MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

December 30, 2007

BILANT DE ANUL NOU

Filed under: Blogosfera,Lumea de azi — Maria Barbu @ 2:10 am

Daca fac un bilant al anului 2007 ar rezulta ca am avut un an dur, cu multa munca si cu mari dezamagiri. Am lucrat la un proiect de mare anvergura si de importanta nationala, Institutul Roman de Leadership. Se punea problema sa fie ceva de genul Colegiului National de Aparare sau ceva mult mai complex, ceea ce ar fi implicat si palatul Cotroceni si palatul Victoria. Decizia se amana sine die.

Deci am ramas sa lucrez pentru Bruxelles analize politice, dorite cu atat mai mult cu cat vin de la o persoana care are un background artistic, dar este luata in consideratie mai ales specializarea pe leadership. Tot in anul 2007 am devenit expert european in mediere, politica desigur. E o expertiza pe care in Romania de azi nu am cum sa o pun in aplicare. Poate in cea de maine, ori de poimaine!

Pe plan personal am castigat enorm, ca deschidere interioara, ca generozitate si capacitate de intelegere. Sunt mai frageda, mai buna si mai luminoasa. Am invatat ca “nu tot ce zboara se mananca”! Asa spunea bunicul, si avea dreptate!

Am creat acest blog si ma bucur sa va am alaturi pe voi toti, dragii mei prieteni. L-am conceput cu mintea, dar il duc mai departe cu sufletul. Nici nu mi-am imaginat ca ma voi atasa atat de mult de comunicarea cu voi, cu acei oameni din blogosfera pe care ii simt consonanti.

Voua, dragii mei prieteni, va doresc un An Nou mai bun decat cel care trece. Fie ca anul 2008 sa ne aduca tuturor mai multe impliniri, mai multe succese, mai multa iubire si fericire!

LA MULTI ANI!

UN AN NOU FOARTE, FOARTE FERICIT!

happy-new-year-8044maria.jpg

MI SE DEZVALUIE CREATIVITATEA/ test

Filed under: Sinele ascuns,Test — Maria Barbu @ 1:16 am
TEST RESULTS


You are 47 % extrovert and 53 % introvert.

Independently of any order of importance :
You are creative, you always have new ideas, and your inspiration comes from the inside.
You are also strong-willed and active, your actions are determined by your own will, by the goals you settled for yourself, and by your need to act and to move forward.
Finely you are charismatic and good in communication, you know how to attract and manage people.

 

Your attitude towards the environment :

facts

feelings

idees

At first, at 34%, you are attached to moral values and feelings, and you have an emotional relation with the environment.

Then, at a rate of 33%, you are centered on the facts and on the reality of things at 32 %, Your actions depend on the real facts.

Finally, at 31%, you are centered on your thoughts and your actions are determined by your knowledge and your experience.

 

Your highest qualities today :

At 23 %, you are creative, you know how to see beauty, you are intuitive and your inspiration comes from the inside.At 20 %, you are a creative person, with always new ideas, and you know how to apply them.At 19 %, you are strong-willed and active, your actions are determined by your own will, by the goals you settled to yourself, and by your need to act and move ahead.At 18 %, you are open and good communicator, you know how to attract people and engage them.At 17 %, you are attuned to others and you show a good emotional intelligence, which allow you to give support to people.

Finely, you are dynamic and active, you are determined in your actions, you know how to communicate your ideals and your energy, and thus, you know how to boost people, you are intellectual and intelligent, you keep wondering and inquiring before setting up your next step or defining your values.

 

 

December 29, 2007

Exista sindromul de blogo-dependenta?

Filed under: Leapsa — Maria Barbu @ 3:53 pm

Raspund la o leapsa primita de la Mihnea Georgescu, dupa ce el insusi a primit-o, intr-un fel inedit, de la presedintele Ion Iliescu. Eu cred ca exista acest sindrom de blogo-dependenta, numai ca el poate avea elemente pozitive, in conditiile in care avem a face cu un blogger care isi construieste un blog de idei si opinii nu doar pertinente ci si autentice, adevarate, in timp ce elementele negative sunt specifice bloggerilor care au obsesia traficului, facand concesii din ce in ce mai mari la capitolul calitate ori autenticitate.

In ceea ce ma priveste, eu cred ca ma inscriu in categoria bloggerilor care se exprima onest si original, facand din blog un proiect de comunicare adevarata, ceea ce atrage dupa sine formarea unui cerc din ce in ce mai larg de prieteni si vizitatori, care sunt mai ales din categoria celor care imi impartasesc ideile, optiunile, ori imi admira formula expresiva. Blogul meu are si literatura, si teorie politica de leadership, dar exprima si opiniile mele direct legate de momentul actual, fie politic, fie de alta natura, social-umana in genere.

Blogo-dependenta mea este oarecum soft, pentru ca nu sufar de nici o frustrare daca nu am un numar masiv de vizite, desi am inregistrat, in mod surprinzator, peste 23 000 de vizite in ultimele trei luni de exemplu si aproape 2500 de comentarii la o suta si ceva de posturi, ceea ce este extrem de stimulativ pentru mine. Am cunoscut in blogosfera oameni minunati si faptul ca unii dintre ei au devenit vizitatori fideli ai blogului meu imi da o satisfactie aparte.

Da, sufar de blogo-dependenta la modul la care un pasionat de idei si de exprimare artistica asa cum sunt eu poate fi interesat cu adevarat de calitatea oamenilor care au linkuri la blogul lui, si, la acest capitol cred ca stau foarte multumitor. In afara de asta, mi se intampla uneori sa scriu pe blog tocmai pentru ca stiu ca este asteptata opinia mea, postarea mea noua reprezentand pentru unii dintre oamenii care s-au atasat de bloggerul Maria Barbu un moment asteptat, si asta ma obliga, moral si intelectual.

Deasemenea, imi exprim satisfactia ca cercul din care fac parte in blogosfera este caracterizat de valoare umana, tinuta intelectuala, dinamism politic si continut pozitiv. Asa incat pot sa declar acum, cu sinceritate, ca m-am atasat de prietenii din blogosfera si promit sa nu ii dezamagesc.

Urez tuturor prietenilor mei din blogosfera, blogo-dependenti sau nu, un cald LA MULTI ANI 2008!

Sa aveti un An Nou plin de succese si de impliniri, de prosperitate si dinamism, de evolutie interioara dar si sociala, de bucurie si de multumire pe toate planurile!

UN AN NOU FERICIT!

330707780_f8eaa22700.jpg

December 28, 2007

MATRIX

Filed under: Literatura,Naratiune — Maria Barbu @ 12:31 am

Îi zvâcnea puternic o venă la tâmpla stângă. Ar fi vrut să o oprească, dar nu ştia cum. Îşi simţea inima acolo, parcă micşorată forţat şi înfiptă ca o ţepuşă în vena care-i marca tâmpla. Ştia că va veni Elena la el acasă şi că urma o discuţie despre el, despre ea, despre ei.

Nu se simţea în stare de nimic. Se blocase într-o imagine interioară aproape absurdă, un câmp imens pe care stăteau ei doi, întinşi pe spate şi ţinându-se de mână. Era atâta cer deasupra lor, încât ar fi putut să se mire cum de pot suporta greutatea aceea pe piepturile lor. Dar ei se ţineau de mână şi stăteau cu ochii închişi, într-o stare de fericire totală, uriaşă, cosmică.

Îşi turnă un pahar de vin roşu, de fapt doar jumătate de pahar, pentru că nu îi plăceau paharele prea pline, i se păreau aşa, ca de neam prost, cum îi spusese mai demult tatăl lui. Prefera să bea vin roşu pentru că îi mai strângea din saliva acumulată în gură de prea multă emoţie şi îi dădea impresia că ar putea stăpâni situaţia, deşi raţiunea îi spunea că a pierdut demult controlul asupra liniei acestui destin, afectiv vorbind.

Frica lui de trădare, neîncrederea în femeia pe care o iubea, ca şi neîncrederea în sine însuşi, păreau să îl predestineze eşecului perpetuu în dragoste. Deşi Elena îi spunea altceva, mintea lui parcă refuza să accepte posibilitatea unei împliniri, pentru că frica aceea îi întorcea aproape de tot viscerele pe dos, şi inima odată cu ele.

Ştia că ea avea să vină şi vor trebui să lămurească o anume neînţelegere dintre ei, cea mai recentă, despre un dar pe care el ar fi trebuit să i-l dea după o formulă a ei şi nu aşa cum o făcuse, şi ea suferise, şi el suferise la rândul lui pentru că ea suferise, şi toată această situaţie, – tipică de altfel cuplurilor în care există iubire şi sensibilitate, – îi făcuse să se întoarcă iar unul spre celălalt, cu o privire nouă şi duioasă.

Ce urmau să îşi spună, aproape că nu mai conta. Ceea ce conta cu adevărat era faptul că vor fi împreună, că vor respira acelaşi aer, că îşi vor vedea zâmbetul, privirea, totul. Apropierea avea sa ţeasă din nou între ei pânza delicată a dorinţei pe care se prefăcuseră că nu o mai simt, făcând să se reaprindă focul acela care mocnea de atâta timp, acoperit de tristeţe.

Soneria se auzi prelung. Sorin se duse la uşă şi o deschise. Elena, îmbujorată de efortul de a fi urcat şase etaje pe scări, pentru că nu mergea liftul, îşi apropie gura de urechea lui, ca şi când ar fi vrut să îi spună un secret, şi îi sărută uşor lobul urechii.

Senzaţia aceea neaşteptată îl făcu pe Sorin să roşească intens şi stânjenit, încât era gata să închidă uşa peste o bucată din pardesiul de culoarea ciocolatei cu care era îmbrăcată Elena. Îi tremurau mâinile, îi transpirase ceafa şi îşi simţea stomacul strâns ca un ghem.

Elenă intră în livingul destul de mic pe care Sorin îl mobilase cu tot felul de aparatură ultra-super-tip-top, cu scule de sunet cum le spunea el, pentru că îi plăcea la nebunie să asculte muzică, să se inunde de ea, să spargă realitatea cu sonorităţi aproape apocaliptice, spre disperarea vecinilor, care îi cereau imperios să se mute naibii de acolo.

Sorin însă nu trăia neapărat în realitatea concretă, aceea pe care o simţeau şi o trăiau oamenii din jurul lui, ci trăia mai mult într-o realitea a lui, făcută din sunete, sentimente şi idei ciudate, ideile filosofice ale gânditorilor lumii, care păreau să alcătuiască un univers paralel cu cel material.

Cărţile de filosofie, şi multe alte cărţi, zăceau împrăştiate în dormitorul lui Sorin, mai mult pe sub pat ori pe multele noptiere din cameră, cu laptopul pus peste ele, ca pe un suport perfect pentru aşa ceva. În singura lor noapte de dragoste petrecută în acel apartament, Sorin şi Elena au călcat peste cărţi în drumul spre baie, iar Elena descoperise abia a doua zi rana pe care i-o făcuse la gleznă cotorul prea dur al unuia dintre tomuri.

Acum însă, Sorin o duse pe Elena în living, dar ea refuză să se aşeze pe canapea, dintr-un impuls feminin, dintr-o nevoie de nestăpânit, şi rămase în picioare. Când Sorin, ameţit încă de emoţie, trecu pe lângă ea ca să ajungă la nu ştiu ce formidabile boxe recent achiziţionate, Elena îl apucă pur şi simplu de cămaşă şi îl trase spre ea. Totul dispăru într-o îmbrăţişare pasionată, menită să şteargă timpul şi spaţiul, pentru a-i readuce pe amândoi la matca iubirii .

(va urma)

December 27, 2007

TRIST SFARSIT DE CRACIUN

Filed under: Dileme,Lumea de azi — Maria Barbu @ 9:10 pm

Craciunul a trecut. A fost, in primele doua zile, cel mai cald si mai cuminte Craciun din viata mea de adult. Politica am lasat-o in pace, dar, dincolo de scena politica romaneasca care a stat aproape cucernic de tacuta, uite ca pe scena lumii se intampla orori! Azi a fost asasinata Benazir Bhutto! Imi pare ingrozitor de rau, cu atat mai mult cu cat, de indata ce am aflat ca s-a intors in Pakistan m-am gandit ca asa se va intampla, dar nu credeam ca va fi atat de curand. De ce trebuie sa fie ucisi acei lideri care nu convin fortelor dure, intunecate si autoritariste care inca mai staruie cu o tenacitate dementa pe mapamond?

Acest asasinat si imaginea cailor abandonati precum cainii la marginea soselei mi-au indurerat sfarsitul acestui Craciun, care fusese atat de cald si de cuminte! Unde e Dumnezeu atunci cand se intampla atatea orori? Unde e credinta noastra, unde este sufletul acestei lumi chinuite si ratacite de sine insasi? Indraznisem sa cred ca am refacut Paradisul cu o Stea si-un brad inchinat Pruncului Sfant, incercam sa tin in suflet cat mai luminoasa picatura de pace divina, dar… realitatea urata si brutala a navalit peste pacea mea. Da-le Doamne acestor oameni mai multa minte si mai mult suflet, da-ne noua, Doamne, tuturor, precum credinciosului Stefan care s-a lasat lapidat, puterea credintei!

December 22, 2007

UN CRACIUN REGAL !

Filed under: Lumea de azi,Sa facem lumea mai frumoasa si mai buna — Maria Barbu @ 12:16 am

fel125.jpgAm racit ca o fetita prostuta, tocmai acum cand vine Craciunul. Abia astept sa vina seara de Ajun, sa impodobim bradul. Asta imi place cel mai mult, pentru ca este nu numai un ritual, ci este intr-un anume fel un act de creatie, in bradul de Craciun regasindu-se toata dorinta noastra de culoare, de stralucire, de lumina. E ca un ritual de refacere a Paradisului, si cu fiecare glob colorat pe care il punem in pomul de Craciun, se coace in noi o bucurie mare-mare, se coaguleaza fericirea si parca nimic altceva nu mai conteaza. Iesim din timp si din rutina si trecem in Ideal.

fel121.jpgCe-mi mai place la Craciun? Imi plac darurile si de aceea si spun eu despre Craciun ca este regal, pentru ca a regala (fr.regaler) inseamna a darui, dar a darui ceva care nu rerezinta o necesitate, ci este placere si bucurie pura, e un regal, un dar care prisoseste, un dar pretios. Pe vremea bunicilor nostri, Craciunul era mai mult o sarbatoare gastronomica, ceea ce pe mine nu ma mai tenteaza prea mult, dar partea cu bradul si cu darurile este cea mai frumoasa si mai mirifica parte a Craciunului. Offf!

fel1172.jpgNu mai spun nimic, pentru ca deja Moshu se uita pe fereasta sa vada cui ii aduce cele mai frumoase daruri! Fug sa ma pregatesc. Va doresc tuturor un Craciun fericit si plin de daruri minunate!

fel1291.jpgVa doresc un Craciun regal!

December 21, 2007

LACRIMI SI LUMINI

Filed under: Literatura,Naratiune — Maria Barbu @ 12:20 am

Lacrimi mari îi curgeau pe obraz, ajungându-i până la bărbie, şi pe buze. Erau sărate-sărate, cu gustul acela adânc de mare şi soare, de natură virgină şi neştiutoare. Ce ştie natura de suferinţele noastre, ce-i pasă de ceea ce simţim? Elena îşi privea iubitul şi îl plângea cu durere, deşi era şi bucurie în aceste lacrimi. Simţea că se terminase ce era mai rău şi că putea spera la mai bine, dar parcă nu era destul, şi o panică intensă, o nesiguranţă ca un tremur al inimii, se strecurase în ea şi o făcea să plângă disperată.

Îi treceau prin minte imagini amestecate, cu Sorin dar şi cu Mike, iubitul ei mai vechi, iubitul de refugiu cum îi spunea ea uneori, pentru că se refugia adesea în braţele lui şi uita de orice supărare. Acum însă avea sentimentul că accidentul lui Sorin şi coma în care căzuse el erau o pedeapsă şi pentru ea, pentru nehotărârea ei şi chiar pentru această morală cam îndoielnică, deşi ea se simţea foarte curată şi nu simţea că ar face vreun păcat iubind în acelaţi timp doi bărbaţi atât de diferiţi.

Numai că acum ştia că a venit sau că va veni foarte curând momentul în care trebuia să se hotărască, să aleagă doar pe unul dintre ei şi simţea că nu poate, pentru că numai la gândul că ar putea să îl abandoneze pe Mike şi acesta ar fi suferit cumplit şi ar fi fost în stare de cine ştie ce nebunie, o înfiora îngrozitor. Şi nici ea însăşi nu era foarte lămurită cum ar putea să treacă peste durerile zilelor fără braţele atât de primitoare şi drăgăstoase ale lui Mike? Dar Sorin? Cu el nu ar fi putut sub nici o formă continua o relaţie adevărată dacă nu i s-ar fi dăruit de tot, asta era în afară de orice discuţie.

Sorin nu o accepta cu toate nebuniile ei, aşa cum făcea Mike. Sorin cerea exclusivitate totală, sinceritate completă, ceea ce pentru Elena, care se învăţase cu mistificarea într-atât încât devenise un mod de existenţă, era aproape imposibil.

Abia acum înţelegea Elena de ce o respinsese Sorin, de ce fusese atât de disperat, de ce îsi dorise mai bine moartea decât o iubire înşelătoare, aşa cum dăruiau altele, “gloabele”, cum le spunea el. Dar de la ea, tocmai de la ea? Imposibil. Cum de nu pricepuse asta mai devreme, cum de nu înţeleese că ea însăşi îl împinsese în beţie şi apoi aproape în neant?

…. Pleoapele delicate, de blond, ale lui Sorin, păreau să spună ceva, pentru că se mişcau ritmic. Nu spasmodic, ci frumos, ritmat şi, după câteva clipe, se ridicară, lăsând minunaţii lui ochi albaştri să o privească intens, de parcă veneau din depărtări cosmice.

– Iubitul meu, minunea mea, mă vezi? – întrebă Elena, deşi nu era foarte sigură că Sorin o priveşte conştient.

– Da…. Elena…. – veni răspunsul uluitor, rostit de Sorin cu o voce răguşită, de parcă ruginise de prea multă muţenie.

– Sorin, iubitul meu, ce bine că ţi-ai revenit. Te doare ceva? Simţi ceva rău?

– Nu… nu…. şopti de această dată Sorin, aproape fără voce.

– Sorin, Sorin – şopti şi Elena, lipindu-şi faţa plânsă de faţa lui nebărbierită.

– Da… da… – răpunse el, închizând ochii în momentul în care feţele lor se atinseră.

– Iubitule, să chem medicul, să te vadă, să ne spună ce se întâmplă?

– Nu… lasă…. să… stăm… aşa….

– Doamne Dumnezeule, cât de fericită sunt că te-ai trezit, că ai înviat! – spuse Elena, sărutându-i precipitată buzele, nasul, bărbia, sprâncenele.

– Elena…. Elena…. Elena……

Sorin vorbea cu ochii închişi, o striga, lăsând-o să îi sărute cu ardoare pleoapele, parcă pentru a şterge acel coşmar din care tocmai se trezise.

(va urma)

December 20, 2007

COLIND DE TAINA

Filed under: Ideal,Poezie — Maria Barbu @ 12:00 am

ştiind că veghea noastră-i vană,

de nu e cineva s-arate,

cu propriu-i drum,

a stelei neprihană,

ştiind că mâna e pustie

şi degetele strâng în ele numai vânt,

înspre pământ uitându-te,

Tu ai văzut

ce gol ne e ţinutul,

ce sterp ne e copacul,

via, lanul.

ai strâns in Tine cerul cu toptanul

spre-a coborî in carne vie,

făcându-te pe Tine însuţi

o sfântă euharistie.

ne-ai scos din neajutorarea

care ne mână prin vecii,

la fel cu fiara şi cu floarea,

la fel cu dunele pustii.

cu jertfa Ta ai relipit cerul de trup,

cum două jumătăţi egale

ce aparţin de-acelaşi fruct.

din sângele Tău pur renaşte firea

şi-n vechea, grea teroare,

ce ne lega de Ziditor,

Tu ai sădit

Iubirea.

2141134_16f04fa910glob-puzze.jpg

December 19, 2007

ORBAN SACRIFICAT DE IGNAT

Filed under: Dileme,Lumea de azi — Maria Barbu @ 11:41 pm

De ce s-au pus baietii pe vanarea lui Orban? Cine si ce avea cu ministrul transporturilor de il urmarea si filma tocmai pe ninsoarea aceea viscolita? Sa fie oare vreo legatura cu faptul ca Orban e un inamic declarat al presedintelui, sau este din cauza faptului ca tocmai era pe cale sa dezvaluie niste masinatiuni sinistre facute la ministerul transporturilor de catre unii ministri care l-au precedat?

Oricum, e clar ca bietul Orban este pregatit de sacrificiul ritual pentru Ignat, chiar fara sa fie respectate normele europene. Iar presa, molipsita de avantul epocii Basescu, il injunghie fara mila pe ministrul neatent, de parca cine stie ce crima ar fi comis. Ca presedintele a condus masina dupa ce bause, nu a contat. Ca acelasi presedinte si-a dat un casoi el fiind si cel care a aprobat aceasta cand era primar general, nu mai conteaza. Atunci, de ce sa conteze ca un ministru a produs un accident minor? Ce aveti cu el, oameni buni?

Care ar putea sa fie morala acestui sacrificiu, care mie mi se pare nu doar inutil si facut pe un motiv derizoriu, ci si fabricat artificial, la modul cel mai suparator cu putinta? Tocmai acest sacrificiu ar putea deschide, Doamne fereste, cine stie ce alte sacrificii politice, mai mult sau mai putin rituale. Cine si de ce maculeaza dn nou Craciunul, ca de macularea sinistra a Craciunului de acum 18 ani tot nu ne-am lamurit. Ce demon had ii face pe romani sa faca gesturi/ritualuri demonice tocmai in apropierea sarbatorilor cele mai sfinte?

IN ASTEPTAREA CRACIUNULUI

Filed under: Ideal,Sa facem lumea mai frumoasa si mai buna,Sinele ascuns — Maria Barbu @ 12:22 am

Stiu ce inseamna Craciunul, ca semnificatie mistica. Stiu ce inseamna Craciunul si ca semnificatie launtrica. Inseamna puritate, generozitate, bunatate, deschidere sufleteasca. Cati dintre noi se pot lauda ca asteapta Craciunul pregatiti sufleteste? Vad in jurul meu oameni alergand innebuniti sa cumpere mancare, bautura, podoabe. Se pregatesc daruri, asa cum se fac si sarmale, fara semnificatie profunda, fara suflet, fara gand. Totul a devenit o formalitate si toata aceasta forfota seaca aproape ma intristeaza, asa cum mi se face groaza de rautatea batranelor care se cearta dupa ce tocmai au iesit din biserica.

Stiu ca eu insami ma bucur de apropierea Craciunului ca un copil prostut, care vede stralucirea podoabelor de brad si ii stralucesc ochii. De multe ori am petrecut Craciunul plangand, ascunsa undeva in casa, sa nu ma vada nimeni, pentru ca imi simteam sufletul trist si, desi daruiam iubire, aveam impresia ca mi-era inima ferecata ca o nuca incuiata. Dar anul acesta astept Craciunul cu inima deschisa, cu sufletul mai proaspat si mai zambitor.

Am avut un an greu, cu multe dezamagiri si prima dintre ele este legata de zona oficiala, nu atat de cariera, cat de relatia mea cu sfera guvernamentala. Deazamagire si lipsa de fair-play, asta e ceea ce am simtit. Nu pentru ca nu as fi facut eu ceea ce trebuia, ci pentru ca nu mi s-a raspuns cu onestitate, cu profesionalism, cu seriozitate.

In plan personal insa, dincolo de durerea sufleteasca pe care am resimtit-o in urma unei experiente sentimentale de mare intensitate, pot spune ca am bucuria de a descoperi ca a fost o experienta modificanta, edificanta. In sufletul meu s-au deschis fantanile miracolului si capacitatea mea de a iubi, ori de a ii intelege pe ceilalti, a capatat si mai multa substanta si redimensionare.

Sunt bucuroasa ca vine Craciunul, pentru ca ma gaseste mai curata si mai plina de elan sufletesc si de proiecte generoase. Ma preocupa binele celorlalti, ma intereseaza destinul oamenilor pe care ii iubesc, dar si al conationalilor mei, tocmai pentru ca suntem din aceeasi tarana si de sub acelasi cer. De aceea, acum cand mi-e sufletul cristalin si inima generoasa, in asteptarea Sfintei Sarbatori de Craciun, va pot privi pe toti in ochi cu seninatate, cu sinceritate, cu franchete, cu loialitate si entuziasm.

Ma bucur ca va am alaturi pe voi, prietenii mei din virtual, tot asa cum ma bucur de cei din viata reala. De altfel, pe unii dintre voi ii am alaturi si in realitate. Haideti sa asteptam acest Craciun mai plini de speranta si de incredere ca tara asta va avea un viitor mai bun, tot asa cum fiecare dintre noi isi doreste pentru el insusi si pentru familia lui tot ce este mai bun si mai frumos!

christmas-star2.jpg

Next Page »

Blog at WordPress.com.