MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

April 28, 2015

UNIVERS DE VERS

Filed under: Ideal,Poezie,Sinele ascuns — Maria Barbu @ 2:40 pm

eu nu dorm nopțile,
eu le trăiesc într-o altă dimensiune existențială.
somnul mi l-am restrâns,
l-am ascuns ca pe o bubă,
ca pe o boală,
ca pe o febră delirantă,
care mă face să vorbesc cu cei din lumea cealaltă
și-mi sporește nesfârșit aroganța.
noaptea e gaura de vierme
prin care ajung la Dumnezeu
și-L cert așa cum știu eu,
Îl fac să se uite în jos,
să ne mângâie cu pleoapele,
să ne vadă sufletul frumos.
parcă nici nu mai știu care-mi sunt semenii,
m-au derutat iubirile,
gândurile,
poemele,
mi-au încurcat și zăpăcit gemenii mei de sânge,
gemenii mei de cânt.
uneori nici nu mai știu dacă mai sălășluiesc pe pământ
sau m-am rătăcit în alt cer,
sau pe un sol înnoit
cu alte semințe,
cu alți zei,
cu alte ființe.
îmi deschid visul ca pe-un portal.
îngerii din mine dau năvală să iasă,
să cucerească lumea,
s-o înmiresmeze și s-o îndulcească
cu un fel de melasă vie de vers.
mă răsucesc în acest univers
ca un cuțit în carne.
doare,
dar din rană curge mană.

images

April 17, 2015

RUGACIUNE [PRAYER]

Filed under: Ideal,Poezie — Maria Barbu @ 2:08 am

am pământ în plămâni
și inima plină de crengi răsucite în sus.
pașii mei sunt încă stăpâni
peste zori și peste apus.
mi-e cântecul mai lent și mișcarea aproape fetală.
existența e uneori o boală,
o halucinare a minții.
e ca atunci când ești adolescent și-ți minți părinții,
care nu știu că tu faci o greșeală.
mă mai feresc și-acum de Dumnezeu
și mi-e frică.
nu pentru o greșeală mică, pe care o repar cu-o simplă remușcare.
mi-e frică pentru această floare
din pieptul meu,
păzită de coaste ca de un gard înghimpat.
mă rog să recapăt tot ce-am aflat,
tot ce-am iubit,
tot ce s-a dus.
mă ridic pe vârfuri spre cuvântul nespus,
până la îngerii cei mari
și-i fac să se uite la mine.
mi-e soare și mi-e bine în vis
dar vreau lumină în realitate,
să o ating și s-o tocesc în coate,
s-o gust,
s-o îmbrac,
să o sorb.
din ochiul meu deseori orb
curge o lacrimă albastră.
ferește-mă, Doamne, de năpastă,
de boală și de singurătate.
ține la Tine cuiele ce mi le vor bate
în lemnul crucii din gând.
iubește-mă cu muguri și ține-mă aproape,
peste ape
călcând.

blessing

April 8, 2015

POEM PENTRU MAMA

Filed under: Ideal,Poezie,Sinele ascuns — Maria Barbu @ 3:45 am

Îmi lipsesc mâinile ei noduroase, de mamă silnică aș zice,
de matrice,
de ou fundamental.
Îmi lipsește inima ei cu străluciri de cristal
și vocea domoală
și accentul aproape străin.

Beau vin,
mă simt ca după o boală,
ca după o naștere din plin,
tânjesc după mama ca după un culcuș ancestral.
Sunt parc-un mânz abandonat
care nu știe că e cal.

Dac-aș sări peste timp
peste moarte și peste toate,
m-aș regăsi din nou la sân,
un prunc abia scos din adânc,
cu steaua încă palpitând de eternitate.

Pe mama mea aș duce-o în Olimp și-aș face-o zeiță,
i-aș pune coroană
și m-aș închina.
Dar muntele s-a și închis deasupra sa
și n-o mai găsesc nicăieri.

Mă nasc și azi, ca și ieri
și-un abur matern
mă străbate,
mă scoate din cotidian și din trivialitate,
făcându-mi chinul etern.

mother-child-sketch-17311154

April 3, 2015

CANTEC PASCAL

Filed under: Ideal,Poezie — Maria Barbu @ 1:49 am

s-a sfâșiat ecranul,
din iluzii nu a rămas decât scheletul unui vis.
din pasul meu felin și dedicat
s-a scurs voința de a merge
înspre anostul paradis.
mă simt mai liberă deși îndurerată,
mă simt mai verticală fără spini,
mă doare carnea inimii sudată,
dar nu te-aș vrea din nou printre stăpâni.

mă văd rotundă și perfectă
închisă-n propria-mi clepsidră,
cu verbul usturându-mi ochii,
cu șoapta moale
ca o vidră.
eu, răstignită în alint, zeiță transformată-n cânt,
tu rămânând doar materialul
vulgar, greoi și imperfect
al vreunui neînțeles cuvânt.

în noaptea asta se destramă atâtea jocuri și oglinzi,
multe din falsele egouri,
exfoliind buze fierbinți.
să pot intra în sărbătoare
ca într-o nuntă-ntreg virgină,
să pun pe pâine noua-mi rană,
să o ofer ca pe-o smochină.

numai că-n faldurile gurii stă boaba dulce a minciunii
și focul meu e ud de ploaie
și luna ta și-a stins tăciunii.

o să mă-mpărtășesc cu rouă,
o să mă curăț pe cămașă
și o să capăt soartă nouă,
împodobită și trufașă.

images

Create a free website or blog at WordPress.com.