fantasme, muzica mintii reinvie iubirea pierduta.
toamna se taraste spre sud,
mor privighetorile si cluburile raman fara obloane de protectie.
numai cei fara inima ratacesc prntre casele pustii,
numai vieti pierdute in zadar,
fara impliniriri
si fara sa lase nimic si pe nimeni in urma.
oameni urati,
ca o turma de stafii
umbla pe strazile pustii.
la capatul metroului cu care mergeam in amintire
se gasea o lumina
despre care nu mai stiu daca era adevarata sau nu.
numai tu
stii sa tai noaptea ca pe o paine tare,
numai tu stii sa ma rasfeti in acel mod
care ma face sa ma simt entuziasmata pana la lacrimi.
dar nu esti aici.
ai ramas in fantasme,
in ganduri intrerupte savant de metafore.
nu mai esti.
ai disparut,
cerul s-a inchis deasupra ta ca un chepeng
deasupra unei fantani.
si atat.
ai fost, ai trait, ai iubit si dincolo de asta
e doar iubirea cu ecou infinit.
