imaginea ta picură de pe mine,
mi se ia pielea, ca după somnul de pe plajă,
când epiderma mea arsă dezvăluia gene reptiliene.
te-am consumat complet.
îmi curge din gură câte puțin din viața ta,
palmieri de suflet,
oaze de destin.
nu mai am acel aparat complicat cu care te disecam,
atât de subtil și de dulce,
ca-ntr-un film
cu imagini derulate cu-ncetinitorul.
te mai găsesc pe laptop câteodată, zâmbindu-mi complice
dintr-o poză făcută decent, după care urmase cine știe
ce nazdrăvănie.
și cam atât.
s-a terminat prânzul meu de șerpoaică,
te-am înghițit de tot,
acum voi sta să te diger,
să te transform în mine,
să îți schimb codul celulelor în așa fel
încât memoria ta să mă sature
și toate amintirile tale să devină una cu trăirea mea.
din toata ființa ta
nu mai rămâne decât acest fir gelatinos,
un melc al durerii de voluptate,
o șoaptă aproape viscerală în urechea mea,
un plod în pântec,
un cântec
și nimic altceva.
