MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

September 29, 2010

Moartea si Invierea!

Filed under: Avem nevoie de curaj si demnitate — Maria Barbu @ 11:41 pm

V-ati pus intrebarea ce se intampla in Romania acum? Ei bine, eu cred ca momentul in care politistii au strigat la Cotroceni ” iesi afara, javra ordinara”  reprezinta un moment istoric, indiferent ce le va face Basescu acelor oameni. Sau, mai bine zis, cu cat le face mai mult rau, cu atat momentul acela devine mai intens istoric, facand ca in viitoarele carti de istorie sa se scrie despre Traian Jigodia, voievodul mafiotilor si al farfuzelor politice!

Ce mai conteaza restul cand eticheta a fost deja scrisa? Vom vedea consecintele, vom asista cu totii, mai mult sau mai putin nauciti, la destructurarea sicietatii romanesti, sfasiata ca o tesatura din care vor ramane doar fire rupte. Dar regimul Basescu-Udrea-Boc are zilele numarate. Ii vom vedea pe acesti indivizi sfasiati de multime si tarati pe strazi ca-n filmele de groaza. Veti vedea si va veti inspaimanta de furia fara sfarsit a unei natiuni infometate si umilite, mintite si dispretuite!

Eu detest raul si apocalipsele si ma voi aseza la fereastra sufletului, straduindu-ma sa-mi pastrez deschise florile trairilor poetice. Dar mintea mea, care e un instrument de mare finete, imi spune ca va fi teroare si moarte, vor sfarsi si victimele, dar si calaii. Nu mai este cale de intoarcere si abia dupa aceea cerul acestei tari se va limpezi si copiii nostri vor putea privi spre viitor plini de speranta si de incredere!

Advertisements

September 26, 2010

Dincolo de agresiune, se naşte o speranţă

Filed under: javră ordinară! — Maria Barbu @ 5:28 pm

În ultima vreme, sunt mereu agresată de tot felul de oameni. Agresiunea asta are multe tipuri de manifestare. Una dintre ele este neîncrederea, mai întâi pentru că sunt femeie, pentru că am idei şi pentru că am curajul de a formula ceea ce cred. O altă manifestare a agresiunii este aceea, mai perfidă şi mai periculoasă, a încercării de a transforma în derizoriu propunerile mele sau ideile şi proiectele pe care încerc să le promovez. Există şi alte tipuri de agresiune, non-intelectuale, dar nu le voi comenta aici!

Cei care mă agresează s-ar putea înscrie în două categorii importante. Prima categorie este alcătuită din oameni importanţi, deja realizaţi şi bine plasaţi politic şi social, iar agresiunea lor are mai mult aspectul unei atitudini condescendente, în ciuda faptului că îmi sunt net inferiori şi ca intelect şi ca viziune. Poate fi şi agresiune directă, grobiană, primitivă, sia€¦ prefer să nu spun mai mult!

A doua categorie importantă a celor care mă agresează este alcătuită în general din trepăduşii celor din prima categorie, adică sunt intelectuali de mâna a doua, a treia ori a şaptea, semi-docţi care parazitează cultura românească şi peisajul intelectual actual, ale căror pretenţii derivă mai mult din grupul din care fac parte decât din meritele proprii, ori din umbra vreunei personalităţi politice sau culturale pe care o vampirizeaza cu neruşinare.

Nici unii nici ceilalţi nu mă sperie, pentru că nu îi respect, nu îi preţuiesc nici din punct de vedere intelectual, nici din punct de vedere moral. Agresiunea lor nu face decât să îmi sporească încrederea în forţele mele proprii, nu face decât să mă stimuleze în a găsi noi idei şi noi demersuri pentru mai binele ţării, nu face decât să mă întărească în entuziasmul meu şi în viziunea pe care vreau să o împărtăşesc cu cei mai buni şi mai valoroşi oameni din jurul meu şi din toată România.

În mod paradoxal, aceste agresiuni îmi certifică tocmai faptul că ideile şi proiectele mele sunt valoroase şi pot reprezenta, în perspectivă, ameninţări serioase pentru actuala stare de lucruri din România. Oricum, eu nu am de gând să tac sau să mă opresc din demersurile mele de reconfigurare a leadership-ului politic ori a societăţii în general. Şi nu numai că nu mă voi opri, dar voi aduce alături de mine mulţi oameni de valoare, care acum sunt marginalizaţi cu bună ştiinţă şi goliţi de speranţă şi energie.

Voi dărui din viziunea mea şi din entuziasmul meu tuturor celor care visează o Românie mai bine condusă, mai coerentă moral, politic, social şi educaţional şi pot să jur că vom reuşi să schimbăm în bine ceea ce astăzi pare imposibil de reînnoit.

Voi pune în slujba acestor proiecte şi demersuri toată puterea mea de convingere, toate cunoştinţele mele în materie de leadership, cultură şi identitate naţională şi voi face ca aceia care vor începe să creadă că se poate trăi mai frumos şi mai bine în România să fie din ce în ce mai numeroşi, mai buni şi mai activi.

Şi ştiu că tot ce vom face va fi încununat de succes. Un succes temeinic, meritat şi de lungă durată!

September 24, 2010

Românce de altădată – SARMIZA BÎLCESCU ALIMĂNEŞTIANU

Filed under: GOD BLESS ROMANIA — Maria Barbu @ 9:22 pm

Sarmiza Bilcescu – Prima femeie doctor în drept din lume

  • Născută la 25 aprilie 1867;
  • Poziția socială îi permite să se înscrie la Facultatea de Drept din Paris;
  • Întâmpină opoziție în demersul său, dar, după numeroase dezbateri, este admisă;
  • A fost prima studentă a Facultății de Drept din Paris;
  • 1890 – prima femeie care îşi susține teza de doctorat;
  • Elaborează o teză a feminismului.

September 23, 2010

Românce de altădată – ELENA VĂCĂRESCU

Filed under: GOD BLESS ROMANIA — Maria Barbu @ 10:48 pm


  • Laureată a Academiei Franceze;
  • născută pe 21 septembrie 1866, Bucureşti;
  • provenea dintr-o familie de vechi boieri;
  • studiază la Paris şi îşi desăvârşeşte arta poetică sub îndrumarea poetului Sully Prudhomme;
  • devine apropiata reginei Elisabeta (Carmen Sylva);
  • căsătoria ei cu moştenitorul tronului, Ferdinand, este oprită;
  • în exil la Paris are o bogată activitate literară dar şi politică;
  • în 1920 face parte din delegaţia României la Societatea Naţiunilor;
  • 1925 – membru de onoare al Academiei Române;
  • moare la Paris în 1947.

———-

[SALUT INITIATIVA UNEI DOAMNE CARE A PUBLICAT PE BLOGUL EI, DEDICAT DE FAPT VANZARII DE HAINE, MAI MULTE TEXTE DE MARE VALOARE, REFERITOARE LA ROMANCELE DE ALTADATA. IMI PERMIT SA LE REIAU AICI, CU MINIME MODIFICARI !]

September 17, 2010

IRONIE sau DRAMĂ?

Filed under: Ideal,Poezie — Maria Barbu @ 10:41 pm

hilare, ferestrelele zilei

se feresc de mine. încă nu ştiu

unde o să-mi ascund teribila oboseală

a unei iubiri ratate.

şi nici bucuria grea

de-a fi scăpat de ea,

de a-l fi pierdut pe fostul prinţ

pe un drum furişat,

între inima mea şi palat.

mi-am întors privirea ca un puzzle

şi am şi zărit figura perfectă

pentru viitorul meu joc.

ne-am privit şi am cântărit viitorul

care pare să fie de aur bun,

aşa de bun că-ţi vine să-l muşti.

gata, mi-am lăsat iluziile în cuşti

şi mi-am eliberat visele.

mă aşez la pieptul noii iubiri

ca-ntr-o ramă.

September 12, 2010

EMOŢIE DE TOAMNĂ

Filed under: Suflet — Maria Barbu @ 5:59 pm

De fiecare dată când începe şcoala, în sufletul meu se reface acea trăire a şcolăriţei care am fost. Parcă simt nevoia să-mi verific ghiozdanul şi parcă simt în nări miros de caiete şi cărţi noi. E un miros al începutului, al unui început în care sălăşluiesc încă neatinse toate speranţele de împlinire, toate ambiţiile frumoase, toate gândurile bune de dăruire.

Mierea luminii de toamnă îndulceşte aerul şi totul recapătă contururile idealizate ale amintirii mereu retrăire, mereu reactualizate în sufletul meu de etern copil silitor. Mi-e dor de merele purtate în pungă ca gustare, de gutuile pe care mama şi mătuşă-mea le transformau savant într-o dulceaţă arămie. Mi-e dor de toţi şi toate, de acea deschidere enormă către viitor, de acea încredere neclintită în viaţă şi în oameni, în tot ce va fi să fie, ştiind că urmau fructe minunate în copacul miraculos al existenţei mele.

Mi-e dor de mine fetiţă, aşa cum spuneam într-un vers plin de lacrimi dintr-un poem scris la moartea tatălui meu, căruia îi spuneam: “nu ştiu acolo cât o să mai stai,/ dar ştiu că te vei întâlni cu mine fetiţă/şi o să mă iubeşti la fel cum mă iubeai.”

Începe şcoala şi parcă abia aştept să îmi fac temele din nou, frumos, cât mai aproape de perfecţiune dacă se poate, aşa cum mi-am dorit mereu. Începe un nou an şcolar, la sfârşitul căruia fetiţa mea şi cu mine am vrea să fim premiante cu coroniţă!

September 9, 2010

MESAJ CĂTRE MINE/TINE/TOŢI

Filed under: GOD BLESS ROMANIA — Maria Barbu @ 3:27 pm

CE SIMT CÂND MĂ GÂNDESC LA MINE ÎNSUMI/ÎNSĂMI?

Dumnezeu a ştiut scopul exact pentru care te-ai născut în această lume,  astfel El a prevăzut toate darurile de care ai avea nevoie, şi cadrul necesar să le pună pe toate împreună că să-l împlineşti.  Apoi S-a uitat la tine şi a zis: “Foarte bine.”
Poţi şi tu spune asta?  E important să poţi. De ce? Pentru că alţii te vor trata după cum te tratezi tu însuţi!
Această nu este mândrie, este doar stimă de sine sănătoasă bazată pe părerea lui Dumnezeu despre tine după cum e descoperită în Cuvântul Lui. Când o ai, are efect în toate domeniile vieţii tale.
Adevărul trebuie spus, el hotărăşte cât de departe vei ajunge în viaţă. Stai şi întreabă-te astăzi: “Ce simt când mă gândesc la mine însumi/însămi?”


Înainte să răspunzi citeşte aceste 10 principii. Şi mai bine, păstrează-le înaintea ochilor tăi zilnic.
1) Niciodată să nu vorbeşti ori să gândeşti negativ despre tine: te pune în dezacord cu Dumnezeu.
2) Meditează la puterea ce ţi-a dat-o Dumnezeu şi învaţă să te încurajezi singur, pentru că de cele mai multe ori nimeni n-o va face.
3) Nu te compara cu nimeni. Tu eşti unic, un original. Deci nu te hotărî să fii o copie.
4) Concentreza-te pe potenţialul tău, nu pe limitările tale. Aminteşte-ţi, Dumnezeu trăieşte în tine!
5) Află ce îţi place să faci, fă bine, şi străduieşte-te s-o faci excelent.
6) Ai curajul să fii diferit. Fii unul care-i face plăcere lui Dumnezeu, nu oamenilor.
7) lnvaţă să primeşti critica. Las-o să te dezvolte în loc să te descurajeze.
8) 8) Determină-ţi valoarea personală în loc să-i laşi pe alţii s-o facă.
9) Ai în vedere defectele – tu încă eşti o lucrare în progres.
10) Concentrează-te zilnic pe cea mai importantă sursă de încredere – Dumnezeu care trăieşte în tine!


(text preluat de pe un alt blog, pentru că am simţit că e nevoie de aşa ceva!)

September 8, 2010

De Naşterea Maicii Domnului, LA MULŢI ANI!

Filed under: Sarbatoare — Maria Barbu @ 1:04 am

September 5, 2010

Poezia, văzută din interior

Filed under: Sinele ascuns — Maria Barbu @ 6:18 pm

Pot să mărturisesc aici, cu mâna pe inimă, că poezia mea pare să se scrie, într-un anume fel, singură. Sau pare să mă scrie ea pe mine. Mi se întâmplă să intru într-un fel de transă şi cuvintele curg de la sine, ca şi când eu aş fi doar instrumentul folosit de un Spirit mult mai Înalt, un Zeu care se exprimă prin mine. Ceea ce este însă absolut fascinant este faptul că această Voce îmi foloseşte trăirile, sentimentele, îmi fură existenţa şi gândurile cele mai secrete, pentru a le aşeza în poeme, cu un fel de necruţare teribilă!

Poate că vă este greu să înţelegeţi cum ceva atât de profund personal, cum este iubirea, poate fi furat pur şi simplu de acel Cineva dinlăuntrul meu şi transformat în poezie. Ei bine, exact aşa se întâmplă, iar eu, Maria, stau cumva deoparte şi privesc la acest spectacol interior ca şi cum aş asista dinafara mea la cel mai profund proces de sublimare a propriilor mele experienţe sufleteşti. Este fantastic, fabulos, suprauman într-un anume fel şi poate că tocmai de aceea se şi spune despre poeţi că sunt gurile zeilor, adică au acele capacităţi care îi fac să fie punţi între uman şi divin.

Sunt prea arogantă poate, sau aşa vi se pare, dar pentru cei ce trăiesc poezia din interior toate lucrurile se văd altfel, tot ce este uman capătă altfel de valenţe, trecând printr-un filtru făcut, într-un fel foarte special, doar din Lumină Divină!

Blog at WordPress.com.