MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

October 18, 2014

PSALM DE TOAMNA

Filed under: Ideal — Maria Barbu @ 10:32 pm

sunt o catedrala, cu acoperisul plin de himere,

cu viscerele scoase afara.

un ritual sangeros imi maculeaza lumina,

imi intuneca cerul si-mi orbeste credinta.

din mine au iesit copiii rusinii,

mi-au schimbat fiinta

niste monstri pe care nu pot sa-i iubesc.

de ura si iubire azi ma caiesc, amarnic.

poate am fost un fransciscan prea darnic

si am ramas fara piele si fara os,

cu inima intoarsa pe dos,

cu mantuirea sfartecata de fiare.

nu-i nimeni in altarele de aur si asta ma doare

si ma face sa nu mai fiu fecunda.

e Dumnezeu oare materie sau unda

ce se ascunde in san 

si te face plapand,

ca un pui fara stapan,

ca un vierme de matase ratacit in gogoase?

partea mea de om se face scrum

si ma lasa cu roata rupta in drum,

cu degetele ca niste ghiare

infipte-n tine ca in mancare.

nu mai pot sa plang decat cu diamante,

cu rubine purpurii si blestemate

si nu mai stiu cine are intaietate,

nu mai disting intre umbra si mine.

m-am ascuns in destine,

m-am furisat in vieti,

am ascuns rasarituri si dimineti,

am baut apa cu sare

si am visat sa fiu soare.

cat de pierduta e aceasta viata  

si cat de rotunda a fost ea candva!

gura mea in gura ta,

ca un sarpe strans in marul promis,

ca o adiere de paradis,

din care-am iesit in genunchi.

mi s-a desprins floarea de trunchi si se taraste in roua

ca un melc fara casa.

sunt o catedrala,

sunt o mireasa,

sau cine stie ce mai sunt.

cineva din mine se leapada de legamant si se duce pe cruce,

ca si cum s-ar duce sa se culce,

ca si cum ar sari din vis.

Doamne, mi-e gandul promis

si mi-e lava involburata.

pune pe mine aripa 

si lasa-ma sa ma mai nasc o data!

notre_dame_facts_rose_windows

October 12, 2014

GOLEM DE AUR

Filed under: Poezie — Maria Barbu @ 12:03 am

te-am conceput poleit. te-am vrut puternic si implinit,

imparat peste lumi,

capul hoardelor de huni.

dar ai tradat.

ca un sclav, impiedicat

in lanturi si-n catuse de caine.

candva, miroseai a paine si a cuptor proaspat zidit.

bagai lopata in foc si scoteai giuvaier

neprihanit.

iti incordai grumazul sa urc in sa,

ma aruncai in cer, ma pierdeam intr-o stea,

in acea inflacarata alergare,

cand ieseau aburii din noi

cum iese soarele din mare.

prelung si dens si torid.

acum ti-e graiul agurid,

inima plina de bolovani,

ochiul si pleoapa pline de bani.

te visezi golem de aur,

cu boase de taur si cu privire nucleara.

te vrei fiara,

te crezi pagan.

eu nu te mai simt pe san, nu te mai adulmec, nu te mai cant.

ai tasnit din cuvant ca un sambure de maslina,

ca o saliva dintr-o gura prea plina,

ca un  tipat de viol.

am inteles acum.

tu vei ramane pe crucea de pamant,

eu ma voi inalta in zbor.

golden_golem_by_aeflus-d75811b

Blog at WordPress.com.