MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

January 14, 2010

2009 – cum a fost, 2010 – cum ti-l doresti (leapsa)

Filed under: Leapsa — Maria Barbu @ 1:50 am

Prima leapsa pe anul 2010 am primit-o de la Dana, cititoarea fidela a poemelor mele de pe blog!


1. Ce ai facut nou in 2009, ceva ce nu ai mai incercat inainte?
Am descoperit ca pot spune adevarul in orice moment, desi consecintele lui pot fi dureroase!

2. Te tii de ceea ce-ti propui la cumpana dintre ani? Iti vei stabili si mai multe scopuri pentru anul urmator?
Da, in general fac proiecte pe care le realizez, dar de cele mai multe ori mintea mea se misca mai repede decat timpul cronologic. Pentru 2010 mi-am propus ceva de care TREBUIE sa ma ocup foarte serios!

3. A nascut cineva apropiat tie?
O prietena a mea a nascut doi gemeni, la diferenta de o ora si de un an, zau! Adica primul pe 31 decembrie la ora 23,15 si celalalt pe 1 ianuarie la ora 0,15! Simpatic, nu?

4. A murit cineva apropiat tie?
Da, a murit o persoana care mi-a fost la un moment dat foarte apropiata. Am aflat chiar inainte de Revelion. Sfarsit de an, sfarsit de viata!

5. Ce tari ai vizitat?
Multe.

6. Ce anume din ceea ce ti-a lipsit in 2009 ai vrea sa ai in 2010?
Mai multa determinare, mai mult curaj – asta din partea mea, iar din partea celorlalti, as vrea mai multa intelegere, mai multa tandrete si…. nu mai spun aici ce!

7. Ce data din anul 2009 iti va ramane vie in amintirile tale si de ce?
Cred ca imi vor ramane in memorie mai multe zile, dar nu neaparat cu un continut pozitiv!

8. Care a fost cea mai mare realizare in acest an?
Cea mai mare realizare a fost insusi faptul ca am rezistat la incercarile acestui an de penitenta!

9. Care a fost cel mai mare esec?
Nu stiu daca este un esec, dar il notez aici ca pe un inadmisibil zid al stupiditatii care s-a ridicat in jurul meu in acest an blestemat! Dar poate ca trebuia sa trec prin Iad si dupa penitenta sa urc din nou “pe spitele luminii”, cum spuneam intr-un poem de-al meu.

10. Ai avut parte de boala sau raniri mai serioase?
Da, dar nu trupul e cel care doare cel mai mult, ci sufletul si dezamagirea pe care ti-o pot provoca cei din famila ta, ori din natiunea ta!

11. Care a fost cel mai bun lucru pe care l-ai cumparat?
Mi-am cumparat o casa in virtual!

12. Comportamentul cui merita sarbatorit/apreciat?
Al catorva romani sinceri si demni!

13. Comportamentul cui te-a dezamagit sau ti-a provocat tristete mare?
Al celor mai multi. Din familie, din vecinatate, din societate. Din pacate, cred ca nu numai celula fizica ci si celula morala s-a deteriorat, aici,  ireversibil!

14. Unde s-au dus o mare parte din banii tai?
Pe vise….

15. In legatura cu ce anume ai fost extrem de bucuroasa?
In legatura cu succesele altora, dar de suferit am suferit inca si mai mult pentru esecul unei anume coagulari de ideal!

16. Ce cantec(e) iti vor reaminti mereu de anul 2009?
Cele ale lui Michael Jackson!

17. Comparativ cu anul trecut esti:
Mai trista, mai ganditoare, mai lucida, mai deschisa, mai gingasa launtric!

18. Ce ai fi vrut sa fi facut mai mult?
As fi vrut sa-i pot “lovi de moarte” (vers)  pe cei care au incercat sa ma ucida! Metaforic vorbind!

19. Ce ai fi vrut sa faci mai putin?
Sa fi fost mai putin toleranta cu cei care nu merita!

20. Cum vei petrece Craciunul?
L-am petrecut deja…

21. Care a fost cea mai buna carte citita?
Au fost mai multe, cu idei si continuturi intense si provocatoare intelectual, facandu-ma sa trec definitiv in categoria “theorista”!

22. Ce ti-ai dorit si ai primit?
Libertate interioara. Am reusit sa discern in mine puterea gandului, dar si puterea sufletului!  Mi-am dorit sa comunic la un nivel cat mai inalt al mintii si am reusit! Dar am reusit si sa ii vad pe oameni asa cum sunt ei cu adevarat si am descoperit hidosenia celor mai multi.

23. Care a fost filmul tau preferat din acest an?
Serialul Criminal Minds si serialul Genesis. Ador filmele politiste!

24. Ce ai facut de ziua ta?
Mare, soare, 6 August! Ziua Transfigurarii, Schimbarea la Fata!

25. Cum ai descrie stilul tau vestimentar in 2009?
O reinventare treptata a adolescentei pierdute si visate!

26. Ce te-a mentinut pe lina de plutire?
Energia mintii si a sufletului meu si prietenia unei/unor persoane dragi!

27. De cine ti-a fost dor?
De mine insami…  si de iubirea aceea care e in stare sa treaca peste orice!

28. Care a fost cea mai interesanta persoana pe care ai cunoscut-o?
E cineva de foarte departe.

29. Spune-ne o lectie de valoare invatata in 2009?
“Nu arunca margaritare porcilor, pentru ca le vor calca in picioare si-apoi se vor intoarce impotriva ta”! E lectia lui Iisus, pe care abia acum am inteles-o, probata de existenta!

Leapsa merge la ….. Noaptea iguanei!

April 28, 2008

LEAPSA MUZICALA = leapsa de sarbatoare

Filed under: Blogosfera,Leapsa — Maria Barbu @ 1:04 am

Am primit de la Victor o leapsa muzicala si ma gandeam cu oarecare emotie la raspunsurile aiurea pe care le voi primi prin shuffle! Dar, asa ca intr-o poveste, raspunsurile muzicale mi-au depasit asteptarile. Sa va arat si voua:

1. How are you feeling today?

David Coverdale – Into the Light – mai ales pentru ca azi noapte a fost noaptea de Inviere, s-a potrivit la marele fix!

2. Will you get far in life?

DJ Bobo – Like A Bird – nici daca as fi incercat toate raspunsurile posibile care s-ar fi formulat in mintea mea, nici unul nu ar fi putut fi atat de extraordinar de potrivit cu ceea ce sunt, cu ceea ce simt, cu ceea ce fac!

3. How do your friends see you?

Jean-Michel Jarre – The Essential – din nou am fost coplesita de raspunsul dat de aceasta Pythia muzicala si asta imi place enorm.

4. Will you get married?

Seconds To Mars – A Beautiful Lie – oops! Asta e un raspuns cam parsiv, dar asta este!

5. What’s your best friend’s theme?

Yanni Reflections Of Passion – si uite cum uneori un raspuns intamplator e mai aproape de adevar decat orice altceva!

6. What is the story of your life?

Meatloaf – I Would Do Anything For Love – asta e genul de raspuns pe care nici eu insami nu a fi avut curajul sa il dau, dar bucata asta veche, minunata si adevarata, a putut sa faca asta foarte bine in locul meu.

7. What was high school like?

Kaiser Chiefs – Na Na Na Na Na – asta e chiar pe bune, pentru ca a fost super!

8. How can you get ahead in life?

Kaiser Chiefs – Love’s Not A Competition (But I’m Winning) – cred ca este inutil, ori superfluu, sa mai spun cat de multi mi place acest raspuns!

9. What is the best thing about your friends?

The Stone Roses – Made of Stone – niciodata nu am crezut ca e posibil sa gasesti in acest joc al hazardului unele semnificatii la care nici nu te-ai fi gandit inainte.

10. What song describes you?

EPICA – Listen to your dark side (Gothic Metal Ballads)Dumnezeule mare, asta chiar e ceva greu de realizat!

11. How is your life going?

Breaking Benjamin – “We’re not alone here”nu prea stiu ce vrea sa profetizeze asta, dar sper sa fie ceva de bine!

12. How does the world see you?

E Nomine – Fantasticada, stiu, o sa ziceti ca am facut vreo smecherie, dar nu am facut nimic. Pur si simplu asa a iesit! Si imi place E Nomine grozav!

13. Will you have a happy life?

Kaiser Chiefs – You Can Have It Allasa este, asa vreau sa fie!

14. How can I make myself happy?

ATB – Love Will Find You – asa sa fie! Cu adevarat, Iubirea este pentru orice om, dar mai ales pentru o Poeta ca mine, tema fundamentala a existentei!

15. What should you do with your life?

The Stone Roses – I Wanna Be Adored – foarte frumos! Sigur ca asta vreau in cea mai tainica si mai puternica dorinta a mea!

………

NOTA BENE. Pentru ca leapsa trebuie obligatoriu predata mai departe la cinci confrati de blogosfera, o dau si eu lui Aurel, Cristia, Liana, Marin, Gabitzu!

March 22, 2008

FILME CARE M-AU MARCAT

Filed under: Blogosfera,Leapsa — Maria Barbu @ 7:22 pm

Am primit de la Mihnea o leapsa mult prea draguta ca sa o pot refuza! Filme care m-au marcat! Wow! Mi-e greu sa ma hotarasc, dar o sa insirui macar cateva:

KAGEMUSHA (= Umbra /Sosia) – realizat in 1980 de Akiro Kurosawa, eu l-am vazut ceva mai tarziu, dar a avut asupra mea un impact extraordinar. Am simtit in mine cum se incinge picatura de sange asiatic, cea care face sa am ochii semibridati. Ador povestile astea despre lupta si onoare, ceea ce este neobisnuit pentru natura feminina!

PARFUM DE FEMEIE (Scent of a Woman) – film de Oscar, cu Al Pacino si frumosul, la acel moment, Chris O’Donell, filmul asta pune degetul pe “rana” invatamantului de leadership politic american, care uita adesea ca mai presus de principiile insesi este morala, cea care te faci sa respecti principiile. Orice abatere de aceasta morala te descalifica automat, indiferent cat de important esti ca pozitie in societate, ori in elita. Asta stie sa afirme raspicat colonelul orb interpretat magistral de Al Pacino.

MATRIX – un film colosal, o trilogie vizionara, pur si simplu o intalnire cu genialitatea. Mie mi-a prilejuit o calatorie in cer, in supra-timp si supra-spatiu ….. si gata! I-am gasit un milion de interpretari, care mai de care mai super-simbolice! Of, si Keanu Reeves in personajul Neo, si toata povestea cu Zion ca fiind ultima reduta a umanitatii, si nenumaratii Agents Smith, si toata povestea de iubire si credinta intr-un Messia care vine mereu, iar si iar, salvand ceea ce mai e de salvat!

CONTACT – un film minunat, delicat si nuantat despre o aventura cosmica, sau cine stie, poate doar un mister insondabil. Minunat, cu Jodie Foster pe care o admir enorm. Mi-a placut cel mai mult faptul ca acea calatorie in spatiul cosmic duce in fapt la o intalnire realizabila in “spatiul” spiritual, ori in suflet.

TACEREA MIEILOR – film teribil, brrrr! Dar exceptional realizat. M-a impresionat si m-a facut o fana a filmelor despre psihologia criminalilor. Anthony Hopkins in rolul lui Hannibal Lecter, criminal canibal, cu o inteligenta brilianta si cu un rafinament psihologic atat de intens si pervers incat o poseda complet pe gingasa psiholoaga politista, interpretata de Jodie Foster!

TITANIC – superb! Eu am inteles acest film ca pe o lectie despre iubirea vazuta ca incredere fara limite, dincolo de viata si de moarte. Personajul lui Di Caprio moare ca trup, dar ramane perpetuu in femeia iubita, pe care o salveaza tocmai increderea netarmurita in iubirea lui. Doamne, de ar fi posibila o asemenea iubire in existenta fiecarui om, umanitatea ar evolua miraculos!

BASIC INSTINCT – super-senzual, manipulativ, excitant, frematator. Asta a fost pentru mine. Puterea femeii frumoase si insolente, inteligenta ucigasa, jocul de roluri intersanjabile, au facut un film dinamic, palpitant, cu o la fel de mare tensiune ca suspans, ca si o mare tensiune erotica!

7 ANI IN TIBET o comunicare curata, limpede, fluida intre micul Dhalai Lama si frumosul blond, interpretat de Brad Pitt. Peisajele din Tibet, fantastice. Si tradarea, la fel de urata, ca oriunde pe lume.

ULTIMUL SAMURAI – o reiterare a obsesiei mele pentru Japonia si samurai. Din nou, despre razboi si onoare, cu un Tom Cruise de zile mari!

MEET JOE BLACK (Intalnirea cu Joe Black) – este de fapt intalnirea cu moartea a unui mare om de afaceri. Dar nu moartea pur si simplu, ci Moartea personificata! Un film perfect, absolut perfect, cu Anthony Hopkins si Brad Pitt, care interpreteaza Moartea. Offff, Doamne… si ce superb era Brad in rolul spiritului mortii, care, ca un fel de Hyperion, isi traieste iubirea in trup de muritor! Si scena aceea din final cu cei doi coborand treptele din spledida gradina, ca si cand ar fi plecat din gradina lumii!

Dau leapsa mai departe in primul rand lui Mely, si tuturor celor care cred ca exista filme care, asemenea cartilor, si-au pus amprenta pe mintea si sufletul lor!

March 21, 2008

"Frumusetea e in ochii privitorului" – despre BUCURESTI

Filed under: Dileme,Leapsa — Maria Barbu @ 6:42 pm

Am preluat aceasta leapsa de la Mely, in primul rand pentru ca imi face placere sa vorbesc despre Bucuresti, de care raman indragostita, in ciuda durerii cu care privesc acum acest tesut urban sfasiat de interesele marilor investitori in imobiliare. Si, in al doilea rand, pentru ca tin la Mely si o admir, ca seriozitate, profunzime, inteligenta si, mai presus de toate, ca frumusete!

Eu sunt indragostita de Bucuresti de cand eram inca eleva in oraselul meu natal si am venit in Capitala sa ma interesez de facultatea la care voiam sa dau si…. sa consult un chirurg plastician. Dar operatie estetica nu am facut nici atunci si nici nu cred ca voi face vreodata, in schimb m-am indragostit de atmosfera Bucurestiului, de Calea Victoriei, de Herastrau, de Palatul Regal, de Cotroceni, etc, etc.

Intre timp, am terminat facultatea in Bucuresti si am mai facut si multe alte chestii intelectuale, pe care nu e locul sa le insir aici, m-am maritat cu un bucurestean si am ramas definitiv in acest oras, pe care l-as schimba doar cu Parisul sau New Yorkul! Deci, am crescut mare, m-am maturizat si sunt acum in masura sa privesc critic acest oras al iubirii mele de adolescenta!

Bucurestiul arata foarte rau ca intretinere a drumurilor, ca iluminat public, desi contractul cu Luxtenul ii arde la buzunar pe bucuresteni! Ma infior de sila cand vad gunoaiele care zac peste tot, gaurile din asfalt si fatadele mizerabile, dar cel mai mult ma doare cand vad case splendide lasate sa cada in ruina, numai si numai cu scopul de a fi cumparate pe nimic de cine stie ce shmeker, prieten al cine stie carui primar!

Dar continui sa iubesc centrul, locul studentiei mele, chiar daca acum peretii Universitatii au devenit panouri de afisaj pentru tot felul de aberatii. Dar, asta e democratia! Oare? Imi place si Palatul Parlamentului, ma face sa ma umflu de orgoliu, iar bulevardele care pornesc din proximitatea lui, pana la Piata Alba Iulia si chiar mai departe, pana la Piata Muncii, au ceva din Champs Elysees, asa cum visa Ceausescu!

Imi place ca se construieste la un regim superior de inaltime, si privirea mea se “loveste” de noile turnuri cu pereti de sticla si cu incantare dar si cu stupoare. Stupoarea vine mai ales din faptul ca sunt plasate la intamplare, fara a se tine cont de contextul arhitectural, ci numai si numai de interesele investitorilor! Pai da, o sa va spun din nou, ca asta e democratia si libertatea! Si din nou ma voi intreba retoric: oare?

Deci, ca sa revin la titlul pe care l-am preferat in romaneste, desi leapsa venea cu titlul englezesc: “Frumusetea e in ochii privitorului” si voi spune ca si iubirea e in sufletul celui care iubeste. Bucurestiul este minunat in ochii mei de indragostita! De aceea mi-as dori mult mai mult decat va imaginati ca viitorul primar general sa iubeasca si el, cu adevarat, Bucurestiul! Dar… cine stie ce isi doresc de fapt bucurestenii!

February 26, 2008

5 chestii funny despre mine! – LEAPSA

Filed under: Leapsa — Maria Barbu @ 8:58 pm

Asta este chiar o leapsa draguta si ii multumesc Danei ca s-a gandit la mine. Simteam nevoia de ceva nostim, fara pretentii! Ce sa spun despre mine ceva care sa fie plin de haz? Sper sa gasesc, mizand pe natura mea duala, care inseamna ca am o parte a personalitatii serioasa, plina de autoritate si inaltime intelectuala, dar am, in acelasi timp, si o fata ascunsa a personalitatii mele, care se dezvaluie doar celor foarte apropiati si foarte dragi, pentru ca arata natura mea copilaroasa, gata sa fie dulce si rasfatata, pusa pe sotii si prostioare, asa incat nu e de aratat in public!

Deci, hai sa gasesc 5 chestii funny despre mine:

1. imi place sa vorbesc ca o fetita, cu vociulita si fitze de moaca mica;

2. imi place sa ma prostesc, sa par tampitzica si ingenua, si fac asta cu o placere extrema;

3. ador sa ma indragostesc, pentru ca emotia aceea de inceput este asemenea mugurilor de primavara;

4. sunt o cheltuitoare de mare talent, dar bucuria de a imi face mie insami daruri nu seamana cu shopping-ul obisnuit, ci tine mai mult de rasfat;

5. iubesc sarbatorile si transform fiecare zi si fiecare clipa intr-o sarbatoare ori intr-o ocazie de bucurie.

Dau leapsa mai departe cui o vrea, desi ma tenteaza sa si numesc pe cineva, cred eu, cu inspiratie, care este Oana.

February 12, 2008

SPUNE-MI CE MAI FACI?

Filed under: Dileme,Leapsa — Maria Barbu @ 5:22 pm

Aceasta leapsa , ori anti-leapsa, am primit-o de la Marin, si imi face placere sa incerc sa raspund la ea. Mai intai de toate, voi incerca sa vad ce inseamna aceasta intrebare din titlu. Dupa parerea mea, aceasta este o intrebare pe care o adresezi cuiva doar intr-o discutie inter-personala, fie aceasta pe messenger ori in direct. Ce se intampla insa atunci cand, in virtutea multelor activitati pe care le avem zilnic, nu ne mai ramane timp sa vorbim cu cineva drag? Nu ne mai ramane nici timp si nici energie sa il intrebam pe cel la care tinem cu prietenie si caldura, “spune-mi ce mai faci?”

Virtualul ne mananca si el ideile, preocuparile, energiile cu postarile de pe blog, cu comentariile, cu raspunsurile la comentarii, sustinandu-ne astfel iluzia unei comunicari complete, ceea ce este foarte departe de adevar. Cand sa ne mai gandim la ceilalti, la cei pe care ii iubim, la cei pentru care sufletul nostru simte ceva special, o prietenie calda, o tandrete delicata. Nu ii mai cautam decat foarte rar, nu ne mai amintim de ei decat intamplator si atunci abia avem rabdare sa schimbam cateva cuvinte.

Cat de departe suntem de perioada de inceput a telefoniei mobile, cand le dadeam telefon prietenilor doar pentru a-i intreba doar ce mai fac, ce se mai intampla in viata lor, ce evenimente ii marcheaza. Acum am descoperit messengerul, dar, avand permanent pe ecran lista de prieteni, ni se pare suficent sa le privim numele, sa le receptam micutele avataruri si neglijam sa deschidem fereastra de mess doar pentru a-i intreba ce mai fac si cum le merge. Trec saptamani si chiar luni pana cand ne aducem aminte sa mai intrebam ceva si atunci putem comite chiar oribila impolitete de a-i lasa suspendati in discutie si sa nu le mai raspundem, ceea ce este una dintre cele mai mari grosolanii ale comunicarii pe messenger.

Asa incat, primind aceasta leapsa anti-leapsa, m-am rusinat un pic, am rosit si am inteles cu regret de cate ori am pierdut momentul propice pentru a-mi intreba prietenii dragi “ce mai faceti?”, insistand cu caldura sa imi spuna ce se intampla in viata lor. E bine sa primesti din cand in cand cate o astfel de palma virtuala, sa te reculegi si sa incerci sa recuperezi acele momente de comunicare atat de necesara. Dragii mei dragi, spuneti-mi ce mai faceti? Mely, Dana, Andrei, puteti raspunde?

February 9, 2008

AFLATI CU CINE SEMANATI – pseudo-leapsa

Filed under: Blogosfera,Leapsa,Sa facem lumea mai frumoasa si mai buna — Maria Barbu @ 2:11 am

Haladuind pe bloguri in cautare de ceva interesant, am gasit un link, my heritage face recognition.

Ei bine, asa puteti afla cele cinci celebritati cu care semanati. Eu am descoperit ca seman de exemplu cu Shania Twain si cu Eva Mendez, ceea ce m-a amuzat copios, dar si cu Geri Halliwell, – care are aceeasi zi de nastere cu mine, adica 6 august! – cu delicioasa Woranuch Wongsawan, ori cu Alley Baggett. Cu o alta poza, rezultatul a fost seducator, aducandu-mi in apropiere pe Mandy Moore, Adriana Karembeu, Sandra Bullock , Norkys Batista si Elisha Cuthbert. Iar la a treia poza, a aparut si Angelina Jolie printre vedetele cu care seman, in proportie de aproape 70%! Yey! Mi-a facut cu atat mai mare placere cu cat toate celebritatile cu care am fost asemanata sunt figuri pe care eu le admir sincer, si, in afara de asta, narcisismul meu fundamental a fost satisfacut!

Incercati si voi si gasiti-va “rudele” celebre !

January 20, 2008

CE-MI DOREAM SA FIU!

Filed under: Leapsa,Sinele ascuns — Maria Barbu @ 6:56 pm

Asta e într-adevăr o leapşă simpatică, de fapt cel mai drăguţ tag pe care l-am primit până acum. Şi asta pentru că Mihnea Georgescu s-a gândit să dea amicilor această leapşă delicată, după ce s-a cam săturat de politică.

Ca să răspund la întrebarea “ce-mi doream să fiu cand eram mică?” va trebui să procedez la un excurs în memoria fetiţei care am fost… Am ajuns astfel la ziua fierbinte de august în care am împlinit 4 ani. Eram deja la mătuşa si unchiul meu, care mi-au fost mai mult decât nişte părinţi minunaţi, şi, cum deja începusem să citesc, – titlurile din ziar, – şi să scriu, – cu litere de tipar!- am şi fost declarată în mod oficial GENIUL familiei.

Dar nu a fost numai atât! Cel pe care l-am numit întotdeauna tata, deşi era unchiul meu, – şi asta pentru că Barbu, tatăl meu biologic, îşi luase zborul spre zări străine, – ei bine, tata a decretat sentenţios că eu voi fi EMINESCU. Şi cam ce credeţi că s-a întâmplat în sufleţelul meu? Vă spun imediat! Din acea zi – şi probabil până în ultima zi a vieţii mele – am ştiut că sunt şi voi fi întotdeauna POETĂ, ceea ce m-a făcut să mă străduiesc perpetuu la formarea mea ca atare, ca un creator de elită, în una dintre cele mai minunate arte din lume.

Când eram preadolescentă, pe la vreo 11 ani, am fost descoperită de profesori că scriu versuri şi, în scurt timp, am fost decretată Poetă cu majusculă, am început să public, nu doar în revista şcolii, ci şi în revista “Ateneu” din oraşul Bacău, mai apoi în “România Literară” şi “Luceafărul”. Foarte curând m-am simţit o profesionistă a acestei arte, am început să scriu zilnic şi premiile literare curgeau pur şi simplu. Premii ale concursului naţional “Tinere Condeie”, al revistei “Ateneu”, al revistei “Luceafărul”, etc, etc.

Deci, mi-am dorit întotdeauna să fiu Poetă şi asta sunt în mod fundamental. Poezia este pentru mine o formă de existenţă, este harul cu care m-a înzestrat Dumnezeu, este motivaţia existenţei mele pe acest pământ. Cât despre celelalte studii, de artă, de teologie, de simbolistică ori de leadership, – în care am reuşit un doctorat pe care l-am făcut cu pasiune, – acestea ţin de provocările existenţei, dar Poezia rămâne pentru mine Arta care mă defineşte, fiindu-mi intrinsecă aş putea spune.

În privinţa valorii creaţiei mele poetice, posteritatea îşi va spune cuvântul, mai mult decât contemporanii! Eu mă raportez permanent la Absolut, nu la elemente transiente. Aşa încât, atunci când scriu Poezie, între mine şi Dumnezeu nu se interpune nimeni şi nimic. Ăsta este adevărul meu, esenţa fiinţei mele, a vieţii mele, şi nu voi abdica niciodată de la asta!

January 16, 2008

JURNALISTII ANTI SUNT MAI BUNI DECAT CEI PRO!

Filed under: Leapsa,Lumea de azi — Maria Barbu @ 3:12 pm

Am preluat acest subiect de la Andrei Chiliman, via Mihnea Georgescu, pentru ca incepe sa devina un subiect fierbinte si chiar periculos. Presa romaneasca s-a impartit in doua tabere din ce in ce mai clar delimitate: presa pro-Basescu si presa anti-Basescu. Ce anume ii face pe jurnalisti sa fie atat de clar pro sau contra? Este oare vorba de propria lor constiinta sau de vreo comanda politica?

Imi pare rau ca trebuie sa recunosc faptul ca atitudinea pro-Basescu este o atitudine partizana, care nu mi se pare deloc a fi spontana ori de constiinta, ci, dimpotriva, pare sa fie mai degraba o misiune, de tipul osanalelor ce i se cantau “Marelui Carmaci” Ceausescu, iar “Noul Carmaci” Basescu le duce mai departe, la o foarte periculoasa “perfectiune”. De ce are nevoie Traian Basescu de asemenea osanale cantate de jurnalistii de palat, ori de ziare devenite oficioase pentru ca nu ies din cuvantul presedintelui? Asta chiar nu inteleg.

Jurnalistii anti sunt, pe cale de consecinta, toti cei care se pronunta, intr-un fel sau altul, impotriva presedintelui Basescu. Acestia sunt in general jurnalistii critici, cei care nu au mintea inflamata de patima, ci cauta sa deceleze in demersurile prezidentiale acele elemente care sunt periculoase pentru politica interna , dar si pentru politica externa. De altfel, Traian Basescu, fiind un lider care e o sursa de crize permanente, nici nu are cum sa nu starneasca aceste critici, de cele mai multe ori justificate.

Ceea ce este insa neplacut, nu doar din punct de vedere estetic, ci si politic, este faptul ca limbajul folosit de jurnalistii pro-prezidentiali este un limbaj agresiv, arogant, demagogic ori chiar mincinos. Ei vitupereaza impotriva oricui este cumva critic la adresa presedintelui, ori impotriva adversarilor politici ai presedintelui, etaland un vocabular aproape grotesc, din care nu lipsesc nici macar cuvintele triviale, asa cum nu lipsesc nici indemnurile criminale, invitand adeseori la exterminara fizica a adversarilor, ceea ce este chiar penal.

Jurnalistii anti-prezidentiali isi cauta cu mai multa grija si cuvintele si argumentele. Ei par sa fie pusi la zid de corul de laudatori si obligati la a-si justifica atitudinea critica, ceea ce ar fi rizibil si ridicol, daca nu ar fi de-a dreptul periculos pentru libertatea de opinie si libertatea cuvantului, care ar trebui sa prevaleze si sa functioneze intr-o democratie adevarata.

E trist ce se intampla in Romania de azi, pentru ca aduce aminte de epoci depasite de istorie, semanand cu epoca bolsevica. De ce e nevoie ca atatia jurnalisti ori intelectuali altfel respectabili sa se plieze, ca la comanda, la aceasta actiune de inaltare la ceruri a conducatorului mult iubit? Chiar nu s-au saturat oare de epoca Ceausescu, atunci cand dictionarul limbii romane parea sa fie insuficient pentru termenii laudativi supremi care ii erau dedicati marelui conducator?

Haideti sa ne regasim echilibrul si ratiunea, sa ne pastram spiritul critic, pentru ca liderii nu sunt importanti ca persoane, ci sunt importanti in functie de serviciile pe care le fac natiunii, de felul in care se pliaza pe interesul national, nu cum isi apara interesul personal ori orgoliul si pivilegiile unei functii pe care nu intotdeauna o merita.

Jurnalistii ar merita sa fie vocile ratiunii si ale natiunii, nu ale unor pasiuni mai mult sau mai putin daunatoare, ori ale vreunui lider cu mandat limitat!

January 14, 2008

ANTI-LEAPSA [ ROMANIA MEA IDEALA ]

Filed under: Ideal,Leadership,Leapsa — Maria Barbu @ 7:14 pm

Am luat de la Phosphoros aceasta anti-leapsa, mai ales pentru ca mi se pare ca pica foarte bine pe momentul acesta de leadership politic super-catastrofal al Romaniei. Redau mai intai textul, ori pretextul (sic!) de la care am pornit:

“Să presupunem că eşti marele, unicul şi grandiosul Imperator al unei utopice, virtuale şi latente Europe unite … de la Atlantic, până hăt departe la Urali. Tronezi maiestuos în Polis-ul aflat în inima Imperiului, mai precis pe plaiurile mioritice şi trebuie să îţi stabileşti planul pe următorii zece ani. Planul tău de guvernare poate cuprinde orientări în toate domeniile, având în vedere că eşti un Imperator absolut şi întrupezi sinteza celor trei puteri din stat: eşti primul dintre legislatori, primul dintre magistraţi şi primul dintre executori.

Tu trebuie să predai raportul acesta celui mai apropiat subordonat, să-i spunem prim-consul al Imperiului. Organizat după structură cvasi-romană, domeniul tău are nevoie de nişte linii generale de funcţionare, nu de detalii (de acestea se vor ocupa funcţionarii mai mărunţi). Planul ar trebui să conţină cam trei linii principale, dar nu se limitează neapărat la acestea, şi anume:

  • organizarea politico-militară a întregului Imperiu şi relaţia sa cu provinciile administrative;
  • organizarea economico-comercială;
  • organizarea socio-culturalo-religioasă;”

Pentru ca este vorba de o anti-leapsa, NU voi respecta ceea ce se spune in textul de mai sus. Nu cred ca Romania mea are nevoie de vreo forma de absolutism, nici macar intr-o asemenea domnie imaginaro-ideala! Asa incat va voi propune FORMULA MEA.

Deci, voi incepe domnia mea, ca Regina Maria a Romaniei ideale. Dupa cum ati inteles, Romania mea ideala face parte dintr-o structura confederativa care cuprinde totalitatea Europei. Aceasta structura ii permite Romaniei sa fie o monarhie deschisa catre formula democratica parlamentara, iar primul-ministru e ales dintr-unul din cele doua partide mari care se confrunta mereu, unul fiind de centru-stanga, celalalt de centru-dreapta. Sublinez mereu acest element de centru, pentru ca nu imi plac manifestarile politice extreme.

Toate confruntarile electorale se fac mai intai in cadrul fiecaruia dintre partide, in interiorul lor avand loc alegeri directe pentru desemnarea celui mai bun candidat, care trebuie sa aiba un sprijin popular de larga majoritate si sa fie o personalitate puternica si pozitiva. Se impune examenul psiho-psihiatric al candidatilor, pentru a nu avea supriza de a ne trezi cu vreun lider politic paranoic, schizofrenic sau cu pulsiuni criminale.

Romania mea ideala are un Parlament bicameral de care este foarte mandra, pentru ca in Camera inferioara sunt parlamentari alesi, in timp ce Senatul, care este Camera superioara, este alcatuit din personalitatile intelectuale de elita ale tarii.

Guvernul este condus permanent de un prim-ministru serios si implicat, care are o totala autoritate. El isi foloseste autoritatea pentru a impune ministri valorosi si competenti, pe care ii sustin si eu fara nici o retinere. Intre mine, ca sef al Statului si primul-ministru raporturile sunt foarte cordiale si pline de respect. Tot ce ii cer unui prim-ministru este ca situatia tarii sa fie echilibrata politic, sa existe o situatie economica buna, societatea sa functioneze corect in toate compartimentele ei, iar pretentia mea este ca accentul sa cada pe un sistem performant de educatie si pe un program de sanatate nationala bine pus la punct si urmarit cu asiduitate.

Justitia functioneaza perfect in Romania mea ideala. Nimeni, niciodata, nu pune la indoiala vreo sentinta, pentru ca exista un respect aproape mistic pentru respectarea legii si pentru onestitatea desavarsita a actului juridic. Acest fapt a determinat scaderea drastica a delincventei si a instaurat in societate primatul legii. Nu se cunosc nici un fel de cazuri de coruptie ori de incalcare a legii, pentru ca sunt la fel de dur sanctionati si inaltii demnitari si simpli cetateni.

Romania ideala nu are armata proprie ci face parte dintr-un sistem de aliante, care functioneaza pe intregul continent confederat. Ceea ce face ca Romania mea ideala sa aiba o pozitie deosebit de respectata in intreaga confederatie este faptul ca promovaza cu asiduitatea cercetarea de varf in toate domeniile tehnologiei, inclusiv militare, fiind de obicei prima in gasirea unor solutii novatoare. Inteligenta romaneasca a devenit un brand de tara care aduce mult mai mult profit decat orice altceva.

Mai e ceva. Religia Romaniei ideale este o religie libera, nu este controlata de Stat. Tot ce ma intereseaza este ca formulele religioase adoptate de cetatenii tarii sa sublinieze in permanenta valorile morale si spirituale care fac din fiinta umana o fiinta superioara tuturor celorlalte. Apelul la constiinta, respectul principiilor moralei indiviuale si ale moralei publice sunt cele care le sunt inspirate cetatenilor nostri, inca de la o varsta foarte frageda, atat in familie cat si in toate formele de invatamant, fie acesta prescolar sau scolar.

Si, pentru ca sunt o Regina ideala a unei Romanii ideale, si accept democratia participativa ca formula subtila, astept sugestiile voastre pentru a imbunatati oricare dintre aspectele sau domeniile despre care v-am vorbit.

Next Page »

Create a free website or blog at WordPress.com.