În ultima vreme, sunt mereu agresată de tot felul de oameni. Agresiunea asta are multe tipuri de manifestare. Una dintre ele este neîncrederea, mai întâi pentru că sunt femeie, pentru că am idei şi pentru că am curajul de a formula ceea ce cred. O altă manifestare a agresiunii este aceea, mai perfidă şi mai periculoasă, a încercării de a transforma în derizoriu propunerile mele sau ideile şi proiectele pe care încerc să le promovez. Există şi alte tipuri de agresiune, non-intelectuale, dar nu le voi comenta aici!
Cei care mă agresează s-ar putea înscrie în două categorii importante. Prima categorie este alcătuită din oameni importanţi, deja realizaţi şi bine plasaţi politic şi social, iar agresiunea lor are mai mult aspectul unei atitudini condescendente, în ciuda faptului că îmi sunt net inferiori şi ca intelect şi ca viziune. Poate fi şi agresiune directă, grobiană, primitivă, sia¦ prefer să nu spun mai mult!
A doua categorie importantă a celor care mă agresează este alcătuită în general din trepăduşii celor din prima categorie, adică sunt intelectuali de mâna a doua, a treia ori a şaptea, semi-docţi care parazitează cultura românească şi peisajul intelectual actual, ale căror pretenţii derivă mai mult din grupul din care fac parte decât din meritele proprii, ori din umbra vreunei personalităţi politice sau culturale pe care o vampirizeaza cu neruşinare.
Nici unii nici ceilalţi nu mă sperie, pentru că nu îi respect, nu îi preţuiesc nici din punct de vedere intelectual, nici din punct de vedere moral. Agresiunea lor nu face decât să îmi sporească încrederea în forţele mele proprii, nu face decât să mă stimuleze în a găsi noi idei şi noi demersuri pentru mai binele ţării, nu face decât să mă întărească în entuziasmul meu şi în viziunea pe care vreau să o împărtăşesc cu cei mai buni şi mai valoroşi oameni din jurul meu şi din toată România.
În mod paradoxal, aceste agresiuni îmi certifică tocmai faptul că ideile şi proiectele mele sunt valoroase şi pot reprezenta, în perspectivă, ameninţări serioase pentru actuala stare de lucruri din România. Oricum, eu nu am de gând să tac sau să mă opresc din demersurile mele de reconfigurare a leadership-ului politic ori a societăţii în general. Şi nu numai că nu mă voi opri, dar voi aduce alături de mine mulţi oameni de valoare, care acum sunt marginalizaţi cu bună ştiinţă şi goliţi de speranţă şi energie.
Voi dărui din viziunea mea şi din entuziasmul meu tuturor celor care visează o Românie mai bine condusă, mai coerentă moral, politic, social şi educaţional şi pot să jur că vom reuşi să schimbăm în bine ceea ce astăzi pare imposibil de reînnoit.
Voi pune în slujba acestor proiecte şi demersuri toată puterea mea de convingere, toate cunoştinţele mele în materie de leadership, cultură şi identitate naţională şi voi face ca aceia care vor începe să creadă că se poate trăi mai frumos şi mai bine în România să fie din ce în ce mai numeroşi, mai buni şi mai activi.
Şi ştiu că tot ce vom face va fi încununat de succes. Un succes temeinic, meritat şi de lungă durată!
