MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

June 22, 2011

INSTANTANEELE IREALITĂȚII

Filed under: Ideal,Poezie — Maria Barbu @ 1:44 am

șiruri de poze cu gânduri,

instantanee ale unei inimi pierdute.

solstițiul mă face nebună,

îmi multiplică visele și volbura sângelui,

îmi face ghearele mai ascuțite

și țipătul mai cântat.

în așternutul de rouă mi s-au prins tălpile,

mi s-au ars nervii

și pielea a făcut solzi sidefii.

ecranele minții se lărgesc demențial,

încât nu mai simt nimic obișnuit

ori banal.

îmi vine parcă să urlu, ca lupii,

îmi simt zvâcnind viorile trupului

sub arcușul fierbinte.

ziua-i mai lungă decât noaptea,

atât de lungă, până la infinit.

iar noaptea, făcută ghemotoc,

mi se ascunde în sân.

o, Doamne,

în acest ireal

aș vrea etern sa rămân!

Advertisements

June 11, 2011

Iubire și fum

Filed under: Ideal,Poezie — Maria Barbu @ 2:16 pm

iubitul meu s-a încurcat în sfori de fum,

s-a sufocat în cuvinte

și-n propriile suspine.

s-a înjunghiat în coapsă

cu un coșmar nesfârșit

și nici nu mai știu câte a mai pățit.

iubirea mea a murit și s-a făcut scrum.

o altă iubire e pe drum și dă bice

cailor de foc și pară.

lacrimile-mi plâng afară

și inundă ochii celui plecat.

în sânii mei sunt scări cu trepte înalte,

care duc sus de tot,

până la cerul cel  mai plin de povești.

iubirea mea cea nouă imi dă vești

și o simt din ce in ce mai aproape.

din fum și din ape,

din aur și argint,

din scuipat și pământ

se naște-un nou Adam,

mai frumos și mai plin de avânt.

June 9, 2011

“POEZIA MA FACE NEMURITOARE” – Interviu dat scriitorului Andrej Kazic (partea aII-a)

Filed under: Cultura,Literatura — Maria Barbu @ 3:48 pm

M.B. – Andrej, pot sa te intreb si eu ceva?

A.K. – Bineinteles, desi eu fac un interviu cu tine si nu invers. Dar…. hai sa facem o exceptie!

M.B. – Multumesc. Voiam sa te intreb despre tine, cum ai ajuns sa fii unul dintre putinii scriitori bilingvi.

A.K. – Cum sa-ti spun, cred ca stii ca familia mea este alcatuita dintr-o mama de origine romana si un tata sarb. Cand vin in Romania scriu in limba romana, cand merg in Serbia scriu in sarba. Ce mai… numai eu si Samuel Beckett avem opera bilingva (sic!).

M.K. – Oricum, ce ma impresioneaza cel mai mult in proza ta este prezenta temelor arhetipale, iar felul in care stii tu sa prelucrezi folclorul este absolut genial, cred ca de la Alecsandri incoace nu a mai existat un asemenea talent in prelucrarea folclorului romanesc.

A.K. – Ma faci sa rosesc, sa ma simt ca un premiant cu coronita si nu stiu daca o merit cu adevarat. Tu insati esti o poeta care adora temele arhetipale, asa ca hai sa ne batem in genialitati, vrei?

M.B. – Sigur ca vreau! Stiu ca niciunul dintre noi nu este un  naiv, desi pentru tine folclorul reprezinta sursa simbolistica fundamentala, pe mine ma pasioneaza si simbolurile spirituale arhetipale dar si felul in care acestea au fost preluate de puterea zilelor noastre, fie ca vorbim despre puterea Bisericii fie ca vorbim despre puterea politica nationala si mondiala.

A.K. – Da, tu esti o pasionata de simbolistica  si, asa cum spui tu, iti place sa pendulezi intre Arta si Putere! Ce-ai facut cu parabolele , ca nu le-am vazut aparand la nici o editura?

M.B. – Iti marturisesc ca s-a intamplat o nenorocire, am trait o mare drama din cauza lor. Cineva mi-a distrus laptopul si nu am putut recupera Parabolele, decat in foarte mica parte, numai pe cele aparute pe blog, dar voi scrie altele si tot o sa apara cartea mea de Parabole, n-ai nici o grija!

A.K. – Ce pacat ca s-au pierdut! Nu ma mir ca ai fost disperata. Dar, asa cum te cunosc, sunt convins ca vei face o carte si mai grozava de Parabole. Cine scrie Psalmi, cum scrii tu, in poezie, nu are cum sa nu ajunga la Parabole in proza! E un parcurs spiritual, in aceeasi masura in care e literar.

M.B. – Ai formulat minunat, mai bine si mai adevarat chiar decat as fi putut spune eu insami. Da, ai dreptate si sper din tot sufletul sa se implineasca! Am constatat ca ma simt extraordinar scriind parabole, aproape la fel de bine ca atunci cand scriu poeme! Altfel de proza nu e genul meu si nu ma reprezinta cu adevarat, chiar daca am fost tentata la un moment dat sa scriu un roman de dragoste in stil cinematografic!

A.K. – De ce spui ca nu te reprezinta altfel de proza?

M.B. – Pentru ca ma face sa raman in sfera subiectiva, in timp ce poezia ma ridica in sfera ideala, la fel ca si parabolele. Proza simpla ma lasa prea mult la voia realitatii imediate, traita subiectiv sau prelucrata in momentaneu, ceea ce nu ma multumeste.

A.K. – Asta pentru ca tu esti fundamental poeta, nu prozatoare. Cred insa ca esti in elementul tau atunci cand scrii eseuri pe teme majore, nu?

M.B. – Da, asa este. Sau cand scriu si tin cursuri universitare pe care le scriu cu pasiune. Raman mereu poeta, cred ca asta se intampla!

A.K. – Si cred ca te simti minunat in aceasta postura. Ai fost predestinata sa fii Poeta, poeta cu P mare cum mi-ai marturisit ca iti spunea mentorul tau din copilarie!

M.B. – Da. Uite ca m-am emotionat… parca mi se umplu ochii de lacrimi… offf!

A.K. – Nu e cazul sa te rusinezi, lacrimile spala sufletul, asa cum spun sfintii.

M.B. – Da, asa este. Sotul meu, care este arhitect, a facut mai demult  o excursie cu Uniunea Arhitectilor in Bucovina, la manastirile pictate. Si mi-a povestit ca ploua intr-una, iar la una dintre manastiri, preotul de acolo le-a spus ceva minunat si anume ca manastirile din Bucovina pot fi vazute in sensul de descoperite prin ploaie, asa cum Dumnezeu poate fi descoperit prin lacrimi. Sublim, nu-i asa?

A.K. – Absolut sublim!

 

(va urma)

June 5, 2011

“POEZIA MA FACE NEMURITOARE” – Interviu dat scriitorului Andrej Kazic (partea I)

Filed under: Cultura,Literatura,Poezie — Maria Barbu @ 3:30 am

Andrej Kazic – Buna ziua, doamna Poeta Maria Barbu! E o onoare pentru mine sa va iau un interviu, pentru ca v-am citit poezia si am avut sentimentul eternitatii.

Maria Barbu – Buna ziua, domnule Andrej Kazic. E minunat ce-mi spuneti si ma faceti sa imi amintesc ceea ce am simtit cand am asistat, din studioul tehnic de la Radio Bucuresti, la repetitiile pe care le faceau doi mari actori, Maia Morgenstern si Ovidiu-Iuliu Moldovan in octombrie 1997  pentru spectacolul facut dupa poemele mele. Atunci am avut sentimentul ca sunt in cer si asist la propria mea posteritate! Ce sa spun, a fost coplesitor!

A.K. –  Da, am vazut ca cele doua teme fundamentale ale poeziei dumneavoastra sunt Credinta si Iubirea, ceea ce este o performanta exceptionala in peisajul liric actual, cand numai maruntisurile derizorii par sa aiba un farmec poetic aparte, ceea ce este oarecum patologic si demential.

M.B.  – Ei, poate ca nu e chiar demential, e o tentativa constienta de schimbare a accentului de pe marile teme ale Poeziei pe elemente futile si pe accentuarea acelui gol interior in care nu isi poate face loc nici Credinta si nici Iubirea.

A.K. – Sunteti foarte credincioasa?

M.B. – Sunt credincioasa in felul meu, adica am o relatie foarte stransa, aproape intima, cu Dumnezeu, dar in sensul in care eu insami ma simt o bucata din Divinitate. Nu prea merg la biserica, imi repugna si bigotismul si multimea fanatizata intr-un fel stupid si de fapt foarte departe de credinta adevarata.

A.K. –  Lasa-ma sa-ti spun pe nume, suntem artisti amandoi, nu?

M.B. – Bineintels, ma si simt mai bine daca ne spunem pe nume. E ca o intalnitre in cer!

A.K. – Maria, voiam sa-ti spun ca ma uimeste faptul ca scrii Psalmi, e ceva aproape ciudat in felul tau de a striga catre Divinitate.

M.B. – Ce sa-ti spun, Andrej, eu am crescut in mediul evreiesc din Moldova si am cu Dumnezeu o relatie in genul lui Iov, adica simt ca-L pot certa, Il pot trage la raspundere. Il pot invoca pentru orice mi se intampla. Eu insami ma simt parte din El si El e parte din mine, e o comunicare naturala si fara intrerupere.

A.K. – Wow, dar stiu ca te ai bine cu Dumnezeu!

M.B. – Ce vrei, ca orice artist, nu-i asa?

A.K. – Da, poate ca e asa, dar nu orice artist e in stare sa exprime asta. Eu, de pilda, il tot caut pe Dumnezeu si degeaba, nu Il gasesc deloc.

M.B. – Cum s-ar spune, nu-l gasesti fereasca Dumnezeu!

A.K. – Stiu bine limba romana, scriu si in croata si in romana, dar nu stiu exact ce inseamna expresia asta!

M.B. – Care? Fereasca Dumnezeu? Inseamna deloc, cu nici un chip, sau nici pe asta nu o stii?

A.K. – Ba da, pe asta o stiu. Si tot cred ca e o ciudatenie a limbii romane sa se refere la atatea elemente ale Divinitatii ca la ceva complet natural.

M.A. – Bineinteles ca e chiar natural. Un mare erudit, cum a fost doctorul Constantin Daniel, un profund cunoscator al manuscriselor de la Marea Moarta, si un crestin activ dupa ce practicase oarece magie alba, spunea ca Natura este numele feminin al lui Dumnezeu!

A.K. – Superb, pur si simplu superb!

M.B. – Da, asa este. de aceea ma si simt atat de libera sa am cu Divinitatea o relatie fireasca, de schimb natural de energii, pentru ca eu Il simt pe Dumnezeu ca pe o energie pozitiva infinita la care ne putem conecta oricand, dat fiind ca avem acelasi pattern interior, si energetic si sufletesc ori spiritual.

A.K. – Mi se pare mie, sau esti mai aproape de paganism sau de iudaism decat de crestinism?

M.B. – Prefer sa cred ca sunt mai aproape de Dumnezeu… desi nu ma pot opri uneori sa nu ma gandesc la faptul ca rugaciunea fundamentala, Tatal Nostru, pare mai degraba adresata unui extraterestru decat lui Dumnezeu ! Pana la urma, Isus insusi pare sa fi fost Fiul unui asemenea extraterestru, un fel de exemplar model ori un model exemplar, cum vrei sa-i spui, facut sa ridice specia umana decazuta spiritual, tot asa cum a fost si Budha, ori Mohamed. Asta simt.  Simt ca in Egipt este cheia credintei, nu degeaba spun Scripturile ca “”din Egipt pe Fiul meu Il voi scoate”!

A.K. – Wow, wow, wow! M-ai lasat perplex!

M.B. – De ce? Ca nu sunt o crestina obisnuita, ca nu ma inchin unui Dumnezeu care e figurat ca un batran cu barba? Nu-mi plac imaginile astea ale unui Dumnzeu neputincios. Cred ca si cam sufar de o anume iconoclastie!

A. K. – Adevarul este ca nu ma mir ca esti asa, daca erai un om obisnuit nu mai erai poeta asta de mare ecou liric, erai o scribulita oarecare!

M.B. – Hei, nu-mi ridica vanitatea la nivelul de tsunami, lasa sa fie posteritatea asa! Oricum, trebuie sa iti marturisesc ca ma simt nemuritoare, sau, poate ca poezia ma face sa ma simt nemuritoare.

A.K. – Revenind pe pamant si in temporalitate, Maria, de ce crezi ca omenirea de acumsi tara ta de acum seamana cu unele poeme ale tale din cartea Cantec mut, Exil parca se cheama sectiunea aceea?

M. B. – Da, cred ca seamana. Acolo e transcris un sentiment sfasietor pe care il aveam la acel moment, cand ma pregateam sa plec definitiv in Statele Unite si simteam o durere atroce, o durere de exilat. Ai dreptate ca ceea ce simt acum e din nou durere si disperare, este iarasi un sentiment de exil, numai ca nu mai vreau sa plec, ci vreau sa vad, vorba proverbului chinez, pe care l-as parafraza un pic, as vrea sa vad inmormantarea dusmanilor poporului meu si ai tarii mele. Si o voi vedea, sunt sigura de asta. Si mai stiu sigur si ca Romania va triumfa, dupa suferinta asta in care este aruncata, se va ridica din boala si moartea care ii acopera acum fiinta.

Spuneam intr-un poem din Exil, in Jar stins:

de vraji si maledictii se pustieste glia.

porneste-n faptul serii alaiul tau cernit.

matanii ai batut pana ce piatra s-a sfaramat sub tine,

dar casa ta si poarta au supravietuit.

te uiti dupa batranii ce pier, pe rand, in mlastini

si vezi ca-ntelepciunea mai scade cu un  veac.

pamant ai scos din tine

bucata cu bucata,

cum vuulturul ficatul il scurma-n condamnat.

te muti cu-ntregul timp

inspre pierzare,

rugand neincetat pe Zeu sa fii iertat.

A.K. – Asta e un poem profetic, sincer!

M.B. – Da, este si asta ma tulbura teribil. Aveau dreptate grecii cand spuneau ca Poetul e gura Zeului, asa cum e in dialogul lui Platon, Ion se numeste dialogul asta.

A.K. – Da, stiu.  E jale mare ce e la voi acuma, la noi a fost mai demult. Tarile astea din Estul Europei parca sunt blestemate.

M.B. – Nu tarile sunt blestemate, numai ca au lideri nenorociti, asta insemnand ca si norocul national se duce dracului, Doamne iarta-ma!

                                                                                                                          (va urma)

June 1, 2011

REGIMUL BASESCU – UN REGIM FASCISTO-STALINIST!

Filed under: Avem nevoie de curaj si demnitate,GOD BLESS ROMANIA — Maria Barbu @ 11:47 pm

Am convingerea ca traim una dintre cele mai sinistre farse ale istoriei nationale, regimul fascisto-stalinist patronat de Traian Basescu!

Romanii sunt ucisi sistematic, printr-un genocid extrem de bine orchestrat de pedelisto-hortistii care conduc azi Romania. Suntem decimati, alungati, haituiti, infometati, umiliti. Eutanasierea cainilor ar putea fi doar un experiment pentru eutanasierea romanilor, fiti foarte atenti la crimele abominabile care se petrec sub ochii nostri!

Fiara apocaliptica este cocotata la Cotroceni , curva babilonica se destrabaleaza la guvern, iar romanii devin pe zi ce trece doar o turma de insi imbecilizati, abrutizati, care se arunca in noroi dupa o ciozvarta de hrana. Cine i-a adus la putere pe acesti nazisti, fiare cu chip de om? Cine ii mentine la conducerea Romaniei?

Blestemati fie acesti satanici despoti si tarfele lor infame!

Blestemati fie cei care ii slujesc!

Blestemati fie in vecii vecilor cei care mai suporta aceasta hoarda de mafioti fara Dumnezeu, acesti satrapi care merita sa putrezeasca in cele mai urate bolgii ale Iadului!

Blestemati sa fie si sa moara in chinuri, cu cancerele iesind din ei ca serpii, toti acesti nenorociti care ucid romanii si distrug Romania!

AMIN!

ASA SA FIE!

Blog at WordPress.com.