INCANTAȚIE

călcăm pe nisip, călcăm pe gheață,

ne ștergem tălpile de destin,

ca și cum

în fiecare dimineață am începe din nou să trăim.

te adun sub coastele mele,

acolo unde doar inima încape și tu,

și mă întorc să aleg între ceea ce-mi dă lumea

și ceea ce-mi dă El sau poate nu.

te-am prins spionând vorbirea mea cu Cel de sus

și păreai atât de mirat

că mi se răspunde.

tu nu știu ce L-ai întrebat, de L-ai făcut să fugă din lume

înspre o zare necunoscută.

Doamne, iarna asta e atât de tăcută și de grea!

nu e albă, nu e rece,

e doar urâtă și rea,

așa cum e de atâtea ori viața.

descheie-mă și intră în foc. ai să găsești acolo tot ce-ți dorești

și mult, mult noroc.