MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

May 24, 2012

VOTATI USL, VOTATI BINELE ROMANIEI!

Filed under: Avem nevoie de curaj si demnitate,GOD BLESS ROMANIA — Maria Barbu @ 2:29 pm

Imi este extrem de sila de persistenta obrazniciei pedeliste, a basistilor care au jefuit Romania si i-au ucis pe romani!

Tot ce trebuie sa inteleaga poporul este ca suntem in momentul istoric in care BINELE=USL (PONTA+ANTONESCU) si RAUL=PDL (BASESCU +ACOLITII LUI), indiferent sub ce culoare se prezinta, portocaliu, verde, albastru, alb, si oricum s-ar numi. Ei pot sa ia, ca Diavolul insusi, orice culoare si orice sigla, pentru ca sunt miasme ale Iadului si putreziciunii, dar NUMAI VOTAND USL ROMANIA VA SCAPA DE ACESTI BASISTI DIABOLICI!

la ocna cu basistii, spunea un prieten si cred ca are perfecta dreptate!

May 12, 2012

stargate

Filed under: Ideal,Poezie — Maria Barbu @ 7:25 pm

mă holbez la propria-mi existență,

la schema poate absurdă căreia numai eu îi văd elanul,

temeiul și scopul.

știu că pe harta stelelor nu există oprire

mai scurtă de-o viață,

nu poți ocoli și nu poți trece la altă sclipire.

ține de soartă, de chin, de acea poartă subtilă

din cerul  natal,

de trandafir și de spin,

de duh și de carnal.

dar stelele înseși sunt conștiințe ori sori?

dimineața, în zori, când în fine adorm,

mi se pare că am găsit un popas mai solid.

un alt destin, mai sigur

și mai puțin alterabil decât cel pe care îl știu.

uneori, mă scol  din somn și încerc

o gimnastică astrală,

un fel de magie în care sortirea se poate plia,

se poate desface și roti,

se poate întoarce spre o altă direcție.

dar steaua mea curge mereu, dinspre sine spre mine

făcând un drum șerpuit  între ceea ce voi fi

și ceea ce deja am și fost.

sunt câteva popasuri pe care le știu pe de rost,

iubirea, ura și starea de gând,

rotundul clipei de fericire și ochiul plângând,

toate îmi sunt cunoscute.

numai linia de foc ce va rămâne după mine

încă n-o știu, dar mi-o imaginez

cu o anume virtuozitate

și parcă roșesc de orgoliu,

ori de atât de hulita vanitate.

între timp, mă-ngreunez de trăire

și parcă mă-nțeleg mai ușor cu propriu-mi pas.

fără să pot reprima în mine această pornire.

acest semn de zeu,

care poate părea atât de firesc,

ca un scuturat de aripi,  ca o stropire de stea,

ori ca un cer învolburat

peste tot ceea ce reprezint eu.

Blog at WordPress.com.