roata mea, ca iubirea, se frânge toată
sub trup.
se umple de viespi gura ta spurcată,
inima ta înnegrită de sângele vechi,
râsul strivit de urechi,
cântecul decojit.
te-am așteptat o viață
și nu m-ai găsit
și-mi bați acum în coastă,
gata s-o rupi.
pleacă de-aici,
du-te-ntre lupi,
lasă-mă pe mine
cu sânul umflat de lacrimi și miere.
în noaptea asta,
tu-mi ești durere,
spiță frântă,
gând destruchiat.
dar ești al meu!
te-am îngenunchiat
și te-am făcut să-mi culegi iarbă din talpă.
cerul deasupra gurii,
luna calpă ca o monedă
de aur vechi și înverzit.
de ce-ai plecat?
de ce-ai venit?
te voi stoarce de lumină,
ca pe o lampă.
