langa ochi e uitarea.
langa gura e marea,
oceanul peren,
de cuvinte soptite,
de fierbinte etern.
mana, inel, cantec, nunta,
nimeni in noi
nu mai rade
si nu mai asculta.
lupi si vulpi, cainii fug,
cerbii tai se asmut
spre fragilele-mi caprioare.
ma doare sa iert, ma doare sa plang,
ma doare sa iubesc,
ma doare.
lacrima sagelui tau
in mine invie
sau moare.
MariaBarbu Blog - IDEAL şi CREAŢIE 
Si pe mine ma doare. De ce? Imi place poemul tau. 🙂
Poate simt energia si intensitatea poemelor tale, dar sunt mult prea neinitiata ca sa fiu in stare sa le comentez. Ce stupid, nu?
Comment by Dana — March 16, 2008 @ 7:08 pm
@Dana,
nu e stupid deloc. De fapt ai si comentat, chiar extrem de frumos si de sensibil.
Comment by Maria Barbu — March 16, 2008 @ 7:22 pm
Un sărut, O geneză, O lacrimă
Durerea Facerii
ce de fapt este
IUBIREA
Comment by George Gross — March 16, 2008 @ 8:05 pm
@George,
esti un poet ascuns in firidele realitatii! Iti multumesc pentru darul tau.
Comment by Maria Barbu — March 16, 2008 @ 8:11 pm
De ce simbolul căsniciei este inelul? “mana, inel, cantec, nunta”
Comment by Bibliotecaru — March 16, 2008 @ 9:16 pm
@Bibliotecaru,
pentru mine inel nu inseamna casnicie, ci, ca la Ion Barbu, logodna. Iar nunta este momentul in care casnicia nu s-a consumat, este eternizarea logodnei, a iubirii. Inel si nunta nu simbolizeaza neaparat realizarea vreunui act, contract ori realitate ca rutina, ci raman simboluri ale unei uniri erotice perpetue.
Comment by Maria Barbu — March 16, 2008 @ 9:32 pm
Da, dar de ce inel, de ce nu altceva… Mi se pare interesant că inelul s-a impus peste tot, indiferent de religie. De ce inelul este un simbol atât de puternic?
Comment by Bibliotecaru — March 16, 2008 @ 10:18 pm
@Bibliotecaru,
inelul este simbolul perfectiunii, este cercul, ori sarpele Uroboros care-si inghite coada, e infinitul si eternul! In nunta, este refacerea genezei, magia cosmosului infinit adusa in unirea fiintelor finite, care deschid prin iubire=inel eternitatea!
Comment by Maria Barbu — March 16, 2008 @ 10:32 pm
@Maria
Cine ascunde mai multe comori :
Poeta sau Marea ?
Chiar daca am pus semnul ? pentru pelerin aceasta nu este o intrebare ci o dilema .
Comment by PELERINUL — March 16, 2008 @ 10:45 pm
@Pelerinule fermecator,
intre numele meu, Maria, si cuvantul “marea” e o semnificativa similitudine, nu crezi?
Comment by Maria Barbu — March 16, 2008 @ 10:53 pm
Inelul este un semn care leaga sufletele, de il nesocotesti si ingerii se supara.
Comment by omu' — March 16, 2008 @ 10:57 pm
@Maria
As zice ca Poeta Maria = Marea [un fel de identitate matematica ].
Comment by PELERINUL — March 16, 2008 @ 10:59 pm
Ar fi de preferat ca semn spirala !?
Comment by omu' — March 16, 2008 @ 11:32 pm
@omu’
Eadem mutata resurgo.
Cred asadar ca spirala ar fi potrivita .
Comment by PELERINUL — March 16, 2008 @ 11:43 pm
@omu’, @Pelerinul,
inelul este perfectiunea inchisa, spirala simbolizeaza evolutie. Pana la urma iubirea ideala este in inel, dar iubirea adevarata poate fi simbolizata de spirala, exact ca si viata!
Comment by Maria Barbu — March 16, 2008 @ 11:47 pm
@Maria
Cand urci Muntele spirala = evolutie si iubire .
Ce ne facem cand este vartejul ce inghite orice si pe oricine ?
Comment by PELERINUL — March 16, 2008 @ 11:52 pm
@Pelerin, Pelerin,
atunci se intampla extazul!
Comment by Maria Barbu — March 17, 2008 @ 12:10 am
“I shall arise the same, though changed”
Pe spirala lui Descartes, oriunde evoluezi, unghiul de vedere este acelasi, ascutit oricum nu obtuz.
Extazul inverseaza spirala !
Comment by omu' — March 17, 2008 @ 7:23 am
@omu’
Spirala logaritmica sapata pe piatra de mormant.
Asadar ramanem sa iubim spirala !
Comment by PELERINUL — March 17, 2008 @ 9:48 am
@omu’, @Pelerinul,
pentru mine, in clipe de extaz, spirala se multiplica!
Comment by Maria Barbu — March 17, 2008 @ 11:26 am
Foarte frumos, Maria! Nu mai fii trista..
Comment by corinacretu — March 17, 2008 @ 2:25 pm
@Corina draga,
tristetea mea nu este psihologica. Este mai mult o sete de absolut.
Comment by Maria Barbu — March 17, 2008 @ 5:25 pm
Infinit, fără sfârşit, cununie… de ce este cununia fără început, fără sfârşit, infinită?
Comment by Bibliotecaru — March 17, 2008 @ 10:59 pm
După cum vezi, sunt voci care ar prefera spirala… si totuşi inelul este simbolul cununiei. Cununa, coroana nunţii, este şi ea rotundă. Coroana regelui, ales al lui Dumnezeu… Rotunde sunt florile toate…
Traim pe-o planeta rotunda
Si ea traieste odata cu noi
Cu-acealeasi placeri si nevoi
Aceeasi planeta rotunda
Rotunde sunt florile toate
Si ochii-s rotunzi ca si ele
Rotunda-i lumina din stele
Si gandul cand aripa-si bate
O roata de foc
Rotund si inalt este zborul
Si muntii viseaza rotund
Grabita e marea
Cand valu-i afund
O roata de foc este dorul
O roata de foc
(Semnal M)
Comment by Bibliotecaru — March 17, 2008 @ 11:02 pm
@Bibliotecaru,
este “nunta” dintre materie si spirit, care este inceputul si sfarsitul, sau fara-sfarsitul!
Comment by Maria Barbu — March 17, 2008 @ 11:03 pm
P.S. Ca si inelul, fara sfarsit pentru ca este cerc, uroboros, care isi mananca mereu coada=sfarsitul!
Comment by Maria Barbu — March 17, 2008 @ 11:04 pm
Explicaţia pe care o dau eu este că nu iubirea, dorinţa şi pasiunea uneşte (sau ar trebui să unească) doi oameni în sfânta taină a cununiei ci Dumnezeu face această unire. Cercul reprezintă divinitatea şi, asta mi se pare interesant, este un simbol ascuns al Divinului în cele mai multe religii. Dumnezeu este cel fără de început, cel fără de sfârşit. Chiar şi nimbul, simbolul sfinţeniei, este un cerc. Desigur, simbolul este dus de mii de ani fără a fi strigat în gura mare, cred ca fac un oarecare sacrilegiu dezvăluind acest lucru, dar lumea va uita, sunt convins.
Iată de ce cred că nu pasiunea este ţelul cununiei, nu uniunea plăcerii, ci, unirea creaţiei, a procreării. Şi uite cum capătă sens Divin cununia şi de ce mai importantă decât căsătoria scriptică, este uniunea spiritului, fără nimic sexual. A rămas vorba “a face dragoste”, şi sună puţin ciudat, nu-i aşa. Aspectul ciudat se duce însă dacă înţelegi prin aceasta unirea dumnezeiască cu scopul procreării. Copilul născut din dragoste este cel îngăduit de Dumnezeu. De ce ar fi plăcerea sexuală păcat în afara căsătoriei dacă ar fi îngăduită în căsătorie? Pentru că nu plăcerea este scopul, pasiunea este ispita, necuvinţa, creaţia este scopul. Alegând plăcerea ne coborâm în stadiul de animal. Cam aceasta este miza inelului după părerea mea.
Comment by Bibliotecaru — March 17, 2008 @ 11:52 pm
@Bibliotecaru,
nu ai dreptate cand spui ca uniunea prin cununie este doar spirituala. Nu. Este de fapt unire in trup si in spirit, pentru ca sexul devine sacru, avand ca scop pro-creatia si nu plecerea.
Inelul insa ma tem ca este un simbol pagan sacralizat de crestini. Insa odata recunoscut de Biserica, bineinteles ca poarta in sine Divinitatea! Spiritul divin.
Comment by Maria Barbu — March 18, 2008 @ 12:09 am
@Biblotecaru
De mult stau si ma-ntreb , de ce nu te iubeste Maria [ POETA] .
Am aflat raspuns : NU ESTI HARISTMATIC !
In rest esti foarte bun sau mai degraba buna , o ABRANDBURICA [ IN CEEA CE PRIVESTE VOCATIA …]
Comment by PELERINUL — March 18, 2008 @ 4:15 am
@ Pelerinul
🙂
Comment by Bibliotecaru — March 18, 2008 @ 8:37 am
Ce ar fi ca prin uroboros să nu înţelegem şarpele decât ca pe o simplificare nedorită şi să acceptăm simbolul dragonului cu două capete. Desigur că de la dragon dacă eliminăm din reprezentare picioarele şi aripile obţinem un şarpe, dar el nu mai este cumulul tuturor vieţuitoarelor şi se transformă în simbolul ispitei. CU dragonul însă ne putem aminti explicarea formării universului dată de budhişti, şi anume că sabia a tăiat dragonul de foc şi a făcut o parte femeiescă şi una bărbătească din care s-au născut toate.
Păgân este un cuvânt relativ pentru că până la urmă înseamnă alt Dumnezeu. dacă Dumnezeu este unul singur, de unde alt Dumnezeu? Atunci păgân ar însemna nu un alt Dumnezeu ci un alt nume dat lui Dumnezeu. Şi aici putem să ne amintim cu uşurinţă problema numelor lui Dumnezeu din Kabbalahul evreiesc.
De aici se vede cum şi-a pierdut balaurul picioarele.
Comment by Bibliotecaru — March 18, 2008 @ 8:52 am
Numai ce am dat Enter şi am găsit ceva interesant şi în limba română, semn că undeva coincidenţele nu sunt tocmai întâmplătoare:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Uroborus
Nu mă aşteptam ca aşa ceva să existe… lucrurile se schimbă mult mai repede decât mă aşteptam eu.
Comment by Bibliotecaru — March 18, 2008 @ 8:55 am
@Bibliotecaru,
intentia mea nu este niciodata sa fac aici parada de cultura, de aceea ma si feresc sa scriu altfel decat f simplu. Eu nu am intentionat sa fac o analiza a simbolului uroboros, ci sa il pun in relatie cu simbolul inelului.
Eruditia o las pentru cursurile de simbolistica ori pt alte ocazii.
Mi se pare mult mai corect sa metabolizez informatiile si sa le exprim apoi la modul simplu, care, ca si in poezie, este de fapt cel mai greu de atins!
Comment by Maria Barbu — March 18, 2008 @ 11:46 am
🙂 OK
Comment by Bibliotecaru — March 18, 2008 @ 2:06 pm
@maria
…in clipele de extaz… te referi la sarpele Kundalini? o singura data mi-am simtit chakra rosie sfredelita de serpent, iar dupa ce a pulsat prin cinci porti mi-a explodat prin ultima. cea rosie.
Comment by Verisorul lui Philip Singuraticul — March 18, 2008 @ 10:50 pm