MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

September 17, 2013

FIINTA MEA (exercitiu melodic)

Filed under: Ideal,Poetry — Maria Barbu @ 2:15 am

se intampla in mine miracole,

se nasc sori si istorii, imparatii si oracole.

se naruie uneori cerul gurii 

si cad cuvintele gramada.

din obseiile mele ies inarmata, cu zale

si spada.

de undeva din adancul cel mai adanc

ori din inaltul cel mai inalt

ma simt chemata spre ceva tainic,

spre un tel pe care-l doream

desi am mers mereu spre celalalt.

mistuitoarele flacari par ca s-au domolit,

dar eu stiu ca sub pleoape e otelul topit,

ca diamantele taie in carne

acele rune care trec

din neam in neam,

din os si sange ori din soapta si vis.

asa e scris.

mai am atat de mult pana la fructul promis,

mai am de strabatut o cale,

de urcat un alt munte,

de rostogolit o vale ,

fara ingeri de paza si fara carare.

mi-e gandul caine care latra

si musca

si nu iarta.

mi-e inima insa mai sus de urcus,

mai aproape de varf,

acolo unde numai vulturii isi rotunjesc

culcus.

mai am atat de mult de vietuit in cuvant.

piatra cu piatra,

pamant cu pamant,

frunza cu frunza, bob cu bob.

fruntea se face zob

se sparge de Dumnezeu ca de un stei.

asta ma si face sa am temei,

sa simt zidirea fiintei cum urca

pana la nota cea mai de sus.

curaj si onoare am pus

la radacina casei mele.

iar peste toate-am aruncat

o mana de stele.

September 5, 2013

DRAGONUL DE LUT

Filed under: Ideal,Poetry — Maria Barbu @ 2:17 am

dragonul negru de lut musca din cainele de paza,

ma lasa cu frica in sanul  greu,

ma calca pe piept

si ma apasa.

uratul dragon, diavol de carne si sange,

mama mea in cer plange

si se roaga la nor.

am visat mereu ca zbor,

ca scap de catuse si lant,

ca ma ridic peste dusmani si peste durere.

acum ma uit cum cainele meu piere

si se duce incet langa cei de demult,

langa cei pe care i-am iubit  

cu sangele nascator.

o sa-mi fie atat de dor,

atat de gol,

atat de frica,

in aceasta lume  mica. 

undeva, langa inima mea,

latra la luna cateaua mea cea buna,

latra la stele lupul de langa perdele,

latra la vis destinul meu promis.

fara paine si fara apa,

fara arginti si fara dorinti,

se iese din matca aceasta stearpa

si se-aseaza-ntre sfinti.

fara chip de om sau de fiara,

numai cu sufletul lasat afara si-nflorit

peste zenit.

85-wolf-1024x982

Blog at WordPress.com.