MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

LIDERUL PREZIDENTIAL postmodernist – (2)

Noul tip de leadership prezidenţial postmodernist nu a apărut subit, ci în urma unei evoluţii a societăţii şi a lumii în general, ca rezultat al procesului de tranziţie de la modelul modernist la cel postmodernist, care, în acest domeniu presupune şase caracteristici după cum spune Ryan Barilleaux, în „Postmodern Presidency. The Office after Ronald Reagan” („Preşedinţia postmodernistă. Funcţia după Ronald Reagan”), caracteristici dintre care doar patru răspund demonstraţiei de aici, şi anume: – reînvierea prerogativelor prezidenţiale; – participarea dinamică la guvernare prin politicile publice; – întărirea staff-ului prezidenţial prin experţi performanţi; – adoptarea eticii şi moralei politice.

Lucrările mai noi se apleacă mai sever asupra modelului prezidenţial postmodernist, făcând chiar distincţii după criteriul centrului de interes, din care rezultă că : acei preşedinţi care se centrează pe demersul prezidenţial personal sunt mai autoritari, deci mai au reminiscenţe moderniste, în timp ce preşedinţii centraţi pe preşedinţie sunt mai aproape de modelul postmodernist.

Cel puţin aşa putem constata din cercetările făcute de Hager şi Sullivan, ale căror concluzii au fost publicate în studiul lor, intitulat chiar „President-centered, Presidency-centered: Explanations of Presidential Public Activity” („Centrat pe preşedinte, centrat pe preşedinţie. Explicaţii pentru activitatea publică prezidenţială”), publicat în 1994.

Cele mai recente lucrări ţin cont aproape în exclusivitate de preşedinţie, adică de funcţia prezidenţială, încercând să impună liderului prezidenţial o abordare postmodernistă cât mai etică şi mai implicată cu putinţă, aşa cum se remarcă în cartea publicată în 2003 de Jeffrey Cohen şi David Nice, „The Presidency” („Preşedinţia”), care defineşte liderii în funcţie de abordarea funcţiei. „Preşedinţia imperială” care îi tenta pe liderii erei moderniste, cu mirajul autorităţii absolute, a fost înlocuită de o „preşedinţie imperioasă”, care face eforturi să se impună cu orice preţ, deoarece se simte în pericolul de a nu face faţă acestei crescânde interdependenţe şi concurenţe dintre instituţiile statului, dintre acestea şi ţesutul social naţional, dar şi cu edificiul politic internaţional.

În virtutea acestei disperări de a nu pierde din prerogative, liderul prezidenţial îşi poate pierde însăşi raţiunea de a fi în funcţia respectivă. Conform tendinţelor postmoderniste ale epocii actuale, funcţia prezidenţială îşi pierde din prerogative, până la limita de la care ar trebui să nu se mai poată instaura un regim marcat de abuzul de autoritate prezidenţială, aşa cum s-a întâmplat de atâtea ori în formula modernistă! Prins între cursul firesc al schimbărilor formulei prezidenţiale în sensul postmodernist şi propria dorinţă de autoritate marcată, liderul prezidenţial poate comite erori sau poate uza în mod conştient de crizele apărute, atunci când nu determină el însuşi crize, care să îl pună în postura de erou salvator al naţiunii, emfazând în mod artificial funcţia prezidenţială. În această situaţie, liderul prezidenţial însuşi poate deveni un element de pericol pentru securitatea naţională, ca şi pentru cea internaţională.

Pentru a putea păstra sprijinul popular, liderii prezidenţiali au dezvoltat o retorică prezidenţială augmentată de emfază şi persuasiune, ca şi de o demagogie patetică. Acestea sunt caracteristice retoricii prezidenţiale de tip modernist, în timp ce retorica prezidenţială postmodernistă face eforturi pentru a se focaliza pe problemele reale ale naţiunii în general, dar şi ale segmentelor acesteia. Apelarea la retorica revolută modernistă exprimă o anume disperare a liderului postmodernist, care poate determina demersuri schizoide în practica prezidenţială, cu efecte imprevizibile asupra societăţii.

Modelul postmodernist adaugă un accent nou pus pe mass media, care devine un instrument fundamental în relaţia dintre liderul prezidenţial şi audienţa naţională. Un alt element important utilizat de retorica prezidenţială postmodernistă este acela al utilizării administraţiei prezidenţiale ca element semnificativ în comunicarea cu publicul, păstrând liderul prezidenţial în formula unei echipe ce îl poate oricând degreva de reproşuri directe sau acuze personale.

O caracteristică nouă a liderului prezidenţial postmodernist priveşte şi obligaţia acestuia de a face lobby pentru ţara pe care o conduce, ceea ce dă bineînţeles naştere la multiple interpretări, fiecare dintre lideri punând adeseori un accent mult prea personal în aceste demersuri, în dauna interesului naţional, ceea ce deasemenea poate aduce atingere securităţii naţionale.

În ciuda diferenţelor foarte mari pe care analiştii fenomenului de leadership prezidenţial american le sesizează între fostul preşedinte Bill Clinton, care este de regulă recomandat ca fiind primul reprezentant al modelului de lider prezidenţial postmodernist, a cărui abilitate în modelarea imaginii personale este greu de depăşit, şi actualul preşedinte american, George W. Bush, preşedintele Bush Jr. este, pe alte coordonate, un model şi mai clar de preşedinte postmodernist, amândoi aparţinând unui model deja inconturnabil, mai ales că actualul preşedinte american a dovedit în repetate rânduri că ştie să domine crizele, tot astfel cum ştie şi să profite de ele! Printre calităţile sale putem enumera: demersul decizional de sorginte constructivistă, promovând idei conform cărora realitatea se construieşte în funcţie de voinţa şi puterea politică a celui sau celor capabili să conducă această construcţie sau reconstrucţie a realităţii; utilizarea întregii palete de putere: putere politică, putere militară, putere economică, puterea persuasiunii diplomatice, puterea argumentelor şi a adevărurilor promovate, de exemplu în lupta împotriva terorismului. Capitalul politic prezidenţial creşte pe planul politicii interne în directă relaţie cu modul în care este utilizată puterea prezidenţială pe plan internaţional.

Criticii acerbi ai preşedintelui american, ca şi ai postmodernismului, spun, ironic, că se ajunge astfel în situaţia în care societatea, naţiunea, lumea nu există decât în măsura în care sunt „construite” de cei care au puterea!

 

(fragment din cartea mea, “Postmodernismul, liderii şi crizele”)

5 Comments »

  1. Tulai doamne….hai, zi-o şi pe asta….nu se poate să nu te fi mâncat limba…nu-i aşa că Iliescu e un lider postmodern?
    Dacă ai de gând să afirmi chestia asta, să mă anunţi să-mi iau un bax de şerveţele ca să nu împroşc tastatura cu lacrimi. De râs.

    Comment by mangaloy — February 19, 2008 @ 5:46 pm

  2. @mangaloy,

    nu este niciunul dintre liderii nostri politici un lider postmodernist cu adevarat!

    Comment by Maria Barbu — February 19, 2008 @ 9:28 pm

  3. Am rasfoit pe la tine mi-a placut si o consider o pagina “traznita”-adica deosebita… daca doresti putem face un shchimb de link-uri.
    O zi faina sa ai si eu sunt convins ca Iliescu chiar a fost un lider postmodernist din cate am citit eu. Din partea mea poate asaa fie orcine la conducere atata timp cat mie imi merge bine ca cetatean…Cand nu imi mai merge bine..intr-o socitetate democratica ar trebui sa dau votul meu cui cred eu ca imi reprezinta mai bine interesele… Daca fiecare om din Romania ar gandi asa….eu cred ca am avea o majoritate care sa conduca lejer si detasat; majoritate care, la randul ei poate fi trasa la raspundere in caz de neimplinire a angajamentelor. Dar cu coalitii de genul..pe cine mai tragi la raspundere…
    Parerea mea este ca Iliescu a fost singurul ce a stiut sa aiba o majoritate. E mult e putin, nu stiu. Insa chiar a fost un lider la vremea cand conducea tara. Sa dam Cezarului ce este al Cezarului.
    Stateam si ma gandeam cui ar fi trebuit incredintata puterea in 89….
    Nu am gasit un raspuns…mai bun.Aaaaa, poate ca o sa fiu categorisit neocomunist sau mai stiu eu cum…. de baietasi care..atunci cand fugeam de mancam pamantul sa nu ma omoare minerii, avand si parul lung si cercel in ureche,acei baietasi nici nu se nascusera sau inca se mai jucau in nisip….sa nu mai vb de dinozauri care tot imi amintesc ce bine a fost sub ceasca….alta categorie care imi face sila…
    So, nu ridicati piatra ca am pomnenit de Iliescu..vrem nu vrem este singurul care are studii politice…aaa, sa nu va inchipuiti ca la Frunze nu se facea si politica tarilor capitaliste !!!

    Comment by Adrian — August 14, 2009 @ 3:01 pm

  4. REDUCEREA MANDATULUI PRESEDINTELUI ROMAN BASESCU DE LA 5 ANI LA 5 LUNI !

    Vasilescu a fost scos pe sest din Romania sub nasul servicilor secrete. Vizita fostului director al aeroportilui Otopeni (Romania )la New York fost extrem de scurta, se pare de cateva ore. Marturiile date sub juramant fac parte din noul dosar de acuzare prin care autoritatile judiciare americane spera sa obtina extradarea celebrului traficant de arme din Tailanda.
    “Bout partner a friend of Romanian president Traian Basescu, connected Viktor Bout to Arsenal and Romtehnica, companies of Romanian DoDefense. Cigarettes in cargo manifest of Air Sofia aircraft, in fact rifle guns amunitions loaded on board at Bucharest-Otopeni Romanian AFB for a destination under embargo in 1998 ( Sierra Leone )”.
    In total Vasilescu a documentat vreo 200 de transporturi de armament
    violand santiunile ONU depe aeroportul Otopeni.
    Un aspect inedit reprezinta vanzarea pe un pret de nimic a flotei aeriene romane de catre Ministrul Transporturilor Traian Basescu actualul Presedinte al Romaniei catre contrabandisti de arme. ( un avion Iliusin la pretul unui Jeep )
    “Vasilescu testifies a few Romanian intelligence agencies covered the import-export firms and were involved in arms smuggling on the Bucharest airport and in the of Agigea zone, in the Constanta Sea Port (new and old), for military training and support of the Islamic organizations.”
    Vasilescu a parasit USA dupa cateva ore de sedere la New York fara sa viziteze orasul. In aceste ore el a reusit sa arunce in aer mafia de arme si politica a Romaniei in frunte cu actualul presedine Traian Basescu.
    Corespondenta speciala pentru Nipon PRESS by Robert Horvath
    VEDETI DOCUMENTE EXTRAORDINARE PE :
    Vasilescu | MySpace – myspace.com/val2002

 In cazul in care intervine cenzura serviciilor puneti pe yahoo Web Search: 
 http://www.myspace.com/val2002
    URMARITI : http://devanewyork.blogspot.com/
    http://www.devagallery.com/

    Comment by ROBERT HORVATH NEW YORK — January 31, 2010 @ 3:53 am

  5. EXPOZITIA PATAPIEVICI DESCHISA DUPA DOI ANI DE ZILE !

    ULUITOR, INCREDIBIL,SENZATIONAL, DEMENT !

    Scandalul ICR creiat prin chemarea de catre mine a politiei americane la expozitia din NEW YORK ramane actual. Expozitia este deschisa si azi dupa aproape doi ani. Articolul scris acum doi ani ramane valabil ,cu singura deosebire fiind faptul ca bugetul ICR sa marit cu 4 milioane $ peste bugetul din anul trecut.
Probabil Presedintele de onoare al ICR ,Traian Basescu consindera ca in mijloc de
criza, cand se taie pensile, oamenii sunt dati afara si copii nu au ce manca ,trebue furat mai mult !
DESCHIDETI BLOGUL ROBERT HORVATH-DEVA
    http://devanewyork.blogspot.com/
    FOTOGRAFII CU POLITISTI AMERICANI DESCINZAND IN MIEZ DE NOAPTE
    LA ICR NEW YORK.

    MANDAT PENTRU ARESTAREA LUI BASESCU LA NEW YORK
Astazi 12 Noiembrie publicatia New York Magazin a spart cenzura. Redactorul Culian , jurnalist al curajului si adevarului a publicat articolul “Morminte la Bucuresti, Menore la la New York”. El desvalue fapte noi, incendiare ,despre scandalul ICR ,New York: Expozitia antisemita nu a fost una romanaeasca, ci una araba. Mana care a desecrat menore manjind, cu sange cuvantul Fuck, este al arabului OMAR MARWAN AMBAKI.( romanii au fost doar decorul si diversiunea).. . Acesta expozitie de si oficial a fost inchisa la 15 August, este deschisa si azi dupa trei luni de zile….probabil pana la intoarcerea presedintelui din Siria …. Rezultatul anchetei americane incepe sa-si faca loc in media americana….. Profanarea mormintelor este legata de desecrarea menorelor…Se profileaza un scandal international….. Culmea ironiei, face ca.Anti Defamation League cea mai puternica asociatie evreiasca , se se afle cu sediul, la doua minute de galeria ICR. Articolul descrie in amanunt, descinderea in noaptea de 29 octombrie a unei unitati speciale in Hate Crime, pentru a lua probe. Faptul ca presedintele Basescu deschide,sponsorizeaza si refuza sa inchida ,un eveniment extremist care promoveaza teroarea si si ura de rasa in mijlocul celui mai mare oras american, la doi pasi de sediul ONU,creiaza o situatue fara precedent. Aceasta provocare cere un raspuns pe masura . Baza penala o reprezinta “plangerea”adresata politiei, in care subsemnatul cer deschidera unei anchete si dezamorsarea unei bombe a terorismului ideologic islamic. Aceast document oficial impreuna cu probele adunate, pun bazele Mandatului de Arestare in U.S., a cetateanului roman Traian Basescu. Copia acestui document ,cu antetul politiei americane si numar de inregistrare sta la dispozitia celor interesati . Robert Horvath Cineast New York 14 noiembrie 2008 ( cititi nymagazin nr 593 )
http://devanewyork.blogspot.com/ http://www.devagallery.com/

    Comment by ROBERT HORVATH NEW YORK — January 31, 2010 @ 3:54 am


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: