goană intensă, dumnezeire densă
și strălucire peste inimi.
cam asta văd eu în lume,
cam așa ceva mi se arată,
de parcă Domnul ar vrea să se felieze
și să mă lase să salivez,
pentru ca mai apoi să le spun tuturor
despre gustul divin,
despre miraculoasele seve care mă miruiesc.
salcia iubirii îmi apasă apa,
îmi strivește pieptul și mă lasă cu greu să respir.
dacă n-ar fi Dumnezeu printre ramuri,
nici n-aș putea să exist,
nici n-aș putea să spun nimic.
numai în virtual mă mai simt așa de ușoară,
ca-n brațele tale, ca-n sfinția Lui.
dar să nu mă spui,
pentru că mă doare
această Binecuvântare.