universului meu paralel
i-a fost schimbata traiectoria,
sorii navalnici,
speciile de stele alunecoase si dulci
au facut tepi si creste.
impulvive dorinte se-ascund pe sun cruci
adorate candva.
mai marii lumii s-au incolacit pe statui
si prefera eternitati ondulate.
cine si cui
se mai poate destainui in acest moment
de temut.
peste focurile inca vii s-a turnat ciment,
peste povestile prea fragile
s-a pus un strat gros de staniol.
cuvintele mele se feresc de tine, de toti,
acuzand mereu cate un viol
ce le raneste demnitatea.
pe toata viata mea
s-a intins o forma de lumina filtrata,
parca mai inteleapta si mai fina,
care nu-mi strapunge
intimitatea.
ramai sau pleci?
universul meu se strange si pulseaza,
e viu si plapand,
sau incordat.
e ca o tensiune dintre om si zeul adorat,
dar niciodata nu moare.
stai langa mine strans,
fiinta doare!
