MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

October 28, 2007

EUROPA IN CEATA

Filed under: Leadership,Lumea de azi,Politica — Maria Barbu @ 12:00 am

Nici nu mai ştiu de ce nu am dormit în ultimele nopţi aproape deloc. Să fie de vină ceaţa cu care m-am confruntat în această parte a lumii? Ce mică este de fapt Europa asta a noastra, mică şi plină de ceaţă! Noul Tratat al Europei cică ar fi ieşit din această ceaţă, dar nu mi s-a părut că ăsta ar fi adevărul din discuţiile pe care le-am avut cu unii şi alţii dintre experţii europeni. Nici măcar cei mai optimişti nu mai văd la fel de triumfător cercul înstelat, de parcă şi în paradisul acesta simbolic ar fi pogorât ceaţa!

Eu am perorat despre ce bine ar fi dacă am renunţa la orgoliile mărunte în favoarea celor superioare, susţinându-ne interesele naţionale prin conjugarea lor cu interesele europene şi am vazut că sunt privită cu oarecare uimire, pentru că bieţii de ei nu mai au curajul nici unui fel de iluzii. Mi s-a părut că s-a produs o prăbusire în miezul însuşi al optimismului european, ca şi când la Lisabona s-ar fi hotărât ca, în mod paradoxal, în construcţia europeană să nu se mai folosească deloc grinzile unei arhitecturi tradiţionale ci să se accepte faptul că acest acoperiş european se bombează ca boltă, dar într-un fel destul de puţin controlabil.

Nu am mai găsit oamenii aceia siguri pe strategiile de viitor ci nişte inşi temători de evoluţii riscante şi parcă resemnaţi să se mulţumească mai uşor şi cu mai puţin. Eu rămân la părerea că statele europene vor trebui să aibă curajul formulărilor naţionale într-un acord responsabil cu ceilalţi parteneri statali din cadrul marii construcţii europene. Prea s-au învăţat istoriceşte vorbind, să gândească solitar şi pe principii exclusiv etnice! Nici Germania nu se poate lăuda că ar fi scăpat de tot de obsesiile naţionaliste, nici Franţa, nici Anglia, şi nici micuţa Ungarie. Mai lăsaţi-o baltă, fraţilor, cu criteriile naţionalist-etnice strecurate printre formulările europene, astfel încât să fermenteze acolo! Tare mă tem că aşa se va dinamita Uniunea însăşi.

Dar eu tot mai cred că subidiaritatea va mai potoli unele dintre tensiunile locale şi nationale, va mai da drept de existeţă unor orgolii care se vor putea educa pe parcurs. Abia aştept să îi văd pe oficialii europeni din nou cu ochii strălucind de viziunea unui viitor european extraordinar, că de ceaţa asta care e acum în privirea lor, ca şi deasupra întregului continent, mi se face cam frică!

11 Comments »

  1. ma cherie,
    in penultimul paragraf,aproape ca ai dat si raspunsul la problema.ce poate sa-l apropie pe un ortodox grec sau un italian catolic din sud,de un nordic protestant sau un englez(britanic)? ma refer la oamenii de rand nu la purtatorii generoasei idei de E.U.

    Comment by ingi — October 28, 2007 @ 7:14 pm

  2. Radu, se pot gasi elemente comune dincolo de ceea ce ne defineste dpdv identitar, cu conditia ca aceste puncte comune sa nu dauneze intereselor nationale, ci sa le sustina. Iar UE ar putea face asta, cu conditia ca orgoliile nationaliste sa nu atinga cote agresive ci sa fie mentinute in limite rationale.

    Comment by Maria Barbu — October 28, 2007 @ 7:22 pm

  3. nu stiu cum se poate masura si echibra interesul sau orgoliul national la suprafata si populatia data. nu as elimina(dupa ai vazut) si diferentele religoase,cu mari implicatii in mentinerea diferentelor

    Comment by ingi — October 28, 2007 @ 7:41 pm

  4. Bineinteles, Radu, de aceea si spuneam despre identitate, pt ca in formularea identitatii nationale intra spiritualitatea=credinta religioasa in mod obligatoriu.

    Comment by Maria Barbu — October 28, 2007 @ 8:08 pm

  5. Buna noapte. Ce mai faceti? Sper ca nu mi-ati dus dorul. Daca voi nu mi-ati scris, nici eu n-am mai facut-o. Sincer (pentru ca-i cuvantul la moda ) mie greu sa spun de ce fac acest comentariu. Poate ca pe Pelerin credeti ca-l intereseaza aceasta tara cu numele de Europa ?
    @ ingi
    Raspuns posibil: IUBIREA.
    @ Poeto
    Cred ca pentru pelerinii mai putin avizati, daca nu le spui niste dulcegarii despre stat, natiune si popor ( nu prea conteaza ordinea ) ii bagi in ceata si mai rau. Bietii de ei, de experti, atata sunt platiti, atata fac. Poate nici nu pot mai mult. Oricum UNIUNEA tot timpul isi ia masuri de precautie ca nu cumva astfel de “suete” sa cada in derizoriu, asa ca invita si cateva portrete de academicieni, oameni politici ai vremii si a vremurilor ce vor urma.
    Inca NOI Pelerinul.

    Comment by PELERINUL — October 29, 2007 @ 12:46 am

  6. Se aude că astăzi Europa nu ne-ar mai fi primit. Oricum şi oricât m-aş feri de cântecel, el tot îmi vine… “Îmi pare bine că ai luat ţeapă”… Şi atunci vor veni şi parlamentarii europeni parafrazând… “dar nu-i nimic că tu vei fi la fel”.
    Povestea pe care am să o spun acum este a unui inginer care fusese prin Canada într-un schimb de experienţă relativ la Cernavodă, o mică delegaţie de două săptămâni. Şi din prima zi, într-o Canadă cu alt fus orar şi oral ca al Bucureştilor, s-a dus la un canadian şi i-a spus într-o limbă de circulaţie internaţională impecabilă (inginerul era “deştept de deştept”), fără nici un fel de virgulă. “Vericule ia saltă colea la mine o ţigară că aş trage fum în piept şi nu am de unde să şutesc o ţigară şi dacă nu o fac acum mor!”
    Canadianul, obişnuit desigur cu “canadiana” sa cu accent de pufoaică, nu s-a prins din prima, cică la ei acolo e o chestie de neconceput să-i ceri unui om o ţigară, e ca şi cum ai cere pe aici nevasta unuia cu împumut. Dar dat pe spate, a scos omul pachetul şi i-a dat o ţigară.
    Dar omul nostru nu e prost, la canadieni ţigările “e scumpe”, diurna era pentru cadouri, două săptămâni e mult. A început să-i ia la rând pe toţi. “Hai baştane cu o ţigară repede la mine fuge!” După prima săptămână, canadienii se învăţaseră şi scoteau pachetul de cum îl vedeau şi îi dădeau ei ţigari, nu mai aşteptau să li se ceară (canadienii nu sunt zgârciţi ca americanii, de exemplu). Când se duseră cele două săptămâni, toţi canadienii lăcrimau după omul nostru care reuşiseră să-i facă să se cunoască pe cei de la etajul 3 cu cei de la etajule 4 şi 5. Aşa că un canadian, în hohote, s-a întors la un alt canadian, şi el în hohote, şi ia spus, “Ia dă băi vericule o ţigară!”. Mulţi ar crede că e banc, poate din cauza limbajului. Ei bine… nu. E purul adevăr, şi dacă nu au murit de cancer, ei mai îşi cer ţigări şi astăzi.
    Uite parabola mea… dacă nu vom transforma noi Europa într-o mare Românie, să mă fluieraţi stereo, ca modelul din imagine (fiţi atenţi la dialogul de la început, pentru că relevă ce trebuia să cânte, adică un cântec tradiţional):

    Comment by Bibliotecaru — October 29, 2007 @ 11:55 am

  7. @maria
    subscriu.
    @pelerin
    ce frumos ar fi!

    Comment by ingi — October 29, 2007 @ 1:11 pm

  8. @Pelerinul

    dar tu crezi, iubite prieten, ca suntem in paradis? Iubirea! O, Doamne! E tot atat de departe de acesti europeni ai zilelor noastre pe cat de departe este si mantuirea de sufletul plin de mazga al omului contemporan.

    Comment by Maria Barbu — October 29, 2007 @ 1:16 pm

  9. @Bibliotecaru

    ce tolba plina de povesti cu talc poti sa ai! E plina de intelesuri povestea ta si imi vine sa-ti spun, precum copiii seara la culcare: “mai spune, mai spune”!

    Comment by Maria Barbu — October 29, 2007 @ 1:18 pm

  10. @ingi

    merci.

    Comment by Maria Barbu — October 29, 2007 @ 1:18 pm

  11. Poeto!
    Tu esti poeta si nu avocat. IUBIREA si nu iubirea este piatra de incercare si mai tarziu de temelie spre unitatea turmei sub un singur pastor. raspunsul era pt.ingi.

    Comment by PELERINUL — October 30, 2007 @ 12:51 am


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: