pedalam in noapte, ca un caine dresat,
incercand sa ajung la stelele promise,
voiam sa zbor ca-ntr-un descantec,
sa desfac in mine genele strabunilor mei din alte galaxii.
flutura lumina ca o esarfa a zeilor,
desprinsa de la gatul cantator
al acestei pasari al carei ou e universul insusI.
acum ma joc de-a mitologia,
ma urc in propriul meu Olimp,
pana cand simt in jurul fruntii nimbul intreg,
rotunjit cu maiestria unui olar.
tine de destin si de har ceea ce numai eu pot sa spun,
ceea ce numai eu pot sa scot
din fantana inimii mele nemuritoare.
mi-e frig si ma doare orice zi
si orice noapte,
dar soaptele mele se coaguleaza dupa un model exemplar,
ca o miere nevazuta.
din gura mea picura vorbe,
picura vieti si ingeri.
mai ales cand stai langa mine,
cuprinsi amandoi de acelasi fior al revelatiei.
Dumnezeu sta in genunchi
si ne implora sa aprindem,
in fiecare din noi, cate un soare.