se intampla in mine miracole,
se nasc sori si istorii, imparatii si oracole.
se naruie uneori cerul gurii
si cad cuvintele gramada.
din obseiile mele ies inarmata, cu zale
si spada.
de undeva din adancul cel mai adanc
ori din inaltul cel mai inalt
ma simt chemata spre ceva tainic,
spre un tel pe care-l doream
desi am mers mereu spre celalalt.
mistuitoarele flacari par ca s-au domolit,
dar eu stiu ca sub pleoape e otelul topit,
ca diamantele taie in carne
acele rune care trec
din neam in neam,
din os si sange ori din soapta si vis.
asa e scris.
mai am atat de mult pana la fructul promis,
mai am de strabatut o cale,
de urcat un alt munte,
de rostogolit o vale ,
fara ingeri de paza si fara carare.
mi-e gandul caine care latra
si musca
si nu iarta.
mi-e inima insa mai sus de urcus,
mai aproape de varf,
acolo unde numai vulturii isi rotunjesc
culcus.
mai am atat de mult de vietuit in cuvant.
piatra cu piatra,
pamant cu pamant,
frunza cu frunza, bob cu bob.
fruntea se face zob
se sparge de Dumnezeu ca de un stei.
asta ma si face sa am temei,
sa simt zidirea fiintei cum urca
pana la nota cea mai de sus.
curaj si onoare am pus
la radacina casei mele.
iar peste toate-am aruncat
o mana de stele.
