călcăm pe nisip, călcăm pe gheață,
ne ștergem tălpile de destin,
ca și cum
în fiecare dimineață am începe din nou să trăim.
te adun sub coastele mele,
acolo unde doar inima încape și tu,
și mă întorc să aleg între ceea ce-mi dă lumea
și ceea ce-mi dă El sau poate nu.
te-am prins spionând vorbirea mea cu Cel de sus
și păreai atât de mirat
că mi se răspunde.
tu nu știu ce L-ai întrebat, de L-ai făcut să fugă din lume
înspre o zare necunoscută.
Doamne, iarna asta e atât de tăcută și de grea!
nu e albă, nu e rece,
e doar urâtă și rea,
așa cum e de atâtea ori viața.
descheie-mă și intră în foc. ai să găsești acolo tot ce-ți dorești
și mult, mult noroc.
