MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

December 11, 2017

DE CRĂCIUN

Filed under: Ideal,Poezie — Maria Barbu @ 1:26 pm

Se-nalță-n aer catedrale, s-ajungă pân’ la Cerul greu.
Pe trepte, oameni cu tristețea în mantale
se aciuiaza lângă cruci,
lângă un zeu pe care-L vor mai cald și mai blajin.
Iar o să bem pahare mari de vin
și o să închinăm în cinstea Lui,
uitând că fiecare dintre noi mai bate-un cui
în Crucea eternă.
E sărbătoare peste zare,
e raiul la-ndemână
dar, uituci, nici n-apăsăm pe clanța porții din Grădină
și preferăm să rătăcim în jur,
pierzând din viața noastră acel contur
care ne deslușește totul. E-n zadar.
Stă mântuirea-n aer ca un glob
în pomul vieților plăpânde
și nimeni nu mai crede că ar prinde acea divină arătare,
deși e-atât de simplu, ori așa se pare.
Noi, cu topoare-n mâini, sluțim pădurea
și ducem brazii căsăpiți să stea pe uliți,
și nenuntiți și fără binecuvântare.
Din tot ce am primit, ca suflet și fervoare,
uite că am ales să fim doar adormiți,
ori amețiți de droguri și miresme
ce n-au loc lângă catapetesme,
dar mai este o cale.
Deja o văd. E drumul lung și greu
ce urcă sus pe munte,
acolo unde, însemnați pe frunte,
vom fi și brazi și frați
și ne vom întâlni cu Bunul Dumnezeu.


Advertisements

Create a free website or blog at WordPress.com.