MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

August 17, 2011

ZEU SI OM – note de lectura!

Filed under: Cultura — Maria Barbu @ 10:28 am

Am citit cu foarte mare atentie cartile lui Zecharia Sitchin si, coroborand informatiile/teoriile lui cu alte informatii, am ajuns la urmatoarele concluzii:

– planeta Pamant a fost, din cele mai vechi timpuri, vizitata/folosita/colonizata de indivizi de pe planete mai civilizate [Nibiru in cele mai multe cazuri sau Sirius, vezi Egiptul si dogonii], indivizi pe care toate mitologiile lumii ii proclama Zei, pentru ca aveau statura mare, puteri neobisnuite si o inalta tehnologie;

– HOMO SAPIENS a aparut prin inginerie genetica si a fost facut sa semene cu acei indivizi , dandu-i-se si chipul dar si numele lor, adica OM, cuvant sacru, Isus considerandu-se Fiul Omului, asa cum si era, caci era facut prin inseminare artificiala, silaba sacra a hindusilor este aum=Om, muntele Omul este un altar gigantic, cu chipul Zeului, adica al unui extraterestru;

– religiile lumii nu au facut si nu fac decat sa mentina pamantenii intr-o stare de imbecilizare si de sclavie mentala, sorry for it, dar credinta e cu totul altceva decat vrea ori isi permite Biserica sa arate;

– aceste secrete au fost depozitate in initierea regilor-preoti la inceput, a regilor-lideri mai tarziu si a masonilor acum.

Advertisements

August 5, 2011

Pentru mine, pentru mâine

Filed under: Sarbatoare — Maria Barbu @ 8:04 pm

Osul meu îngeresc

Filed under: Ideal,Poezie — Maria Barbu @ 1:40 am

jos, undeva lângă iad, deși

nu e foarte clar dacă iadul e jos sau e sus,

se face cald și se bea multă apă.

poate în rai e zăpadă

dar eu urăsc iarna, detest frigul

ca pe un dușman personal.

aș vrea să fiu cal,

să pot fugi și chiar zbura,

aș vrea să pot necheza în silabe secrete.

să se adune, ca niște cipuri,

în capul meu,

planete și sori.

e prea simplu să exist aici,

să număr viața din zori,

e chiar trist. nu mă obișnuiesc

deloc cu acest obicei mult prea învechit.

viața mea e o lavă,

e un șuvoi de foc

care țâșneste uneori din nimic,

e o metaforă ținând loc de timp.

pâinea mea e făcută din spice de gând,

un tubercul de cuvânt

mă hrănește.

aici, duhnește prea omenesc

și asta mă face să-mi simt

osul acela răsucit

într-un fel aparte,

cum au doar îngerii, negri sau albi,

dar oricum din altă parte.

August 1, 2011

Monștri frumoși din zori

Filed under: Ideal,Poezie — Maria Barbu @ 5:45 pm

mă culc în zori, mă răsucesc aproape odios

spre lumina pe care o iubesc.

mi-e sete, mi-e rouă, mi-e somn și mi-e moarte.

un gâlgâit de șoapte

se aude din străfundurile inimii,

acolo unde locuiesc monștri frumoși,

acolo unde fierbe otrava fiecărei secunde.

aș ieși din acest circ

dar nu știu pe unde,

nu știu nici cum poți să te transformi

în reptilă sau în fum,

să scapi de o idilă măruntă

și să te arunci în elicele unui mare torent

sentimental.

unul aproape ideal,

pentru că mai puțin e inutil

și nedrept.

în zori se frământă aluatul zilei,

se pun mirodenii

și se dau binecuvântări și blesteme.

niciodată nu am să știu cine mi-a scris

pe plămâni și pe piept

un poem alburiu,

sau cine îmi coase strălucitoare teme

pe dinăuntrul ochiului închis.

gata, monștrii s-au risipit

și a rămas doar realitatea,

adică aproape nimic.

Create a free website or blog at WordPress.com.