MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

LEADERSHIP si criza declansata de un atac terorist

“Atacurile teroriste care au avut loc peste tot în lume în ultimii ani au devenit mai organizate, cu o arie mai mare de acţiune, mai frecvente şi realmente letale. Impactul lor asupra societăţii este atât de sever încât a devenit imperativ să putem prevedea şi stopa loviturile teroriste”, spune un reputat analist al problemei, Anoop Chengara.
Acelaşi autor ne dezvăluie existenţa a mai mulţi factori comuni ai atacurilor teroriste, pe care îi prezintă după cum urmează.

Alegerea ţintelor: cele mai dure atacuri teroriste vizează fundamentele statului, adică structura politică ori militară şi infrastructura economică.

Revendicarea responsabilităţii: fiecare atac major este revendicat de cel puţin o grupare teroristă, care caută să se facă recunoscută şi să atragă recruţi şi fonduri.

– Stilul-semnătură: un anume modus-operandi al organizaţiilor teroriste ne trimite la respectivii autori, Al Qaeda fiind focalizată de exemplu pe distrugerile provocate pe scară largă în zonele civile, pe lupta împotriva simbolurilor economice şi politice ale Occidentului, aşa cum s-a întâmplat la 11 septembrie 2001, când au fost lovite turnurile gemene de la World Trade Center din New York, văzute ca simboluri satanice ale capitalismului occidental.

Alte elemente comune, decelate de autorul menţionat ca fiind adevărate pattern-uri ale loviturilor teroriste, sau, celor implicaţi în aceste acţiuni teroriste, sunt următoarele:

– Faptul că au la dispoziţie un arsenal impresionant (puşti, explozibili, substanţe chimice letale).

Expertiza pe care o deţin în manipularea acestora.

– Suportul logistic de care dispun, sub formă de false identităţi, transport, locaţii sigure, agenţi pregătiţi şi banii necesari preparativelor.

Din păcate, toate aceste elemente sunt identificate concret abia după comiterea atacurilor teroriste şi niciodată înainte. Din cercetările intreprinse în legatură cu atacurile teroriste majore produse în ultimii cinci ani, cum ar fi de exemplu New York -2001, Bali – 2002, Moscova – 2002, Madrid – 2004, Beslan – 2004, ori Londra – 2005, se desprinde, ca fiind certă, relaţia pe care reuşesc să o facă aceste grupuri teroriste cu elemente locale, din ţara unde are loc atacul. Grupurile teroriste pot fi legate de grupuri interlope locale, cum ar fi traficanţii de droguri, traficanţii de carne vie ori spălătorii de bani, sau, în unele cazuri, de gupuri insurgente. Folosindu-se de reţelele de televiziune şi de Internet, organizaţiile teroriste îşi sporesc aria de influenţă şi impactul psihologic. Uriaşele sume de bani puse la dispoziţia acestor organizaţii criminale rămân la fel de dificil de înţeles, ca şi de depistat.

Ceea ce reprezintă elementul de interes este modul în care liderii reuşesc să gestioneze teribila criză declanşată de un atac terorist de proporţii. Voi lua ca exemplu, tentând să facem chiar un studiu de caz, acel eveniment care pare să fie “linia de foc”, care face nu doar metaforic ci şi real delimitarea temporală între ceea ce putem numi “înainte” şi “după”, şi anume atacurile din 11 septembrie 2001 asupra turnurilor de la World Trade Center din New York. La sfârşitul lunii august, surse din Al Qaeda ameninţau că America va fi martora unui atac deosebit de masiv în circa două săptămâni, ceea ce ar fi putut da de înţeles liderilor americani că există un plan distructiv a cărui realizare este în curs.

Pe data de 2 septembrie, sunt publicate pe Internet scurte clipuri video cu imagini ale unor explozii suprapuse peste imagini ale unor foarte cunoscute locuri şi amplasamente de edificii americane, ceea ce ar fi putut conduce la ideea că se pregăteşte un atac cu bombă. Pe data de 8 septembrie, Indonezia dezvăluie informaţii deţinute de serviciile sale secrete conform cărora Osama bin Laden ar putea utiliza această ţară pentru a lansa atacuri teroriste internaţionale. În ziua de 9 septembrie 2001, liderul Alianţei Nordului a fost bombardat de doi Talibani deghizaţi în reporteri, atacul fiind imediat legat de Osama bin Laden.

Este cel puţin stranie această adormire a vigilenţei serviciilor americane de securitate. Unele publicaţii americane independente au publicat raporturi ce atestă faptul că FBI a avertizat, încă din data de 6 august 2001, pe cei mai înalţi lideri americani asupra iminenţei unui atac terorist organizat de Al Qaeda asupra Americii. Aceste date au fost analizate şi incluse în Raportul Comisiei 9/11, adică acel raport despre evenimentele tragice din 11 septembrie 2001. FBI recomandase deja sporirea vigilenţei şi a supravegherii instituţiilor federale din New York. Poate că nimeni nu şi-a imaginat că ţintele vizate sunt turnurile gemene din New York şi mai apoi Pentagonul, această lipsă de previziune fiind consecinţa ignorării importanţei pe care o are simbolistica în acţiunile teroriste, deşi tot o anume simbolistică folosesc şi serviciile armate americane sau europene pentru a denumi acţiuni, manevre, misiuni, ori demersuri politice şi militare deopotrivă.

S-a discutat mult despre simbolistica celor două turnuri, văzute ca fiind coarnele Fiarei, Diavolul apocaliptic, data aleasă pentru atacuri fiind 11, număr simbolic, reprezentând gemelaritatea. Ceea ce trebuie menţionat aici este faptul că una dintre caracteristicile postmodernismului epocii actuale este tocmai resuscitarea şi revigorarea unei simbolistici care poate trimite pe de o parte la simboluri tradiţionale şi, pe de altă parte, la simbolistica “new age”, care constituie esenţa spiritualităţii postmoderniste. Atacurile teroriste asupra New York-ului au declanşat o criză fără precedent în Statele Unite ale Americii. Această criză a dus nu doar la tragica moarte a mii de oameni nevinovaţi, care lucrau în turnurile de la World Trade Center, ci a avut drept consecinţă şi creşterea spaimei, a panicii, a nesiguranţei şi a unei angoase generalizate a americanilor, care se ştiuseră până atunci apăraţi de statutul de mega-putere. Această criză a determinat inclusiv neîncrederea în leadership-ul american, în acei conducători pe care naţiunea îi credea “puternici şi de neclintit”.

Unii experţi acreditaţi oficial au dat publicităţii analize, utilizabile ca model de referinţă pentru leadership-ul crizei declanşate de atacul terorist de la 11 septembrie 2001. Vorbim aici despre unii experţi acreditaţi deoarece, în ciuda unor analize meticuloase şi argumentate, mulţi dintre autori au fost rejetaţi şi consideraţi a fi vinovaţi de ultra-criticism.

Una dintre analize decelează trei faze importante pentru modelul de leadership al unei crize de tipul celei declanşate de atacurile teroriste din 11/09/2001:

Faza de pre-criză – această fază are la rândul ei trei funcţii pe care trebuie să le îndeplinească: de estimare a ameninţării; de prevenire; de pregătire a populaţiei.


Faza de management al evenimentului acut – aceasta fază persistă atâta timp cât eforturile de estimare, dominare, salvare şi recuperare continuă. În această fază comunicaţiile, stingerea incendiilor, urgenţele medicale ca şi alte acţiuni de salvare şi recuperare se desfăşoară în parametri optimi. Specialiştii din toate domeniile, ca şi voluntarii, sunt chemaţi în ajutor. Se utilizează tehnici specifice gestionării crizelor.

– Faza de post-criză, sau de gestionare a consecinţelor şi de reconstrucţie – aceasta este faza în care sunt chemaţi inginerii pentru a reface, din punct de vedere fizic, constructiv, aspectul oraşului. Din punct de vedere psihologic, oamenii au depăşit şocul pierderii unor fiinţe apropiate şi spaima pentru pierderea propriei vieţi şi sunt cuprinşi de furie, de frustrare şi anxietate, astfel încât se impune o intervenţie hotărâtă pentru reconstrucţia psihologică.

Cele “zece porunci”, sau comandamente, care încep toate cu “trebuie”, au fost enunţate într-un articol de referinţă, având ca subiect principal tocmai acţiunile obligatorii ale liderului în cazul unui atac terorist, acţiuni care vizează nu doar recuperarea normalităţii din punct de vedere material ci, mai ales, diminuarea traumelor şi suferinţelor celor ce şi-au pierdut rude sau prieteni în teribilul atac terorist. Cele 10 comandamente sunt formulate ca imperative, prin utilizarea verbului “trebuie”, care impune obligativitatea. Ele sunt următoarele:

1. Trebuie să înţelegem faptul că un act terorist este conceput pentru a produce distrugeri care, la rândul lor pot să slăbească încrederea populaţiei în liderii de top şi în sistem, inducând o stare de incertitudine, de vulnerabilitate, de teamă, de teroare;

2. Trebuie deasemenea ca direcţiile de intervenţie să fie percepute de populaţie ca fiind cele corecte, altfel neîncrederea în leadership va slăbi într-atât încât va face şi mai sever efectul actului terorist;

3. Trebuie ca în acţiunile de gestionare a crizei să fie cooptate familiile victimelor atacului terorist, care, alături de personalul calificat în probleme de criză şi alături de militari, să contribuie la refacerea coerenţei comunităţii respective;

4. Trebuie să existe o colaborare strânsă cu mass media, astfel încât să se dea informaţii cât mai amănunţite despre ceea ce se întâmplă şi despre ceea ce trebuie făcut, păstrând un ton constructiv şi cenzurând cu severitate zvonurile distructive;

5. Trebuie să se facă toate eforturile cu putinţă pentru a se recupera sentimentul de siguranţă al populaţiei, mai ales în segmentele fragile, copii, vârstnici, infirmi, etc.;

6. Trebuie să fie chemaţi la acţiune liderii locali din toate domeniile, politic, educaţional, medical, economic, religios, pentru a facilita refacerea echilibrului populaţiei dar şi a stării de fapt, pentru a reda speranţa oamenilor care văd că se fac eforturi în toate domeniile pentru recuperarea normalităţii;

7. Trebuie să fie restabilită într-un timp cât mai scurt funcţionarea normală a mijloacelor de comunicaţie, a transportului, a şcolilor şi altor segmente economice şi sociale, deoarece, cu cât dureaza mai mult perioada de dezechilibru, cu atât mai mare apare riscul perceput de populaţie.

8. Trebuie să fie amplu înţeleasă şi utilizată puterea simbolurilor locale şi naţionale cu scopul de a reface coerenţa şi curajul naţiunii în faţa pericolului pe care îl reprezintă terorismul.

9. Trebuie să fie iniţiate ritualuri prin care să fie onoraţi supravieţuitorii, însoţite de omagii speciale dedicate celor care au murit, fiind victime ale atacului terorist, şi trebuie aduse deasemenea onoruri aparte eroilor care şi-au dat viaţa pentru a salva alte vieţi, pentru că în acest fel se întăreşte sentimentul de triumf al vieţii asupra morţii, de triumf al celor care trăiesc asupra teroriştilor care au vrut să îi ucidă.

10. Trebuie să fie menţinută o foarte sensibilă balanţă a măsurilor iniţiate de liderii locali pentru reconstrucţia fizică şi concretă a situaţiei şi recuperarea psihologică şi chiar patriotică a populaţiei.

Primarul de atunci al New York-ului, Rudolf Giuliani, s-a achitat cu onoare de sarcinile care i-au revenit în timpul teribilei crize provocate de atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001, făcând dovada unui leadership excepţional. Dar a fost puternic concurat de preşedintele George W. Bush, care a făcut şi el tot ce i-a stat în putinţă pentru a răspunde celor zece porunci ori comandamente enunţate şi comentate anterior. Astfel, cu un leadership puternic şi abil, normalitatea s-a reinstaurat, iar America a declarat război terorismului! O uşoară undă de ironie amară se simte respirând din aceste afirmatii!

Atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 le-au schimbat nu numai americanilor modul de a vedea şi înţelege lumea, ci ne-au schimbat şi nouă, tuturor, perspectiva asupra istoriei individuale, a istoriei naţionale ca şi a cursului de dezvoltare al omenirii. Nu numai că ne-au obligat să luăm act de această nouă realitate a lumii, ameninţarea teroristă, dar ne-au făcut pe toţi să înţelegem că au dispărut în bună parte modelele clasice şi inteligibile de conflict, făcând loc unor scenarii cumplite care au făcut ca diplomaţia să devină superfluă iar strategia, virtuală.

Dar aceasta se întâmplă numai în stare de şoc, deoarece şi diplomaţia şi strategia sunt instrumentele absolut necesare în procesul de înţelegere şi de conducere a realităţii către acele scopuri pe care le considerăm pozitive şi benefice.

(fragment din cartea mea “Postmodernismul, liderii si crizele”)

Advertisements

6 Comments »

  1. Doamne fereşte să ne lovim de aşa ceva, să te ţii atunci criză şi acţiuni care nu există în vreun manual…
    Doamne fereşte…

    Comment by DeMaio — March 16, 2008 @ 6:00 pm

  2. @DeMaio

    iti multumesc, Bogdan, ca ai avut rabdare sa citesti acest text. La noi, in Romania, poate sa se transforme in catastrofa aproape totul. Intr-adevar, Doamne fereste de asa ceva!

    Comment by Maria Barbu — March 16, 2008 @ 6:11 pm

  3. Esti convinsa ca atacul din 11 septembrie este “opera” unor teroristi sau o inscenare cu “victime’ colaterale care au permis neoconservatorilor americani sa aplice in practica “teoria atacurilor preventive”.

    Ceea ce ne prezinti tu privind managementul crizei este corect, dar raman multe intrebari in ce priveste “daramarea” turnurilor gemene.

    Din pacate daca nu vom trata la nivel global CAUZELE terorismului si vom “umbla” numai la strapirea teroristilor NU vom rezolva nimic.
    Toate actiunile impotriva terorismului nu au facut decat sa amplifice actiunile teroriste.
    Deci ceva in actiunea impotriva teroristilor este gresit.

    Daca nu “umblam” la cauze, razboiul antiterorist este pierdut.

    Poate ar trebui sa vorbim despre cauze si nu despre efecte.

    Cu terorismul este si cu o boala grava.
    La meningita faci febra.
    Daca administrezi numai aspirina pentru scaderea fenrei si nu gasesti antibioticul necesar sa ucida virusl meningitei, pacientul moare.
    Asta se face in prezent – se administreaza aspirina, adica se “trateaza” efecte.

    Fiecare “tratament” amplifica exponetial fenomenul.
    Atacarea Afganistanului si Irakului nu a micsorat fenomenul terorismului, ba eu cred ca l-a amplificat.

    PS Cred ca ar trebui putin discutat si de terorismul de stat si formele lui (de la eliminarea unor lideri, pana la interventii asa zis preventive).

    Tot legat de terorism nu ar strica sa discutam de esecul noii drepte americane in “tratarea” terorismului.

    Sunt numai cateva idei si nu pretind ca sunt cele mai bune, dar putem discuta…

    Comment by Maria — August 22, 2008 @ 4:57 pm

  4. @Maria,

    de fapt totul este suspect in acest moment teribil si nu numai. Perioada care l-a precedat a fost plina de elemente care ar fi trebuit sa alerteze serviciile secrete americane, a caror “indiferenta” da mult de gandit.
    America avea neaparata nevoie de un razboi care sa o confirme in pozitia de unica megaputere mondiala, iar acest atac i-a “oferit” posibilitatea declansarii unui razboi fara limite, fara agresiune directa, ceva complet fara precedent in istorie!!!

    Comment by Maria Barbu — August 22, 2008 @ 10:12 pm

  5. Atac terorist!!??Razboi de partizani,razboi de guerillas,a functionat si impotriva germanilor dar si a armatelor lui Napoleon in Spania,inamicul nevazut care ataca punctele vitale,inamicul din umbra pe care nu l poti contracara printr un razboi clasic,inamicul care imprastie teroarea,inamicul care ati macina viointa,increderea in tine,inamicul omni prezent care produce panica,inamicul diversionist,inamicul neidentificabil,omul din umbra,patriotul sau fanaticul religios,pentru al stopa e o singura cale,accea a negocierilor si a compromisului.[punct]

    Comment by fgre — November 23, 2008 @ 8:05 pm

  6. sunt de acord cu maria. nici eu nu sunt foarte convinsa ca atacul din 11 septembrie este opera unor teroristi. din cate am citit in articol, au fost destule semne pentru a prevedea atacul, iar peste tot sunt atatea organizatii secrete, incat aceste atacuri nu ar trebui sa aiba loc. iar in privinta teroristilor, ca in orice alt lucru, exersand te perfectionezi.

    Comment by cazare — December 9, 2012 @ 11:17 am


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: