MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

February 18, 2008

ETERNITATATILE MICI

Filed under: Literatura,Naratiune — Maria Barbu @ 12:40 am

“Aaaaaaaaaaah, ce bine este să leneveşti” – îşi spuse Sorin, întinzându-se pe canapea şi căscând copios. Nu mai fusese de mult timp aşa de mulţumit de viaţa lui, de el însuşi şi de ceea ce prevedea pentru viitor. Se uită în jurul lui şi apartamentul i se păru un adevărat palat, pentru că aici era casa lui şi putea să îşi aducă femeia pe care o iubea şi să trăiască după cum credea el că e mai bine. Desi mai avea încă vreo doi ani până să facă 30, Sorin se simţea deja foarte matur şi confruntarea cu moartea îl făcuse mai înţelept şi mai cumpănit în felul în care îşi trăia existenţa.

Fără acea experienţă limită, poate ca ar fi hălăduit încă prin cluburi, dar acum nu mai putea face asta. Încercase ceva dar a realizat că nu i se mai potriveşte, că vrea mai mult decât o pierdere agreabilă a timpului. Voia să trăiască intens şi frumos acest timp al lui, voia satisfacţie rotundă, cum îi plăcea să spună, nu făcută din cioburi colorate.

I se întampla acum să se uite pe stradă la mulţimea de fete fâşneţe care treceau şi se lăsau dezbrăcate de priviri, invitând la acţiunea propriu-zisă şi constată că nu mai era interesat de asta, pentru că era prea puţin. Voia mai mult. Voia o femeie adevărată, o femeie numai a lui, voia să îi soarbă trupul şi sufletul, să se îmbete de iubirea ei şi să ştie că viaţa ei stă peste viaţa lui ca un trunchi viu, din care cresc ramuri şi frunze.

Avea nevoie să se simtă viu şi intens ca trăire sufletească, pentru că numai asta putea fi numită viaţă. “Uau, ce biiiiiiiiiiine”, continua el să se întindă, parcurgând toate exerciţiile de stretching pe care le învăţase după accident, când fusese nevoit să facă asta ca să se recupereze şi să se poată mişca normal. Fusese o perioadă în care lupta pentru viaţa lui devenise atât de importantă, încât fiecare mişcare i se părea un eveniment.

Elena avusese şi ea o perioadă specială, de recuperare sufletească, şi asta o apropiase de Sorin. “Ce lipită o simt acum de mine pe femeia mea, dragă-dragă”, murmura Sorin, într-o şoaptă inaudibilă. În baie se auzea duşul dat la maximum, pentru că Elena era acolo, fericită şi voioasă, după ce îşi potolise toate anxietăţile în braţele lui. Era din nou uşoară ca un fulg, deşi abia scăpase de senzaţia aceea de moleşeală grea la încheieturile mâinilor şi ale gleznelor, senzaţie tipică eliberării trupului, în focul acelei minunate, totale, îmbrăţişări. Acum însă avea nevoie de apă, de cât mai multă apă.

Apăru lângă Sorin, desculţă şi cu părul ud, cu un zâmbet enorm pe faţă, şi cu ochii umezi. “Hey, stranger!” – îi spuse ea, râzând voioasă, lui Sorin. “Hey! Ia vino încoace să vedem dacă ai mai crescut de la atâta apă” – exclamă Sorin şi o trase lângă el pe canapeaua destul de îngustă pentru ca să aibă loc amândoi. Dar tocmai asta îi amuza teribil, că nu aveau destul loc şi că trebuiau să se înghesuie unul în celălalt ca într-o păstaie.

Sorin aprinse o ţigară şi i-o dădu Elenei, apoi îşi aprinse şi el una, şi stăteau aşa, leneşi şi complet relaxaţi, fumând zâmbitori. Dincolo de ei se desenau casele şi oraşul, lumea cu tot ce era în ea, dar lor nu mai părea să le pese de nimic altceva decât de acest moment de eternitate mică, trăită fum cu fum, după ce trăiseră eternitatea lor intimă, şi parcă viaţa lor se desena, după atâta zbatere şi suferinţă, ca o înşiruire de eternităţi mici trăite împreună, din care se putea alcătui o eternitate adevărată.

(va urma)

68 Comments »

  1. Extrem de interesant fragmentul. Imi place foarte mult noua forma a relatiei celor doi, ori o prcep ca fiind diferita si pozitiva. Sper in continuare ca Sorin sa stie cum sa faca si sa nu-si piarda capul in concentrarea relatiei pe care o are cu Elena, pentru ca ar putea-o face sa sufere si indepartarea sa fie inevitabila. Nu stiu … poate vad eu acum mai departe de text, mai departe decat ar trebui … insa asta nu ma face sa retrag ce-am spus. Imi place foarte mult!

    Comment by Dana — February 18, 2008 @ 1:08 am

  2. @Dana,

    ma bucur mult de tot ca iti place, pentru ca cel mai greu este sa scrii despre momentele calme, fericite.
    Relatia dintre Elena si Sorin a capatat valente noi si este si mai greu de descris, dar ma pasioneaza sa surprind aceasta fericire a lor.

    Comment by Maria Barbu — February 18, 2008 @ 1:13 am

  3. Tocmai asta imi place. Ca surprinzi momentele extrem de frumos. Daca s-ar face un film dupa cartea ta (Doamne! eu deja ma gandesc la film si nici n-a aparut cartea.. LOL!) probabil ar fi fantastic. Dar evident cartea ramane minunata. 😀 😛

    Comment by Dana — February 18, 2008 @ 1:23 am

  4. @Dana,

    tu vrei sa ma inciti sa termin cartea mai repede!

    Comment by Maria Barbu — February 18, 2008 @ 1:27 am

  5. Da, da, da ,da. Chiar asta urmaresc. Pacat ca nu e posibil asa, cat ai zice peste! 😆

    Comment by Dana — February 18, 2008 @ 1:28 am

  6. Eu cred că Sorin era un pic îngrijorat de preţul apei calde… nu de faptul că Elena ar creşte ca din apă…
    Chiar, aveau apometre?!

    Comment by Mihnea Georgescu — February 18, 2008 @ 1:29 am

  7. @Dana draga,

    promit sa ma grabesc, sa scriu mai intens!

    Comment by Maria Barbu — February 18, 2008 @ 1:30 am

  8. @Mihnea,

    deliciile prozaice nu te lasa in pace! Dar multumesc pentru comentariu.

    Comment by Maria Barbu — February 18, 2008 @ 1:32 am

  9. @Mihnea

    Esti amuzant. Auzi, sa te gandesti la apometre cand ai in fata un text asa frumos. 😆 😉

    @Maria

    Asa, asa. Cat mai repede! :*

    Comment by Dana — February 18, 2008 @ 1:42 am

  10. @Dana,

    unii oameni nu sunt sensibili la literatura. De altfel, Mihnea mi-a si marturisit asta, pe mess.
    Cat despre carte…. am promis, gata!

    Comment by Maria Barbu — February 18, 2008 @ 1:46 am

  11. Aşa, ca Klein Literatur (scuzaţi cacofonia), merge!
    Sigur, nu e Învierea lui Lev Tolstoi, dar promite…

    Comment by Mihnea Georgescu — February 18, 2008 @ 1:52 am

  12. @Mihnea,

    esti o Grosse rautate! dar imi esti amic si nu ma supar. Stii ca orice artist adevarat isi considera creatia geniala si sacra? Si nici nu stii daca nu cumva este mai mult decat Invierea lui Tolstoi. Nu poti sa stii, din moment ce nu ai sensibilitate literara, nu crezi?

    Comment by Maria Barbu — February 18, 2008 @ 2:01 am

  13. OK, ai dreptate ca întotdeauna. Este Crimă şi pedeapsă, OK?

    Comment by Mihnea Georgescu — February 18, 2008 @ 2:03 am

  14. @Mihnea,

    daca ai sti ce iubire pasionata ii port lui Dostoievski te-ai cam speria!

    Comment by Maria Barbu — February 18, 2008 @ 1:02 pm

  15. Mihnea, Dana, Maria Barbu si Stefan, pas beaucoup de monde pe blogul Dvs.
    Nu credeti ca trebuie schimbata stategia ?

    Lansati thema, cine vrea sa salveze PSD ul !!!

    KOSOVO, PSD s-a izolat din nou.
    AN tace ca un chitic, Iliescu nu mai vorbesc.
    Nu puteti opri istoria!!!

    Iata pozitia Elvetiei,

    Din nou, le journal Tribune de Genève :

    “Drapeaux rouges ornés de l’aigle noir, klaxons, cris de joie et manifestations spontanées: personne à Genève ne pouvait ignorer la nouvelle page de l’Histoire qui s’est écrite hier.

    Tant attendue, l’indépendance du Kosovo a été célébrée par plus de 2500 personnes, rassemblées en fin de journée sur la place des Nations. Un symbole qui ne doit rien au hasard.

    Liberté, indépendance et démocratie: des concepts parfois creux qui ont pris toute leur signification à l’Université -populaire albanaise (UPA).
    Dans l’euphorie et la mélancolie beaucoup ont perdu des proches dans cette lutte , la communauté kosovare était rivée à l’écran retransmettant la séance du parlement.

    Un passeport, enfin!
    A 15 h 38, alors que le législateur vient juste de voter l’indépendance à l’unanimité, Bardosh Gervalla prévient aussitôt, mi-hilare, mi-sérieux: «Ne dites plus Kosovo, c’est du serbe. Dès aujourd’hui, notre pays se nomme Kosovë.» Manifestement, le passé et son lot de ressentiments sont encore trop vivaces pour être oubliés.

    «Le peuple albanais revendique cela depuis si longtemps. Cette fois, son Histoire est reconnue et nous aurons enfin un passeport.» Ce jeune homme, dont le père et l’oncle ont été tués en 1982 dans ce combat, espère que «la Constitution sera laïque».

    Lorsque se clôt la session parlementaire, le nouvel hymne national est entonné à tue-tête par les quelque 400 personnes qui se serrent au sein de l’UPA, fondée en 1998 sous l’impulsion de l’écologiste Ueli Leuenberger. Lequel voit son nom littéralement scandé par cette communauté, forte de 15 000 représentants rien qu’à Genève. «C’est simple, un Kosovar sur dix vit en Suisse», explique -Bardosh Gervalla. Beaucoup ont quitté le bout du lac pour rejoindre leur pays à cette occasion. Taquin, il lance: «D’ailleurs, vous pourriez au moins nous féliciter.» Ce sera chose faite.

    L’indépendance, une nourriture céleste
    «Il est impossible de contacter nos familles, car tout le monde s’est rendu en masse à Pristina (ndlr: la capitale) pour manifester», indique Berisha Fadil. Lucide, ce quadragénaire note que «ce n’est pas l’indépendance qui va nous nourrir. Il faudra travailler dur pour montrer à la communauté internationale que nous ne sommes pas des voleurs mais des bosseurs.» L’allusion à l’initiative de l’UDC, qui entend expulser les criminels étrangers à la suite de faits divers impliquant des ressortissants balkaniques, est on ne peut plus claire. En Suisse depuis plus de vingt ans, il estime qu’un virage vers l’exclusion s’est opéré durant les années 1990. «Mais ce n’est qu’une partie de la population. Nous avons été bien accueillis dans l’ensemble», nuance-t-il. ”

    Il s’interrompt aussitôt pour écouter Ueli Leuenberger qui entame un discours. «La Suisse ne butera pas contre l’Histoire, professe le conseiller national, et j’espère que le Conseil fédéral reconnaîtra le Kosovë dès le 27 février.» L’assemblée, frissonnante, exulte.

    Peu après, le cérémonieux des allocutions cède la place à une fête débridée. Même le conseiller d’Etat David Hiler, dont l’épouse Limani est Kosovare, s’est essayé à suivre les rythmes envoûtants de la musique balkane. «Il n’y pas de mot pour exprimer ce que l’on vit ici, jubile Limani Hiler, même si le coeur et l’esprit se trouvent là-bas.»

    Comment by Stefan RADOVEANU — February 18, 2008 @ 2:21 pm

  16. @Dle Radoveanu,

    nu cantitatea ma intereseaza. Acst blog nu este facut pentru a avea trafic, pentru ca, daca urmaream as ceva, schimbam complet structura tematica.
    Sunt convinsa ca va dati seama de asta.

    Comment by Maria Barbu — February 18, 2008 @ 5:31 pm

  17. Buna Seara AN

    Va rog sa ma scuzati, sunteti un LAS, un tradator al UE.
    Ati uitat aventura UE, dormiti si nu va manifestati, precum strutul cu ciocul in nisip.

    Recunoasterea KOSOVO este sfarsitul a 10 ani de protectie militara si a 10 ani de razbunare criminala din partea Serbiei.

    Regret, am tot respectul pentru natiunea Serba, pe acola au scapat multi Români de cataclismul lui Ceausescu si apoi de cel a lui ILIESCU, dar nu pot admite ca azi sa ne opunem la eliberarea unuei natiunii.

    KOSOVO nu este un preceden, Ne recunoasterea este un precedent de nationalism.

    Aveti experienta diplomatica, dece acest silence eglise, dece aceasta ipocrizie Adrian NASTASE.

    Valoarea Dvs.politica este nula, va opuneti istoriei.

    Veti plati scump in viitorul politic.

    Stefan RADOVEANU

    NB

    Sper sa lasati mesajul

    Comment by Stefan RADOVEANU — February 18, 2008 @ 9:23 pm

  18. @Dle Radoveanu,

    nu credeti ca acest mesaj at trebui expediat catre presedintele Traian Basescu si premierul Calin Popescu-Tariceanu?
    Nu va inteleg fixatia in legatura cu AN. El nu mai este premier in exercitiu, ati uitat?

    Comment by Maria Barbu — February 18, 2008 @ 9:27 pm

  19. @
    Marie Barbu

    AN este materia grise PSD ista, dece nu intervine public, interviu EVZ, Realitatea, OTV, etc .

    Asteapta si doarme in cizme, scoate mâna afara sa vada de unde vine vântul, nu este vizionar si-a pierdut uzul ratiuni.
    Il maguliti si divinizati si el va ignoreaza.
    Nici nu sunteti pe blogul lui.

    O seara buna,

    Comment by Stefan RADOVEANU — February 18, 2008 @ 9:43 pm

  20. @Dle Radoveanu,

    nu il magulesc si nu il divinizez pe AN.

    Comment by Maria Barbu — February 18, 2008 @ 9:50 pm

  21. Acelaşi idei pe care musiu Radoveanu ţi le dedică, Maria, le postează şi la mine.
    Eu nu pot dormi noaptea de ciudă că nu sunt în blogrollul lui… Tu?

    Comment by Mihnea Georgescu — February 18, 2008 @ 9:54 pm

  22. @
    Marie BARBU

    Dvs. nu in totalitate in schimb Mihnea il linge si in fund.
    Aveti o fata desteapta, Corina CRETU.
    Lansati totul sa o aduceti in fata, salvati social democratia.
    Nu confundati social democratia cu ofcina psd.

    Astept sa contactati pe e mail si va stau la dispozitie.

    O seara buna,

    Comment by Stefan RADOVEANU — February 18, 2008 @ 9:56 pm

  23. @Mihnea,

    stii f bine ca este in afara oricarei discutii vreun sentiment din partea mea pentru AN, ori pt blogrollul lui!!!!

    Comment by Maria Barbu — February 18, 2008 @ 9:58 pm

  24. @Dle Radoveanu,

    Corina Cretu imi este prietena si o pretuiesc in mod deosebit. Dar nu ati inteles ca eu nu sunt membra PSD.

    Comment by Maria Barbu — February 18, 2008 @ 10:01 pm

  25. @
    Marie BARBU
    Mihnea GEORGESCU

    Sunteti niste naivi, copoiul va cumpara si va vinde de 10 ori pe zi.
    Nu ati remarcat, când va intinde mâna pentru bonjour nu va priveste in ochi.

    Este numai pentru el.

    Comment by Stefan RADOVEANU — February 18, 2008 @ 10:03 pm

  26. @Dle Radoveanu,

    pentru mine conteaza doar interesul national, nu persoana liderilor, ci felul cum acestia sunt capabili sa rapunda acestui interes.

    Restul ma lasa rece, pentru ca eu am Poezia, care este o arta suprema si prin ea sunt mult deasupra oamenilor politici!

    Comment by Maria Barbu — February 18, 2008 @ 10:11 pm

  27. Circumstantele, atmosfera … sunt de vis. Pacat ca unii nu stiu sa gaseasca alte metode de conversatie si intervin aiurea in discutii care nu au nici o legatura cu ceea ce “povestesc” ei.

    Comment by Aurel Dragut — February 18, 2008 @ 10:36 pm

  28. @Aurel,

    vezi ce frumoasa e fericirea? Parca totul se transfigureaza, nu-i asa?

    Comment by Maria Barbu — February 18, 2008 @ 10:40 pm

  29. Fericirea e frumoasa cand sti sa o traiesti, cand nu ai nici o teama, cand nu te impotmolesti in vreo incertitudine. Iar aici cei doi nu par deloc atinsi de asa ceva.

    Comment by Aurel Dragut — February 18, 2008 @ 10:53 pm

  30. @Aurel,

    a, asa este. E minunata. Temerile viruseaza fericirea si e pacat.

    Comment by Maria Barbu — February 18, 2008 @ 11:02 pm

  31. pare mai matur acum sorin si elena mai copilaroasa. a avut loc un transfer intre ei?

    Comment by mda — February 18, 2008 @ 11:07 pm

  32. @mda,

    poate ca da, dragul meu, poate ca da. Asta este unul dintre secretele iubirii!

    Comment by Maria Barbu — February 18, 2008 @ 11:15 pm

  33. E o discutie interesanta si care m-a amuzat, dar nu prea are ce cauta in zona in care eu nu voi scrie decat poate dupa ce voi citi intreaga carte. am inteles ca o publici pe fragmente aici.cand eram copil am citit cu nesat Winetou de Karl May si era publicat inainte de razboi in fascicole la fel si Tarzan, dar si atunci el l-am citit in trei volume de fascicule legate.
    deci nu voi mai citi decat cand vei pune punct si cand probabil ca voi gasi intregul text fie aici fie in librarie.
    Desigur tu, gazda ospitaliera, accepti regulile jocului pe care ti le traseaza vizitatorii si daca S. Radoveanu e mult mai nelinistit decat mine e destul de greu.
    Te felicit ca nu e aglomeratie prea mare pe blog. ce este la Elena Udrea este ingrozitor si nu stiu de ce la fel era si la Traian Basescu (a avut un blog de doi bani, desigur ca nu era vina lui ca toti refulatii se defulau pe acolo si daca l-a inchis il felicit).
    La E.U am scris de cateva ori pentru stiinta PDL, care are un sit de doi bani si netransparent si acesta. Poate ca tinand cont de critica mea o sa-l modifice.
    Dar de ce este atata inghesuiala sufocanta la EU(bine ca la AN nu a aparut acest fenomen de filibusterism)ca eu nu reusesc sa inteleg?

    Comment by ion adrian — February 19, 2008 @ 10:28 am

  34. “poate ca ar fi hălăduit încă prin cluburi”
    Cred că mai nimerit ar fi “a hoinării” pentru că are conţinut în el sensul de fără ţintă, haotic. “A hălădui” este mai aplecat spre libertate, spre “outdoor”, spre “a fugi unde-i vedeau ochii”.

    Mi-a plăcut foarte mult “Dincolo de ei se desenau casele şi oraşul” pentru că mi-a trezit senzaţia de copaci/pădure. Poţi vedea oraşul ca întreg sau casa ca celulă a singurătăţii, oamenii ca o comunitate socială sau persoana ca entitate irepetabilă.

    Nu mă pot abţine să nu spun ca fumatul dăunează grav sănătăţii! 🙂 Personajele tale vor sfârşi cu plămânii mâncaţi de cancer, prea fumează mult. 🙂 Nu m-am putut abţine pentru că tocmai ce am citit ieri despre noua directiva de marcat ţigări. Peste o sută de ani copii vor citi despre ţigări şi alcool şi nu vor ştii ce sunt acelea.

    Comment by Bibliotecaru — February 19, 2008 @ 10:48 am

  35. Chère Mme.Marie BARBU,

    Socialisti din ELVETIA si-au manifestat Recunoasterea KOSOVO.

    Oare acestia nu cunosc Dreptul International ?

    Domnul AN incearca sa-si materializeze emisiunea din aceasta seara printr-un petit draft pe aceasta tema, credeti ca Dsa stie totul si ceilanti in lume sunt niste incepatori ?

    Istoria va continua,….

    Comment by Stefan RADOVEANU — February 19, 2008 @ 2:39 pm

  36. Care Sorin? Cel la care mă gândesc io? Fv?

    Comment by Gabriela Savitsky — February 19, 2008 @ 3:43 pm

  37. @ion adrian,

    promit sa termin cat mai curand aceasta carte. Este primul meu roman!

    P.S.Pe blogul persoanei feminine despre care vorbesti intra f multi din slugarnicie, desi persoana este nula.

    Comment by Maria Barbu — February 19, 2008 @ 9:02 pm

  38. @Bibliotecaru

    esti un tip fantastic. Tu te incurci in cuvinte, ratacesti cautand printre termeni, asa cum intr-o padure cauti printre frunze ciuperci pentru cina!
    Dar ai dreptate, fumatul este daunator.

    Comment by Maria Barbu — February 19, 2008 @ 9:08 pm

  39. @Dle Radoveanu,

    personal ma deranjeaza ca Romania sa aiba aceeasi pozitie cu Rusia! Nu mi se pare de bun augur.

    Comment by Maria Barbu — February 19, 2008 @ 9:09 pm

  40. @Gabriela,

    numai numele personajului este Sorin!

    Comment by Maria Barbu — February 19, 2008 @ 9:10 pm

  41. Am început şi eu nebunia…dar totuşi nu am curaj să postez pe blog ceea ce scriu. Prefer să ţin departe de ochii tuturor, am apelat doar la câteva persoane de foarte mare încredere, pentru a primi un feedback de început.
    Şi bineînţeles, după primele două pagini am constatat că trebuie să mă gândesc la o mie de probleme. Dar este splendid…
    Baftă, Maria.

    Comment by DeMaio — February 19, 2008 @ 11:02 pm

  42. @DeMaio

    multumesc mult de tot, Bogdan!

    Comment by Maria Barbu — February 19, 2008 @ 11:04 pm

  43. Nu stiu daca este slugarnicie fata de ea, ci slugarnicie fata de parerea buna pe care si-o fac despre ei insisi, slugarnicia ar presupune speranta de rasplata. Mai degraba pot fi banuiti de slugarnicie unii din cei de pe blogul lui AN, care poate ca spera ca ptr ca l-au ajutat si ei sa intre in atentia mediei(cel putin in aceiasi masura l-am ajutat si eu sau Literatul sau Bibliotecarul,)in caz de reusita, AN isi va aduce aminte de ei, neintelegand ca acolo unde ar ajunge AN, altele sunt calitatile cerute.
    Misuneala de pe blogul lui Udrea ca si cea care era la un moment dat pe cel al lui Basescu(din tot acelasi motiv cred eu-autoadmiratie)le permite defulari care la AN nu tin, motiv ptr care unii au cam parasit blogul lui AN si combat tot ptr AN, dar pe blogul Elenei.
    Am vorbit deja prea mult despre astia…

    Comment by ion adrian — February 20, 2008 @ 10:01 am

  44. @Ion,

    intr-adevar e prea mult timp alocat unor chestii minore!

    Cred ca avem multe altele de facut, mai interesante si mai pline de subtanta.

    Comment by Maria Barbu — February 20, 2008 @ 10:47 am

  45. din pacate nu cunosc povestea, pana acum!
    Totusi Sorin este cu adevarat intelept cu asemenea dorinte care il indreapta catre ideal!
    Adevarata viata sufleteasca o reprezinta idealul, chiar daca vom face numai drumul catre el!

    Comment by Mihai Mehedintu — February 20, 2008 @ 4:50 pm

  46. @Mihai,

    povestea e destul de simpla. O femeie de 38-39 de ani, indragostita de un barbat cu 10 ani mai tanar… peripetii, ce se intampla cu fiecare e aproape dramatic, si asa mai departe. O poveste ca in viata dar cu multe ecouri suprapuse, pentru ca personajele sunt realmente complexe.

    Comment by Maria Barbu — February 20, 2008 @ 7:29 pm

  47. Elena este asa cum voia Sorin sa fie?

    Comment by Mihai Mehedintu — February 20, 2008 @ 9:21 pm

  48. @Mihai,

    Elena este mult mai mult decat credea Sorin ca poate fi o femeie. Poate prea mult, uneori!

    Comment by Maria Barbu — February 20, 2008 @ 9:30 pm

  49. ce poate sa insemne “prea mult”?

    Comment by Mihai Mehedintu — February 20, 2008 @ 9:41 pm

  50. @Mihai,

    inseamna printre altele ca Sorin poate dezvolta diverse complexe, ca poate fi disperat ca nu-i poseda Elenei toata istoria pesonala, ca nu a fost primul si singurul ei barbat, etc, etc.

    Comment by Maria Barbu — February 20, 2008 @ 9:55 pm

  51. asta inseamna “prea mult” in dorintele fara intelepciune ale lui Sorin, dar ai zis ca Elena “poate fi prea mult uneori”…

    Comment by Mihai Mehedintu — February 20, 2008 @ 10:27 pm

  52. Maria, oricit de absurd ar fi sorin in gindire, nu cred ca este complexat de faptul ca nu a fost primul barbat din viata elenei, si singurul.

    Comment by mda — February 20, 2008 @ 10:35 pm

  53. @mda,

    nu stiu daca este, poate ca nu, pt ca nici nu ar avea de ce. El este in adevarul iubirii primul barbat din viata Elenei si singurul care ii merita iubirea. Si asta e mai presus de orice!

    Comment by Maria Barbu — February 20, 2008 @ 10:41 pm

  54. @Mihai,

    uneori prea mult inseamna si sa accelerezi arderile etapelor iubirii. in loc sa le traiesti in acelasi ritm cu cel iubit. Rabdarea e o virtute pe care temperamentul arzator al Elenei nu o prea cunoaste, de aceea spun asta!

    Comment by Maria Barbu — February 20, 2008 @ 11:32 pm

  55. Maria, imi place foarte mult “arderile etapelor iubirii” si “sa traiesti in acelasi ritm cu cel iubit”, iarasi faci apel la ideal!
    Asa traiesc cele doua suflete la intensitate…

    Comment by Mihai Mehedintu — February 20, 2008 @ 11:44 pm

  56. si atunci de ce mai este complexat sorin?

    Comment by mda — February 20, 2008 @ 11:44 pm

  57. @Mihai,

    iubirea este cea care poate remodela un om, si asta este ce i se intampla Elenei. Si lui Sorin!

    Comment by Maria Barbu — February 21, 2008 @ 12:01 am

  58. asta inseamna ca povestea iubirii lor se apropie de ideal?

    Comment by Mihai Mehedintu — February 21, 2008 @ 12:04 am

  59. @mda,

    din cate inteleg eu din aceasta relatie intensa dintre Elena si Sorin, cred ca amandoi si-au reconfigurat interiorul si au capatat noi puteri sufletesti dar si noi sensibilitati, nu complexe. Sorin chiar nu are de ce sa fie complexat pentru ca este unul dintre modelele masculine cele mai minunate.

    Comment by Maria Barbu — February 21, 2008 @ 12:04 am

  60. Ba da, Mihai, ba da. Dar e greu de trait idealul si de multe ori e dureros.

    Comment by Maria Barbu — February 21, 2008 @ 12:08 am

  61. Maria, pentru a trai idealul mai usor treubie sa treaca prin intelepciune, iar durerea nu e din aceeasi lume cu idealul!

    Comment by Mihai Mehedintu — February 21, 2008 @ 12:13 am

  62. @Mihai,

    idealul spiritual nu e din aceasta lume.#, dar idealul iubirii trece prin durerea iubirii, care semnifica redimensionarea sufletului. Sunt convinsa de asta! E o treapta necesara pentru a urca in iubire pana la daruirea completa, cand eul nu mai reprezinta o piedica. Aceasta transformare doare!

    Comment by Maria Barbu — February 21, 2008 @ 12:19 am

  63. Maria, este sublim ce spui!
    Cu eul fals si invingerea lui e un moment… dureros dar tot pentru eul care nu vrea sa cedeze in fata Adevarului.

    Comment by Mihai Mehedintu — February 21, 2008 @ 12:27 am

  64. @Mihai,

    ma faci sa rosesc!

    Comment by Maria Barbu — February 21, 2008 @ 12:30 am

  65. stiu ca ai glumit!

    Comment by Mihai Mehedintu — February 21, 2008 @ 12:31 am

  66. @Mihai,

    am spus adevarat. Rosesc de emotie atunci cand cineva rezoneaza la adevarurile pe care le formulez!

    Comment by Maria Barbu — February 21, 2008 @ 12:53 am

  67. un chip de joaca
    se alinta,
    pe o liana.
    trece un fluture
    si rupe
    distinsul
    fel misterios,
    de dureros.

    Comment by Mihai Mehedintu — February 21, 2008 @ 12:58 am

  68. Foarte frumos, Mihai. Multumesc.

    Comment by Maria Barbu — February 21, 2008 @ 1:08 am


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: