Am vorbit aseara cu un foarte bun prieten despre ce inseamna responsabilitatea. Prietenul meu imi spunea ca a inteles ca responsabilitatea este ceva ce ii revine fiecaruia dintre noi in proportie totala, de 100%. Chiar si in cazul unui cuplu, atunci cand iubirea, in care cei doi au crezut, se transforma in cenusa si amintire, de multe ori, penibila. Ei bine, chiar si in acest caz, prietenul meu vorbea de aceeasi proportie totala de responsabilitate a esecului iubirii. Bine, ne-am spus noi in cursul discutiei, dar care este responsabilitatea celuilalt?
Mie mi-a venit ideea ca si celuilalt ii revine aceeasi proprotie totala de 100%, pentru ca pe schema lui individuala de destin, celalalt, adica partenerul pe care l-am avut intr-o iubire care s-a dovedit iluzorie, a facut si el propria lui optiune si a avut propria lui responsabilitate, completa, totala. Ceea ce este ciudat poate este faptul ca nu impartim nimic, nici macar responsabilitatea, dar putem trai impreuna, frumos si plenar, iubirea. Aceasta este singura care ne poate aduce in acelasi tot, in aceeasi sfera, in acelasi cer al sufletului.
Dar putem imparti totul numai atunci cand iubirea este adevarata. Ceea ce este trist insa este faptul ca ni se intampla tuturor sa traim iubiri iluzorii, in care trairile noastre sa fie paralele si sa nu ne putem gasi unul cu celalalt, ca si cand un straniu obstacol ar fi pus intre fiintele noastre. Parem sa traim, parem sa iubim, parem sa fim fericiti, dar e doar o iluzie. Dar foarte, foarte rar, se intampla si minunea iubirii adevarate, aceea in care se topesc toate barierele, toate diferentele, toate inhibitiile, toate distantele.
Da, cred ca are dreptate prietenul meu cand spune ca suntem responsabili complet, total, pentru ceea ce ni se intampla. Si asta pentru ca noi facem alegerile care ne duc la acel esec, la acea suferinta. Noi am crezut in cine nu trebuia si i-am atribuit calitati pe care nu le avea. Noi am construit acele iluzii in care am crezut prosteste. Noi am tesut si intretinut minciuna si meritam sa ne doara sau, mai bine zis, nici nu e cazul sa ne doara! Mai bine asa.