pot face înger.
Copiii mei zglobii
aleargă prin sângele meu uimit
și se apucă ei înșiși de nuntit.
Câtă duioasă mireasmă de nuntă
e în această toamnă coaptă și-atât de aurită,
încât poți auzi și dimineața cum e nuntită,
poți privi spre mirele luminii
și te poți închina.
Ia-mă, iubitule, de aici,
sunt a ta pentru o veșnicie!
Pe inelul meu scrie
întreagă viața ta.

most-beautiful-wedding-rings

Create a free website or blog at WordPress.com.