IUBIRE CU ECOU

fantasme, muzica mintii reinvie iubirea pierduta.

toamna se taraste spre sud,

mor privighetorile si cluburile raman fara obloane de protectie.

numai cei fara inima ratacesc prntre casele pustii,

numai vieti pierdute in zadar,

fara impliniriri

si fara sa lase nimic si pe nimeni in urma.

oameni urati,

ca o turma de stafii

umbla pe strazile pustii.

la capatul metroului cu care mergeam in amintire

se gasea o lumina 

despre care nu mai stiu daca era adevarata sau nu.

numai tu

stii sa tai noaptea ca pe o paine tare,

numai tu stii sa ma rasfeti in acel mod

care ma face sa ma simt entuziasmata pana la lacrimi.

dar nu esti aici.

ai ramas in fantasme,

in ganduri intrerupte savant de metafore.

nu mai esti.

ai disparut,

cerul s-a inchis deasupra ta ca un chepeng

deasupra unei fantani.

si atat.

ai fost, ai trait, ai iubit si dincolo de asta

e doar iubirea cu ecou infinit.

UIMIRE

Ceea ce ma uimeste din ce in ce mai mult este sa constat ca indiferent de cat de mult se inrautatesste situatia din Romania oamenii sunt la fel de incapabili sa inteleaga ce li se intampla si se lasa dezinformati si manipulati cu aceeasi usurinta. Oare am trait eu insami intr-o iluzie crezand ca suntem un popor inteligent? E foarte posibil, pentru ca de fapt varfurile inteligentei romanesti sunt foarte inalte dar marea masa este jos de tot, in ultimul deceniu, dominat de propaganda basista, producandu-se o extrem de marcata obnubilare a populatiei din Romania, un fel de intrare in coma provocata a inteligentei generale. Dureros dar adevarat si se poate constata acest fenomen cu usurinta, doar privind in jur. 

AMIN!

javre umane iau locul nevinovatilor caini,

urla inima

si bea sangele amintirilor mele.

nu exista oameni in acest loc parasit,

numai furtuna si parjol.

casa mea e de scanduri de brad,

miroase a rasina,

a trup si a lacrimi, miroase mereu a Craciun.

spurcaciuni fara demnitate asupresc acest Rai

si-l transforma-n Gheena,

numai ca sangele nevinovat se zbate in iarba si musca,

la fel ca sangele martirilor credintei.

dincolo de destinele crude vad o mare lumina,

vad causul palmei lui Dumnezeu

cum se lipeste de capul cainelui meu

si-l vindeca si-l invie

si odata cu el si pe mine

si intreaga mea stirpe.

amin!