STANGA vs. DREAPTA sau CONFESIUNEA MEA POLITICA

Aceasta este o anti-leapsa (sic!) primita de la Phosphoros-Insurgiam .

Preiau aceasta anti-leapsa cu placere, pentru ca tin la cel de la care am preluat-o si pentru ca ma stimuleaza sa imi definesc propria orientare politica.

Daca iau in consideratie faptul ca sunt intr-o relatie stransa, directa, individuala, cu Divinitatea si ca ma raportez mereu la transcendenta inseamna desigur ca sunt de dreapta.

Nationalismul meu declarat, dus pana la o mistica nationala, pana la exacerbarea sentimentului ca fac parte din destinul national fata de care sunt datoare cu ce am mai bun, inseamna ca sunt de dreapta, nu-i asa? Desi a existat si exista si in formulele politice de stanga coagulari nationaliste.

Detest extremismele.

Iubesc oamenii, dar nu ii pot considera egali intre ei, dat fiind ca fiecare se naste cu alt potential, insa cred ca avem dreptul cu totii la sanse egale de afirmare in societate, in lume. Asta inseamna ca sunt de stanga, nu-i asa?

Cred in ierarhie, in domnia calitatii si nu a cantitatii. Asta e o trasatura de dreapta, care imi da si o anume aroganta elitista.

Cred insa si in valoarea retelelor si a comunicarii egale, pe orizontala, ceea ce este o trasatura a stangii.

Cred ca oamenii defavorizati de soarta trebuie ajutati de sistem pentru a putea participa la realitatea sociala. Asta e o trasatura de stanga, social-democrata.

Cred in initiativa liberala si in progresul economic, ceea ce inseamna dreapta. Oare?

Dar cred in acelasi timp si intr-o distributie corecta a venitului national astfel incat sa nu existe doar cativa magnati si o mare masa de saraci carora primii sa le imparta bani de pomana! Asta e o trasatura de stanga.

In concluzie, nu stiu daca pot spune asa simplu si clar ca sunt de dreapta ori de stanga.

Eu as zice mai degraba ca sunt de centru, poate de centru-stanga, avand insa si puternice trasaturi de dreapta.

in ceea ce priveste politica de partid din Romania, sustin fara retinere PSD-ul pentru profesionalism, in timp ce partidele de dreapta, fara exceptie, au guvernat catastrofal. Ma refer desigur la perioada de dupa 1990. Ce-a fost inainte, nu mai stiu si nici nu mai conteaza!

Poem pentru destinul românesc

HRAM

=====

sub straiul simplu, pare că-ţi ghicesc

un orizont de răpitoare.

ai ochii iuţi şi limpezi,

vorbirea ta înceată

dezvăluie-n adâncuri palate de cleştar.

s-au juruit cu toţii

să vină să Te-asculte. dar ai tăcut.

aşteaptă în zadar.

pe vâna de pământ ceva tresare

şi împrăştie poporul

speriat şi umilit.

minunea Ta înfloreşte peste deşert.

în zare,

cum câinii adormiţi, stau mogâldeţe

ce nu mai ştiu spera

şi nu mai au răbdare.

(poem din Antologia “SUNT FIICA REGELUI DAVID”)

LEAPSA MUZICALA = leapsa de sarbatoare

Am primit de la Victor o leapsa muzicala si ma gandeam cu oarecare emotie la raspunsurile aiurea pe care le voi primi prin shuffle! Dar, asa ca intr-o poveste, raspunsurile muzicale mi-au depasit asteptarile. Sa va arat si voua:

1. How are you feeling today?

David Coverdale – Into the Light – mai ales pentru ca azi noapte a fost noaptea de Inviere, s-a potrivit la marele fix!

2. Will you get far in life?

DJ Bobo – Like A Bird – nici daca as fi incercat toate raspunsurile posibile care s-ar fi formulat in mintea mea, nici unul nu ar fi putut fi atat de extraordinar de potrivit cu ceea ce sunt, cu ceea ce simt, cu ceea ce fac!

3. How do your friends see you?

Jean-Michel Jarre – The Essential – din nou am fost coplesita de raspunsul dat de aceasta Pythia muzicala si asta imi place enorm.

4. Will you get married?

Seconds To Mars – A Beautiful Lie – oops! Asta e un raspuns cam parsiv, dar asta este!

5. What’s your best friend’s theme?

Yanni – Reflections Of Passion – si uite cum uneori un raspuns intamplator e mai aproape de adevar decat orice altceva!

6. What is the story of your life?

Meatloaf – I Would Do Anything For Love – asta e genul de raspuns pe care nici eu insami nu a fi avut curajul sa il dau, dar bucata asta veche, minunata si adevarata, a putut sa faca asta foarte bine in locul meu.

7. What was high school like?

Kaiser Chiefs – Na Na Na Na Na – asta e chiar pe bune, pentru ca a fost super!

8. How can you get ahead in life?

Kaiser Chiefs – Love’s Not A Competition (But I’m Winning) – cred ca este inutil, ori superfluu, sa mai spun cat de multi mi place acest raspuns!

9. What is the best thing about your friends?

The Stone Roses – Made of Stone – niciodata nu am crezut ca e posibil sa gasesti in acest joc al hazardului unele semnificatii la care nici nu te-ai fi gandit inainte.

10. What song describes you?

EPICA – Listen to your dark side (Gothic Metal Ballads) – Dumnezeule mare, asta chiar e ceva greu de realizat!

11. How is your life going?

Breaking Benjamin – “We’re not alone here” – nu prea stiu ce vrea sa profetizeze asta, dar sper sa fie ceva de bine!

12. How does the world see you?

E Nomine – Fantastica – da, stiu, o sa ziceti ca am facut vreo smecherie, dar nu am facut nimic. Pur si simplu asa a iesit! Si imi place E Nomine grozav!

13. Will you have a happy life?

Kaiser Chiefs – You Can Have It All – asa este, asa vreau sa fie!

14. How can I make myself happy?

ATB – Love Will Find You – asa sa fie! Cu adevarat, Iubirea este pentru orice om, dar mai ales pentru o Poeta ca mine, tema fundamentala a existentei!

15. What should you do with your life?

The Stone Roses – I Wanna Be Adored – foarte frumos! Sigur ca asta vreau in cea mai tainica si mai puternica dorinta a mea!

………

NOTA BENE. Pentru ca leapsa trebuie obligatoriu predata mai departe la cinci confrati de blogosfera, o dau si eu lui Aurel, Cristia, Liana, Marin, Gabitzu!

JERTFA SI INVIERE

ai apărut din jertfă şi din fum.
Te-ai năpustit în lume,
din trup
ai făcut drum!
când zorii-şi descheiau a lor albeaţă,
Ţi-ai revelat ofranda:
era Viaţă.
prin existenţă ai trecut
cum trece aerul prin flaut.
lumina ai făcut-o scut.
am pornit să Te caut,
lăsând,
precum cei trei păstori,
turmele-n voia sorţii,
ştiind că voi găsi în Tine
leac împotriva morţii.
sub coasta Ta,
acordul supraomenesc se face auzit.
fiinţa Ta întreagă
se înalţă în zenit
şi se resoarbe.
deschise înspre Tine,
pleoape oarbe
fac ochii iar să vază
şi inima
se leapădă de coajă
şi se întoarce-n Infinit.

CINA CEA DE TAINA (3)

prunc pământesc ai fost

şi Te-ai schimbat în pravilă şi poartă.

noi trecem pe sub ea,

timizi şi temători,

deşi lumina mare ne încearcă.

din pulsul mic al mâinilor zgârcite,

când Te-am zărit pe Tine,

sărit-am în şuvoi.

căci de pe Tine-am curs

cu sângele odată,

şi-n spini

eram şi noi.

tot ce-ai sădit atunci,

în duh azi cere a se naşte,

precum bisericile cer făclii

şi prapuri mari,

de Paşte.

Te-ai anunţat cu litera de foc

a legilor de sus.

ai fost cu noi,

apoi Te-ai dus

şi te-ai unit cu cea mai grea putere.

din lume,

noaptea piere.

şi cad zăvoarele, pe rând.

când vom fi iar în faţa Ta,

vom fi ca prunci.

şi vom fi goi,

şi vom fi gând.

(din antologia “SUNT FIICA REGELUI DAVID”, publicată în 2003)

CINA CEA DE TAINA (2)

ai dat pământul înapoi

şi timpul Tu l-ai lepădat.

de carne

şi de sânge,

încet, Te-ai curăţat.

când, noaptea, s-a închis

cătuşa greului destin,

nu mai erai aici,

erai în stele.

durerile simţeai

şi perlele de plâns,

de parcă omenirea-ndurerata

în Tine s-ar fi strâns.

menirea jertfei Tale

era mai mult decât puteau vedea

cei ce Te-nconjurau, ca lupii

amuşinând nerozi

spre a se bucura.

azi, la picioare-Ţi vin

şi buni şi răi,

de-a valma.

Tu stai, zâmbind, în cer.

pământul Îţi e lacrima.

……………………………………………………………………………………………….

(POEM PUBLICAT IN ANTOLOGIA “SUNT FIICA REGELUI DAVID” – 2003)

CANTEC DE FLORII

floare albă de mireasă,

câte inimi pui pe masă?

c-un cuţit de aur alb

am tăiat un nufăr dalb

şi l-am împărţit egal

între mine şi un cal.

floare singură de nuc

n-ai să ştii unde mă duc.

lângă cel ce ţine-n frâu

toată apa dintr-un râu

care-mi curge-n subsuori

şi mă lasă-n sărbători.

floare roşie de mac,

în ce haine să mă-mbrac

ca să mă feresc de drac?

să te-mbraci în lacramioare

şi să te speli pe picioare

tot cu râset

şi cu soare.

floare, floare curgătoare

de magnolie amară,

cât o să mai stau în ţară

să iubesc o fiară rară?

nu-i mai bine să-mi aleg

un cireş şi să dezleg

tot misterul ăsta mare,

care cade-n orice floare

şi o face să rămână

tot legată de ţărână?

vreau o pasăre să fiu

şi cu ochiul vioriu

să pândesc un făt-frumos

şi să-l fac

mugur de os!

Noi suntem invincibili!

Cineva mi-a adus, acum mai mult timp, o carte extrem de interesanta: “Ghidul spionului roman”, din care am aflat o multime de informatii, inclusiv despre unele personaje proeminente din Romania. O carte cu multe elemente discutabile, dar si cu altele, demne de retinut.

Ceea ce m-a impresionat in mod special a fost sa descopar ca cei mai tari agenti sunt agentii recrutati pe baza propriilor lor convingeri, sau folositi, nu neaparat recrutati. Din aceasta categorie pot face parte inclusiv mari personalitati intelectuale.

De atunci inteleg ce greu este de invins cineva care actioneaza din propria constiinta. Poate fi chiar imbatabil. Asa incat agentii astia care au umplut acum bloggosfera si care sunt aici cu misiunea de a bruia in cel mai bun caz, dar mai ales pentru a macula si defaima adversarii politici, nu ma impresioneaza deloc.

Ei toti sunt un fel de maculatura. Si, ce e mai rau, este ca si intelectualii portocalii sunt tot maculatura, pentru ca nu am vazut pe nici unul care sa actioneze in virtutea propriei constiinte. Dimpotriva, faptul ca actioneaza contra cost exclude orice fel de convingere.

Numai partea stanga si de centru-stanga a scenei politice se bucura de sprijinul unor personalitati care actioneaza in nume propriu si din proprie convingere. Noi suntem invincibili, pentru ca avem idealuri in care credem cu toata puterea noastra launtrica.

Ceilalti….. sunt doar la ordin!

ASTENIE DE PRIMAVARA?

Iubesc primavara. Iubesc miraculoasa reinnoire a naturii, frunzele noi si, mai ales, florile atat de gingase ale copacilor, semanand cu un fel de artificii vegetale. Daca toata natura se reinnoieste atat de frumos, ce se intampla oare in trupurile noastre? Din cate stiu, organismul uman are anumite ritmuri de reinnoire celulara, dar, dincolo de aceasta, partea din noi care participa plenar la renasterea cosmica este, desigur, sufletul.

In fiecare primavara ne confruntam cu proprii nostri muguri, de gand, de sentiment, de proiect existential. Iar aceasta stare de aparenta vulnerabilitate, careia insensibilii doctori i-au dat numele de astenie de primavara, este de fapt starea noastra de germinare sufleteasca, perioada sensibila de lacrimare a sufletului insetat de absolut, dureroasa schimbare in nou a vechiului suflet, care pare sa se reconfigureze intr-atat incat, la sfarsitul acestei perioade ne trezim schimbati, cu aceeasi aparenta dar cu aspiratii mai inalte, cu sentimente mai profunde, cu idei mai indraznete, cu demersuri mai determinate.

Pana la urma, va trebui sa recunoastem ca aceasta atat de neinspirat numita astenie de primavara este in fapt primavara autentica a sufletului nostru, care se raporteaza la soarele cosmic si la soarele spiritual cu o noua si puternica struna. Suntem reinnoiti in legamintele noastre, ne indragostim atat de tare incat nimic din vechiul eu nu mai corespunde acestei noi impliniri! Ce minunata este primavara, oricat de dureroasa este aceasta innoire a sufletului, pentru ca din lacrimile de seva se ivesc mugurii celor mai minunate sperante!

PICUL DE PRAF DE LA HELSINKI

Am sa va spun o povestioara adevarata.

Ma aflam, acum cativa ani, in Helsinki, unde se adunasera delegatii din toate tarile europene, cu ocazia unei manifestari paneuropene. Noi, romanii, ne plimbam pe strazile splendidului oras Helsinki, alaturi de prietenii francezi, dar si de cativa din alte tari. Francezii insa sporovaiau intr-una cu noi, ca doar suntem si noi si ei latini si guresi!

Strazile din Helsinki sunt impecabile, curate si perfecte, cladirile superbe si intretinute cu cheltuiala, asta se vede! Ei bine, la un moment dat, unul dintre francezi descopera la marginea unei rigole o micuta gramajoara de praf, pe care cei de la salubritate o stransesera asteptand venirea marilor masini cu aspiratoare ale primariei.

In clipa urmatoare acestei descoperiri “epocale”, francezul incepu sa tipe de bucurie, iar ceilalti conationali alergara sa il sustina. Incepura cu totii sa bata din picioare, sa imprastie picul ala de praf, chiuind fericiti: “De la vraie poussiere, de la vraie poussiere!”. Adica, “praf adevarat, praf adevarat!”

Noi, romanii, radeam cu lacrimi, amuzati si intristati totodata, pentru ca noi stiam foarte bine ca in Bucurestiul nostru iubit sunt gramezi imense de praf adevarat, pe care il inghitim cu riscul ca vom face silicoza, si ca primaria noastra nu trimite nici un fel de aspirator. Mai stiam ca pentru noi praful nu este nici un motiv de bucurie sau de amuzament!

Dar, sigur, nici Bucurestiul nu este Parisul sau Helsinkiul! Dar ce mult ne-am dori sa fie la fel cu acestea! Nu-i asa?