MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

Eu si specia

Si azi, ca si-n alte zile, m-am uitat in jurul meu si nu am vazut semeni, ci doar oameni-furnici, preocupati de firmiturile pe care le carau la musuroi. Unde-mi sunt semenii? Din cand in cand, in cate un moment fast al vietii mele, destinul sau Divinitatea imi mai trimite cate un ins cu care ma simt congenera. Adica o fiinta a carei dinamica a mintii ori a sufletului ramane mereu activa, al carui ochi launtric stie sa vada dincolo de marunta lume in care presiunea senzorialului ii reduce pe indivizi la o schema simplista si induiosator de trista!

Sunt fericita atunci cand intalnesc un semen , simt ca se produce un eveniment biografic si cosmic, o intalnire de destin, pentru ca aceste intalniri care mi se prezinta ca o favoare a sortii par sa fie capabile sa schimbe in mine continuturile, esentializand si determinandu-ma sa ma ridic la cel mai inalt nivel al fiintei mele.

Aceste faste momente se pot produce ca intalnire de tipul tata-fiica, maestru-discipol, iubit-iubita, si poate ca mai sunt si alte formule. Ma marcheaza, ma modeleaza, ma fac mai fericita si mai implinita. Chiar daca adeseori m-am simtit un fel de reprezentant al unei omeniri viitoare, sau, cum spun uneori, o fiinta extraterestra, chiar daca am simtit de multe ori durerea singularitatii, si m-a apasat si m-a impovarat solitudinea si acest straniu tip de exceptionalitate care mi-a adus mai multa suferinta decat orice altceva, atunci cand intalnesc exemplare asemenea mie, purtand acelasi tip de stigmat al singuratatii, simt o atat de intensa fericire si implinire incat ma bucur ca sunt asa.

Acesti purtatori de stigmat sunt cei adevarati, sensibilii, ciudatii, anormalii, idealistii, nebunii si singuraticii! Sunt cei pe care pot sa ii iubesc si sa ii pretuiesc, sa ii admir si sa-i respect. Nu neaparat sa ii idolatrizez, ci , mai mult decat atat, sa ma simt fericita pentru simplul fapt ca exista, acestia care sunt si ei asemenea mie. Mi-e draga aceasta omenire aparte, chiar daca are extrem de putine exemplare, poate prea putine, dar minunate. Iubesc aceste exemplare! Pe mine ma detest de multe ori, dar nu pentru acele trasaturi care ma singularizeaza, ci pentru unele tentatii ale ororilor majoritatii, pentru placerea pe care o simt uneori cand contemplu prostia masiva a celor ce sufera de sindromul turmei, care este de neinteles pentru noi singuraticii.

Azi insa am fost fericita! Am fost fericita pentru ca am mai descoperit in aceasta lume un exemplar atat de minunat, incat povestile frumoase mi se par prea putin, pentru ca ceea ce are de oferit un asemenea om, cu adevarat minunat, tine de idealitatea pura!

 

 

23 Mai 2007

Advertisements

14 Comments »

  1. Te uiti adeseori spre cer? Este si firesc, fiindca nu apartinem acestei lumi.
    Suntem reprezentantii unei rase superioare si am fost rugati sa venim pe planeta asta pentru a o aduce la un alt nivel de constiinta. Cred ca ai auzit vorbindu-se de asa-zisii ‘copiii indigo’? Sensibili, ciudati, anormali, idealisti, nebuni si singuratici.. iti suna cunoscut?

    Comment by Kira — September 16, 2007 @ 5:30 pm

  2. Eu ma uit in jur si simt cel mai adesea ca apartin unei alte specii decat hominizii care se agita pe aici! Sunt rea? Sunt realista? Nu stiu nici eu, oricum mai avem f mult de lucru cu aceste fapturi care se complac sa traiasca mai mult sub ombilic decat deasupra lui.

    Comment by mariabarbu — September 16, 2007 @ 7:30 pm

  3. Puterea de cuget, viziunea singularitatii intruchipata intr-un om, idealul pur, ar trebuie tratate cu mai multa modestie.
    Aceste lucruri care se numesc “ideale” nu reprezinta decat modele, notiuni care ne fac pe noi sa intelegem o lume majoritar imperfecta. Notiunile ideale nu trebuie sa devina scopuri ale noastre in viata de zi cu zi, pentru ca, in primul rand ar fi imposibil ( ca sa nu spun ca ar fi o prostie ). In al doilea rand ne pot pune in postura absurda de a considera ca ilustram caracteristicile ideale si sa ne auto-stigmatizam.
    Realism? Ce are a face realismul cu personalitatea extraterestra? ( Existenta extraterestra este cu totul altceva, si are de-a face cu posibilul ).
    In al treilea rand, exista mari diferente intre hominizi si oameni. Exista o diferenta intre o bruta si un om simplu( = bun simt ). Mi se face rau cate o data de atata singularitate.
    In al patrulea rand, Absolutul, Fericirea, Adevarul, Iubirea sunt, dupa cum le spune si majuscula, idealizari la care omul trebuie sa se gandeasca, dar nu sa si le insuseasca.
    Existenta sub-ombilicala apartine ambelor sexe, numai ca diferenta este in cat de civilizat este fiecare. Si cand ma refer la civilizatie, ma refer la rafinament, deci si la inteligenta.
    Desigur, cunoasteti cele de mai sus. Enuntandu-le dupa intelegerea mea, mi le-am facut mai mult mie clare.
    Intr-un fel sunt de acord cu dumneavoastra, si in mai multe nu.

    Comment by andocs — October 5, 2007 @ 5:01 pm

  4. @andocs

    Cosmin, ai vrut sa imi dai o lectie dar ai virat frumos. Esti un gentleman. Tot ce spui tu e adevarat,dar si ce spun eu. De fapt sunt adevaruri subiective valabile pentru fiecare dintre noi dar si cu o doza de adevar general. Mai vorbim, dupa ce o sa citesti mai mult din ce scriu. Ok?

    Comment by Maria Barbu — October 5, 2007 @ 5:50 pm

  5. @andocs

    P.S. Nu uita ca foarte multe dintre afirmatiile mele contin si figuri de stil, exagerari intentionate, pt ca sunt poeta si lumea vazuta de mine este si va fi mereu altfel decat cea pe care o vad ceilalti.

    Comment by Maria Barbu — October 5, 2007 @ 5:52 pm

  6. Credeam ca sunt original in exprimare, cand asemanam specia umana cu un regn in care fiecare individ este precum o specie si desigur ca ma refeream la deosebirile din planul noetic la care te referi si tu, dar am aflat acum cca un an, dintr-o mica pastila din Aldine ca deja acum cca 100 ani cineva al carui nume a ramas in istorie, cum probabil ca nu va ramane al meu, a spus acelasi lucru. Egocentrismul, m-a facut usor trist dar apoi m-am bucurat, caci mi-a de fapt mi-a venit o confirmare din trecut si s-a stabilt deci o legatura noetica peste timp, pentru aceasta idee pe care cred ca multi ar impartasi-o

    Comment by ion adrian — February 17, 2008 @ 5:34 pm

  7. @ion adrian,

    desi cred ca esti un barbat matur am sa uzez de stilul direct si de tutuiala din virtual ca sa iti spun ce gandesc. Cred ca nu suntem toti la fel, asa cum din ceea ce scrii si tu se simte imediat ca esti alta specie. Cand spun asta chiar ma gandesc ca mostenim ceva mai mult din adn-ul unor fiinte ceresti venite sa perfectioneze specia umana. Stii ca exista un pasaj in Geneza in care se vorbeste despre Fiii lui Dumnezeu, iti aduci aminte?

    Comment by Maria Barbu — February 17, 2008 @ 6:33 pm

  8. Da, dar nu indraznesc sa ajung pana unde ai tu curajul sa ajungi.Pur si simplu eu cred ca fiind creati dupa chipul si asemanarea divina, avem in noi elementul divin al ratiunii care la inceput era combinat cu elementul intrinsec copilului, creatului, naivitatea, non dualitatea, desi s-ar parea ca nondualitatea nu poate sta langa ratiune dar la sfinti sta.
    Caderea ne-a luat nemurirea, iarasi asemenea lui Dumnezeu, ne-a zvarlit in dualitate, in timp, unde evident primul existent este viata si moartea, urmand toate celelalte stiute si nestiute.

    Comment by ion adrian — February 18, 2008 @ 11:16 am

  9. @ion adrian,

    asa este, Ioane, asa este si ne doare si atunci facem din creatia artistica un subtitut demiurgic.
    Undeva, in Apoftegme, scriam ca in varful piramidei umane stau sfintii, pentru ca ei au viziunea Divinului si nu au nevoie sa o dezvaluie, dar artistii, care au si ei asemenea fulguran te viziuni, se straduiesc sa le comunice si celorlalti. De aici deriva drama artistului, care este omul ce nu accepta caderea!

    Comment by Maria Barbu — February 18, 2008 @ 12:47 pm

  10. Frumos spus: omul care nu accepta caderea.

    Comment by ion adrian — February 18, 2008 @ 7:30 pm

  11. @ion adrian,

    ma faci sa rosesc de placere! Iti dai seama cred ca eu ma vad pe mine in primul rand ca Poeta si mai apoi ca expert in leadership. Pentru ca poezia are posteritate, deci un acces la o anume eternitate, in timp ce temele politice tin de actualitate, iar istoria distorsioneaza enorm, asa incat… Posteritatea artistica e cea care ma intereseaza mai mult si mai mult!

    Comment by Maria Barbu — February 18, 2008 @ 7:38 pm

  12. Sa te ajute Dumnezeu, dar si cei din jurul tau, s-o cuceresti cat mai deplin.

    Comment by ion adrian — February 19, 2008 @ 10:42 am

  13. @Ion,

    ce placere imi face sa comunic cu tine, chiar daca opiniile noastre politice sunt diferite! Imi da o deosebita satisfactie eleganta ta si ma intristeaza agresivitatea altora, care nu stiu cat de mult pierd ei insisi!

    Comment by Maria Barbu — February 19, 2008 @ 9:32 pm

  14. Din pacate, am si eu momente de agresivitate si chiar prea mare, dar cred ca nu mi le starneste nici odata un om de reala valoare, ori ce ar crede sau ar spune.

    Comment by ion adrian — February 20, 2008 @ 9:24 am


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: