MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

May 26, 2008

TOTALITATEA TRAIRII

Filed under: Ideal,Sinele ascuns — Maria Barbu @ 11:55 pm

M-am intrebat mereu ce anume ne defineste mai mult, gandirea sau trairea? Ani de zile m-am mandrit cu inteligenta mea, cu creativitatea mea si cu capacitatea mea de sinteza. dar…. in ultima vreme incep sa dau din ce in ce mai multa importanta trairii. Intensitatii acesteia, adevarului ei si, deodata, mi se pare ca mi s-au deschis cerurile!

Nu ma mai impiedica nimic sa ajung pana la stele, nici sa ma contopesc cu lumina. Ma simt libera si adevarata si nimeni si nimic nu ma mai poate impiedica sa ma confund cu aceasta totalitate a lumii, care e si fizica si afectiva si spirituala. Ma simt gata sa ma conectez oricand la aceasta totalitate, ba chiar simt ca nu ma mai desprind de ea.

E ceva nou pentru mine si aducator de bucurie si de implinire. Ma simt inundata de frumusete, de bine, de adevar. Spuneam unui om foarte drag ca acestea, adica Frumusetea, Binele si Adevarul, sunt disjuncte numai in straturile inferioare, obisnuite, ale realitatii, in timp ce in realitatea superioara ele se confunda.

Cum pot atunci sa simt iubirea? Ca pe o imersiune in totalitatea lumii, de parca stelele noptii mi-ar intepa chiar mie cerul gurii, iar soarele ar rasari in insasi inima mea!

May 25, 2008

IUBIRE NERABDATOARE

Filed under: Ideal,Poezie — Maria Barbu @ 10:30 pm

dintre toate averile lumii,

vreau doar inima ta.

să-mi fie castel,

hrană

şi stea.

din tot ce e frumos,

vreau doar ochii tăi,

mai înalţi decât bolta

şi mult mai puri.

când o să te înduri

să intri-n grădina mea cu rouă?

să te uzi pe picioare,

să calci peste ierburi şi flori

cu acea nepăsare

de prinţ?

gurile fierbinţi

nici nu mai au răbdare.

poduri şi ape,

punţi peste munţi,

din ce în ce mai aproape,

între trupuri se ţes.

dintre zei şi oameni

te-am ales.

să îţi stau în genunchi,

să te primesc,

când te-nclini,

ca pe-un buchet bogat,

răsărit pe trunchi.

EU SI EXTRATERESTRII!

Filed under: Sa facem lumea mai frumoasa si mai buna,Sinele ascuns — Maria Barbu @ 12:10 am

Exista in fiinta noastra un fel de stargate, o poarta magica prin care pot intra doar cei care au acelasi tip de configuratie interioara cu noi insine, aceeasi capacitate fantastica de a trai si realul si idealul.

Din asemenea intalniri miraculoase se alcatuieste mitologia noastra personala, legendele si eroii care definesc existenta noastra subtila, cea pe care de obicei nu o comunicam oricui, pentru ca nici nu ar intelege.

Suntem facuti dupa chipul si asemanarea Domnului, spune Scriptura! Numai ca eu cred ca doar unii dintre noi sunt asa, in timp ce cei mai multi sunt mai degraba facuti dupa teoria lui Darwin.

Din categoria celor pe care eu ii numesc cu o intentionata naivitate extraterestrii fac parte si eu insami, dar si putinii oameni care pot patrunde prin poarta mea stelara, in sufletul meu!

May 23, 2008

JOC DEMIURGIC

Filed under: Ideal,Poezie — Maria Barbu @ 8:36 pm

un joc de foc,

o lume se naşte

din celule vinete-albastre,

din cuvintele noastre.

se topeşte cerul încet şi plăpând,

gura mi-o cauţi,

flămând de o hrană mai savuroasă.

lună şi stele pe masă,

lângă paharul de apă curată.

nu mă simt vinovată,

mi-e cântecul pur,

un arc peste bolţi prinde contur.

în fiecare clipă,

alte porţi se deschid,

spirale de lumină.

în aura mea pari mai matur.

ca un vânător încercat,

după ce ai ucis o felină.

m-ai tulburat,

m-ai incendiat.

dintre toate iubirile

numai una singură are

fântâna plină.

May 22, 2008

RROMII=TZIGANI EUROPENI

Filed under: Dileme,Lumea de azi — Maria Barbu @ 5:33 pm

E jignitor la culme ce se intampla in Italia, in legatura cu cetatenii romani, mai ales cu cei de etnie rroma. Nu-i vorba ca si ei le dau autoritatilor italiene motive serioase de ingrijorare. Asa cum ne dau si noua. De ce se intampla asta? Pentru ca societatea romaneasca accepta de foarte mult timp ca delincventii apartinand acestei etnii sa aiba un fel de justificare aberanta, ceea ce este complet nedrept si fata de etnicii rromi, care astfel devin automat niste cetateni-problema si este incorect si fata de romanii majoritari!

Sigur ca nu mai mira pe nimeni faptul ca autoritatile romane se balbaie penibil si nu iau atitudine in mod demn si coerent fata de ceea ce se intampla in Italia. Dar, dincolo de toate aceste stupide erori ale politicii romanesti de acum, oficialii europeni au inceput sa isi asume problema. Si asta e foarte bine. Sigur ca asta nici nu scuza autoritatile romane si nici nu le scuteste de obligatiile ce le revin fata de proprii cetateni aflati in situatii inadvertente pe teritoriul altor state.

Nu inseamna nici ca trebuie sa ii lasam de izbeliste, pentru ca ei apartin oficial Romaniei. Dar tot e bine ca incep sa se preocupe si altii. Si totusi e pacat ca nu sunt mai multi oficiali romani preocupati de acest fenomen de recrudescenta a neo-fascismului italian care foloseste rromii din Romania ca justificare pentru o politica retrograda a imigratiei, politica nu doar non-europeana , ci chiar anti-europeana! Dar cati dintre parlamentarii nostri europeni sunt preocupati de asta, in afara de Corina Cretu? Doar inca vreo doi parlamentari europeni care fac parte din PSD si dovedesc ca acest partid continua sa aiba oameni responsabili cu adevarat, formati dupa modelul politic al lui Ion Iliescu.

Ceea ce ma impresioneaza insa este urmatorul aspect: europenii au descoperit abia acum ca rromii nu sunt romani, ci o etnie minoritara europeana, tzigani, gitans, zigeunen, gypsies sau cum se mai numesc ei in alte tari. Rromii sunt deci tzigani europeni. Va marturisesc ca abia acum mi se pare ca incepe procesul de asumare a realitatii acestei etnii care, de cand a fost scoasa din nomadismul traditional, nu a fost inca integrata in societatea europeana, fie aceasta romana, franceza, italiana, spaniola, germana.

Apartenenta la aceasta etnie nu este o rusine si nici nu este ceva blamabil, asa, aprioric, numai pentru ca asa vrem noi. Este o problema ramasa nerezolvata la nivel european. Nici istoria nu le-a fost prielnica, pentru ca au fost considerati mereu inferiori si tolerati, si nici geografic nu au o pozitie fixa, ci, raspanditi in toata Europa, tziganii, rromi sau indiferent cum se numesc ei, au dreptul la o recunoastere clara si la un proces de educatie, de asumare, de integrare.

May 21, 2008

MIRACOL DE ZI, REALITATE DE NOAPTE – poem

Filed under: Ideal,Poezie — Maria Barbu @ 11:00 pm

mi te-ai adus ofrandă

şi zeul meu a tresărit.

limbile zilei s-au răsucit,

şerpi leneşi

şi mulţumiţi.

miracolul zilei m-a răsplătit

cu inima ta pe o tavă de aur.

micile gesturi cuminţi au zburat pe coclaur,

s-au ascuns în nisip

şopârlele şoaptei.

dar deja, uite, noapte-i

şi nici stelele încă nu s-au desluşit.

mă laşi să te strig,

mă laşi să te imit

în adevărul tău pietros

şi, bucată cu bucată,

dureros.

stropindu-mi grădina

cu lacrimi pe pleoape,

pe crinii suflării,

aproape,

se-aprinde lumina.

iubirea ta departe

e realitatea de noapte.

liniile tale prelungi, argintii,

miracol de zi.

May 19, 2008

MUNTELE MEU

Filed under: Lumea de azi,Sinele ascuns — Maria Barbu @ 11:30 pm

Astazi am primit o mustrare severa! De la un om foarte apropiat si foarte drag mie! Mi-a reprosat ca stau prea retrasa, zabovind prea mult in teorie, prea departe de realitate in general si de realitatea politica in special. M-a certat ca nu ies in arena, ca nu fac efort, ca nu urc acest munte care ma asteapta!

Stiam ca spune din suflet, stiam ca il doare sa vada un om in a carui valoare crede cu toata fiinta, sa ma vada deci stand departe de centrul actiunii politice, parca deoparte si la o margine in care nu am ce cauta si nici de ce sta. Am simtit cuvintele lui ca pe o palma… poate ca mi s-a si inrosit obrazul. Avea dreptate insa si nu m-am putut supara.

Asa este. Muntele meu ma asteapta, muntele realizarilor mele ma striga si ma cere, imi vrea calcaiele infipte in coastele realitatii, asa cum impungi in coastele unui cal pe care-l faci sa te duca departe! Departele meu este acolo unde merit sa fiu, unde pot sa fiu si unde trebuie sa ajung cu efort si cu daruire, tocmai pentru a face bine si celorlalti.

Astazi am simtit ca ma cheama destinul! Prietenul meu parea sa fie acel mesager pe care destinul meu, exasperat de retragerea mea, mi-l trimitea sa ma certe. Si pe buna dreptate! Nu am dreptul sa las numai in cuvinte acele energii formatoare care exista in mine, ci trebuie sa ma lupt pentru modelarea realitatii. Sa dau acestui munte al vietii mele locul si inaltimea pe care trebuie sa o aiba in peisajul acestei realitati nationale, in aceasta tara pe care o iubesc atat.

Trebuie sa pun in valoare si in opera practica loialitatea mea fata de modelele superioare, fata de formulele umane si politice pozitive si constructive. Sa dau forma noua si minunata aceastei lumi pe care o coc in gand si pe care pot s-o transform in realitate. Am inteles mesajul destinului meu! Voi urca, cu efort, cu daruire, cu generozitate. Muntele meu ma asteapta. Muntele realitatii!

May 17, 2008

IUBIRE sau PRIETENIE?

Filed under: Dileme,Sinele ascuns — Maria Barbu @ 1:48 am

Inca nu stiu daca e adevar sau fictiune!

Este singura mea experienta de acest fel! Prima, cred. Niciodata pana acum nu am stat in cumpana si mereu am stiut ce sentimente am fata de cineva. Acum insa… nu mai stiu. Daca ma gandesc cu cata ardoare imi doresc prezenta acestui Cineva, cu cata emotie ma gandesc la el, cu cata daruire ma avant spre fiecare intalnire si ce freamat se trezeste in toata fiinta mea in prezenta lui, este, fara nici o indoiala, iubire!

O iubire din aceea aproape oarba, fara argumente, fara motiv, fara sfarsit si fara leac. O iubire adevarata-adevarata. O iubire plina de o sensibilitate pe care nu cred ca am mai avut-o niciodata, o dorinta intensa pe care simt mereu nevoia sa o ascund, ca si cand m-as rusina virginal, ceea ce este aproape neverosimil. O iubire care striga dar care nu stie sau nu are curaj sa se exprime, o iubire care creste fara incetare, cu fiecare zi, cu fiecare clipa.

Dar, daca ma uit adanc in sufletul meu, voi gasi, pentru acelasi Cineva, o nesfarsita intelegere si solidaritate, o bucurie deschisa si o forma de onestitate si de daruire care caracterizeaza prietenia in principal, mai ales pentru ca refuza sa uzeze de subterfugiile si de minciunile pe care iubirea te face adeseori sa le pui in aplicare, in scopul seductiei, al cuceririi. Dupa nevoia de sinceritate pe care o simt fata de acest om, sentimentul meu este prietenie.

Dar, ce sa fac atunci cu multele nopti arzatoare, in care sub pleoapele mele se desfasoara minunate scene de extaz? Ce sa fac cu febra din trup, cu sangele care ma arde pe dinauntru, cu inima care palpita ca un soim tinut prea strans in pumn de printul-stapan? Si unde sa pun nelinistea care ma incearca atunci cand nu mi-e alaturi si gelozia  teribila ori suferinta cumplita si durerea pentru fiecare clipa in care stiu ca e altundeva?

Este asta iubire sau prietenie? Cand imi doresc sa il vad fericit si plin de veselie, cand simt nevoia sa ii daruiesc tot ce ii lipseste in existenta, casa, masa si orice altceva, cand vreau sa stiu ca e bine, si in trup si in suflet, cred ca e o mare, uriasa prietenie, dar poate fi, in aceeasi masura, o splendida si nesfarsita iubire. Intre cele doua sentimente, la fel de puternice, se zbate inima mea. Intre iubire si prietenie, fiinta mea se recontureaza intr-un fel cu totul neasteptat.

Nu stiu cand, cum, in ce fel fel ori cat va fi sa fie aceasta iubire-prietenie, sau ce sorti are ea sa se implineasca in trup, in suflet, in viata, dar ceea ce stiu cu totala certitudine este ca niciodata nu voi mai fi la fel de fericita ca exist, la fel de sensibila, la fel de minunata ca acum. Stiu deasemenea ca cel pe care-l voi intalni dupa…. va fi cel mai fericit barbat de pe pamant! De ce nu ar fi chiar acest Cineva? Asta e o intrebare careia cred ca numai Destinul ii cunoaste raspunsul!

May 16, 2008

URATENIA SI INFECTIA

Filed under: Dileme,Lumea de azi — Maria Barbu @ 7:30 pm

Rar mi-a fost dat sa citesc ceva atat de gretos, cum este acest articol, excretat de un individ, care reuneste in sine doua trasaturi pe care nimeni nu si le-ar dori: uratenia si infectia. Uratenia fizica a acestui individ frizeaza hidosenia si nu este egalata decat de infectia morala care il umple pana la refuz.

Un tip gretos si stupid, o lepra a jurnalismului neo-ceausist, un produs mizerabil al epocii basesciene, Traian Ungureanu reprezinta tot ce poate fi mai murdar si mai rusinos in jurnalismul romanesc si in societatea romaneasca post-revolutionara.

Un avorton platit sa injure si sa murdareasca, insul acesta care secreta el insusi tot ce poate fi mai maculant si mai jegos la adresa adversarilor politici ai stapanului si tizului sau, pe care il potopeste cu elogii pentru care Ceausescu insusi ar fi invidios, Tr.Ung. este cel mai lamentabil exponent al clicii pro-basesciene.

Creat din ciosvartele mizere ale odelor ceausiste si imbinand ura patologica cu o frustrare viscerala, acest ipochimen isi permite sa il umple de balele lui infecte pe presedintele Iliescu, adica tocmai pe acel lider politic care a reusit sa tina in echilibru Romania post-revolutionara si datorita caruia s-a putut cladi democratia romaneasca, democratie amenintata acum in mod periculos de stapanul mizerabilului scrib.

Rusine celor care comit asemenea acte abjecte, la adapostul protectiei Cotroceniului! Rusine celor care fac posibila proliferarea unor asemenea modele de uratenie si infectie totala! Rusine celor care nu respecta Romania si se pun slugi numai si numai pentru a macula cu dejectiile lor tot ce este bun, respectabil si onest in aceasta tara!

Rusine!

May 15, 2008

FENOMENUL EMO SI POLITICA ROMANEASCA

Filed under: Dileme,Lumea de azi,Politica — Maria Barbu @ 6:18 pm

Am inteles cu totii ce sinistru este fenomenul Emo Kids, pentru ca ii face pe copii si adolescenti sa fie deprimati, tristi, suferinzi si predispusi la sinucidere. E cumplit sa asistam la asa ceva si, mai ales, sa vedem ca exista copii care-si iau viata doar pentru ca e la moda! Deplorabila si dramatica situatie!

Dar ce putem face cu politica romaneasca, atat de urata si de plina de crize incat pare ca incita la un fenomen Emo in toata societatea romaneasca? O sa ajungem noi toti, romanii, sa devenim suicidari, daca acceptam aceasta politica deprimanta, care se face cu pariuri in carciumi si cu jigniri oribile la adresa adversarilor politici.

In politica Romaniei, fenomenul Emo a fost adus de presedintele Traian Basescu, prin celebra scena din campania prezidentiala, cand a izbucnit in lacrimi si suspine, alaturi de un – vezi Doamne! – suferind Theodor Stolojan. Din pacate, de atunci, tot in lacrimi si suspine o tinem!

Trebuie sa facem un efort urias de reconfigurare interioara si sa respingem cu determinare si cu severitate atat fenomenul Emo Kids cat si fenomenul politic Emo! Sa nu mai permitem ca aceste fenomene distructive sa ne ucida copii si nici sperantele noastre, ale tuturor!

Daca nu vom face asta, atunci nu ne ramane decat ultima solutie, sinuciderea in masa, pentru ca toate interesele nationale par suspendate si promovate doar acele interese care servesc exclusiv interesele personale si de clica politica!

Sigur ca spun asta cu tristete, cu disperare, cu oroare. Nu se mai poate tolera ca aceste nenorociri sa se intample sub ochii nostri fara sa facem nimic! Sa nu mai amanam reactiile noastre cu lasitate si cu iresponsabilitate, pentru ca viata copiilor nostri este cea mai de pret avere a natiunii, iar natiunea insasi este in pericol prin acceptarea unei politici de manipulare emotionala!

Sa ne opunem cu hotarare fenomenului Emo, de ori fel ar fi acesta! Ajunge! Avem dreptul la viata noastra, frumoasa, echilibrata, linistita! Sa nu ne mai lasam manipulati si transformati in victime, sa fim mai puternici si mai hotarati si sa alegem numai formulele pozitive si contructive!

Next Page »

Blog at WordPress.com.