MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

LIDERUL PREZIDENTIAL postmodernist – (1)

Lumea a suferit o modificare esenţială a balanţei puterii, prin eliminarea autorităţii hegemonice şi proliferarea interdependenţelor politice internaţionale, chiar dacă mai persistă încă tendinţa de ignorare a acestei realităţi.

 

Pe măsură ce distanţa dintre politica internă, sau „domestică” după cum o denumesc americanii, şi politica externă, internaţională, pare să se diminueze semnificativ, liderul prezidenţial postmodernist trebuie să răspundă atât audienţei naţionale, asupra căreia exercită o foarte importantă influenţă, cât şi audienţei internaţionale, prin felul în care ştie şi poate răspunde eficient noului sistem internaţional politic şi de securitate.

Fie că vrea sau nu, că îi face sau nu plăcere, liderul prezidenţial postmodernist este obligat să facă efortul de a interacţiona armonios şi eficient cu celelalte structuri de putere de pe plan naţional, tot aşa cum trebuie să facă efortul de a răspunde cerinţelor şi exigenţelor noilor structuri politice şi de securitate ce se edifică acum în lume. Deciziile politice, deciziile de securitate, ca şi deciziile militare majore, care antrenează statul, îi revin liderului prezidenţial, astfel încât presiunea responsabilităţilor este maximă, mai ales pentru modelul postmodernist de preşedinte.

Modelul prezidenţial postmodernist este cel care propune un lider implicat şi responsabil, spre deosebire de modelul prezidenţial modernist, care era, şi mai este încă, un model care funcţionează prin excese de leadership, model în care preşedintele are, sau vrea să aibă, totală autoritate şi nu trebuie să dovedească neapărat şi responsabilitate, deoarece nici o altă instituţie a statului nu ar avea curajul să îi ceară socoteală.

Cu cât modelul prezidenţial postmodernist va câştiga mai mult teren, cu atât politica naţională ca şi cea internaţională vor câştiga în responsabilitate, coerenţă şi viabilitate. În unele ţări, mai ales din estul fost socialist al Europei, liderilor prezidenţiali le este greu să renunţe la prerogativele extrem de tentante ale dictatorului şi sunt gata să cedeze, cel puţin din când în când, tentaţiilor megalomanice şi autoritariste, cu atât mai mult cu cât populaţia din aceste ţări este obişnuită cu vechiul model dictatorial şi poate „suporta” exagerări ale puterii prezidenţiale, fără a fi capabilă încă să le amendeze cu severitate.

Şi totuşi, marile schimbări intervenite în mediul politic după căderea Cortinei de Fier şi încetarea Războiului Rece au determinat şi aici profunde schimbări şi în planul politicii naţionale, inducând elemente ale modelului democratic şi postmodernist evoluat, care respectă cerinţele multilateralităţii şi pluralităţii postmoderniste, astfel încât presiunea criteriilor democratice a schimbat modelul prezidenţial din statele est-europene, care şi-au propus să se integreze armonios în sistemul politic şi de securitate european şi euro-atlantic.

Din perspectivă internaţională, noul model prezidenţial postmodernist trebuie să se adapteze la noile direcţii, la inderdependenţa crescândă, la modelul cooperativ şi la dialogul decizional ce caracterizează acum noul sistem internaţional, politic şi de securitate. Renunţarea la dominaţie şi control este una dintre coordonatele esenţiale ale distincţiei dintre modelul prezidenţial modernist şi cel postmodernist.

Modelul de lider prezidenţial postmodernist este un actor politic conştient de faptul că are obligaţia să conlucreze echilibrat cu ceilalţi actori ai scenei politice naţionale şi internaţionale. În condiţiile în care liderul prezidenţial este tentat să facă figură aparte, el va activa în mod nepermis acele elemente de leadership prezidenţial autoritar care pot dezechilibra grav atât sistemul politicii interne cât şi pe cel, tot mai intens inter-relaţional, al politicii internaţionale, aducând grave prejudicii atât securităţii naţionale cât şi celei internaţionale.

Deoarece liderul prezidenţial este cel mai proeminent în domeniul politicii internaţionale şi al securităţii, tipul său de reactivitate este cel mai vizibil, şi cel mai influent, această influenţă reflectându-se atât în planul politicii naţionale, – dat fiind că prin încărcătura electorală pe care o are, această dependenţă a liderului prezidenţial de susţinerea populară determină adeseori apariţia demagogiei şi a populismului ieftin şi irelevant în discursul ori în demersul politic prezidenţial, – cât şi un demers nesemnificativ pe plan extern.

Aceste pericole apar mai ales în condiţiile supravieţuirii modelului modernist de lider prezidenţial, carismatic şi adeseori coruptibil, în timp ce modelul postmodernist al liderului prezidenţial este mai puţin expus acestor devieri etice şi morale. Există în modelul actual de lider prezidenţial o dilemă funcţională, care face să existe o anume tensiune între profilul liderului prezidenţial în planul politicii naţionale şi profilul aceluiaşi lider în planul politicii internaţionale.

Pericolul real al unei relaţii schizoide între demersurile de politică naţională a liderului prezidenţial cu propensiuni autoritariste şi demersurile sale de politică internaţională, în care acelaşi lider apare ca democrat, se exprimă prin faptul că liderul este incapabil şi insuficient de atent să uzeze de toate oportunităţile ce se oferă afirmării naţiunii pe care o reprezintă, renunţând adeseori să servească interesele naţionale tocmai pentru a fi mai apreciat în politica externă !

Pentru liderul prezidenţial modernist, audienţa naţională este cea mai importantă ţintă, în timp ce pentru liderul prezidenţial postmodernist audienţa internaţională este atât de importantă, încât poate influenţa inclusiv deciziile pe care acesta le ia în planul politicii şi securităţii naţionale.

Liderul prezidenţial postmodernist este foarte atent la mişcările şi tendinţele din mediul internaţional în două feluri: fie îşi supune acestora propriile demersuri de politică externă, alăturându-se acestor tendinţe, fie îşi modifică demersurile în aşa fel încât să determine el însuşi modificarea unor tendinţe ori direcţii din politica internaţională.

Prima situaţie este valabilă mai ales pentru liderul prezidenţial al unei puteri mici sau mijlocii, cu influenţă moderată în politica internaţională, în timp ce al doilea caz este specific liderului prezidenţial al unei mari putei, sau mega-puteri, care îşi poate permite să modifice direcţiile din mediul internaţional, politic şi de securitate.

(fragment din cartea “Postmodernismul, liderii si crizele”)

2 Comments »

  1. Poate ca textul vi se pare inca dificil desi am umblat la el destul de mult, pentru a-l face lecturabil, deoarece in forma sa de teza de doctorat era plin de trimiteri, note, etc. Dar problema este de extrema actualitate si, din cate stiu, nimeni pana acum nu a facut in Romania un doctorat in leadership. Nu vreau sa imi ridic vreo statuie, ci vreau sa subliniez solitudinea mea in domeniu, si riscul e f mare ca smecherii zilei sa incerce sa ma dea la o parte, tocmai pt ca nu doresc pe nimeni in lumea lor. Eu doresc sa raman in zona teoretica dar faptele ma dor, pt ca leadership-ul politic romanesc este pur si simplu catastrofal. Nu credeti?

    Comment by Maria Barbu — October 22, 2007 @ 11:02 pm

  2. […] iunie 29, 2008 Cine este Omul Politic? Posted by Mihnea Georgescu under Adrian Năstase, Eterna şi fascinanta Românie, Politică, Religie, Traian Băsescu   Mulţi au tendinţa să îi judece pe cei care îşi asumă nobilul apostolat al Iluminării maselor prin arta politicii. Dar eu cred că omul politic are o demnitate specială, divină aş putea spune, pentru că el reflectă Chipul Divinităţii pe Pământ. Dacă acceptăm că Divinitatea presupune o autoritate transecendentă, care ne depăşeşte înţelegerea limitată, Arta Politicii este o Artă Divină, este Marea Artă a Alchimiştilor şi Kabbaliştilor, arta leadershipului, cum ar fi spus Divina Poetă Maria Barbu. […]

    Pingback by Cine este Omul Politic? « Mihnea Georgescu — June 29, 2008 @ 4:07 pm


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: