MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

June 15, 2013

VOI FI SFINX

Filed under: Ideal,Poetry — Maria Barbu @ 11:44 pm

un bal mascat cu secrete oculte, o hora a ielelor,

zilele triste si zilele fierbinti se succed intr-un dans aproape pervers.

din adancul padurii 

nu mai pot scoate inorogul ascuns,

decat rar si cu eforturi supreme,

cu sacrificiu de sange, as spune.

pe pielea mea se tatueaza rune pe care nu le stiam inainte,

se scriu texte

al caror cod nu-l mai detine nimeni cunoscut.

mi se prabusesc boltile,

gem in vis si in trezie,

dar nu renunt niciodata la aceste placeri nimicitoare

ale cuvantarii sublime.

panze de lumina, ceruri suprapuse,

sori si dumnezei

se intalnesc in mine

si se recunosc cu seninatate.

viata mea se spiraleaza in volute din ce in ce mai nobile,

din ce in ce mai inalte.

candva,

peste multe mii de ani,

ma voi regasi ca sfinx

al unei rostiri totale.

th

 

May 6, 2013

ADEVARUL

Filed under: Ideal,Poetry — Maria Barbu @ 1:07 am

Dumnezeu a gresit facand aceasta lume

pe un pattern rotund,

fara nici o scapare dinaintea furtunii,

fara libertate si faracurajul de-a fi.

preferam izbucniri, tot asa cum prefer

sa accept o spirala de viata,

nu un cerc blestemat

ma uit dupa tine

si vad ca te-ai culcat pe patul de vise,

ca pe o punte de barca.

unde-ai vrea sa te duci, strainule drag?

fiecare prag al universului meu 

e patat de sangele divin.

fiecare clipa e slava si pacat deopotriva.

omenirea e in deriva

dar eu tot mai cred 

in nemurire si in infloriri viitoare.

nu ma mai saruta, ca ma doare!

nu ma mai privi cu ochii tai de lut,

de parca nu m-ai vazut niciodata!

gaseste-mi o poarta,

un copac si o piatra

de care sa ma leg

ca sa nu ma  ia vantul .

am nevoie de ceva mai mult decat sfericul univers.

invata-ma sa urc,

invata-ma sa gasesc din mers

adevarul. oricat de brutal.

oricat de frust, de larg ori de ingust.

frumos ori slut.

absolut!

May 3, 2013

CURATAREA DE PAMANT

Filed under: Ideal,Poetry — Maria Barbu @ 1:27 am

rafale de pasari, cer de razboi,

marile mele conflicte incepute in mine si terminate in ceruri,

la fel ca la zei.

se-ntampla din nou,

ma simt ca in timp demiurgic si nu mai imi pasa ce vrei.

cate iubiri si cate metafore

pot sa-ncapa intr-o viata de om,

nu stiu, zeitate ma simt si pot duce cu mine

nesfarsitele inimi ale unui Olimp

prea dedat la placeri.

ma gasesc printre zei si nu printre aceste muieri

ale unei planete innecate in lacrimi.

ma doare ghimpele acestor Patimi,

ma doare Crucea, ma doare luna,

ma doare plamanul si furtuna

si nu ma mai satur sa-ti susur

acelasi crez,

al carui miez parca nici nu l-ai fi mancat de tot.

e-un miez de foc,

de sange si de slava

si inima ta mica si bolnava de pamantean neputincios

nu intelege nimic din timpul pe dos,

care mearge de-andaratelea si se lupta cu sorii.

in existenta ta mica ramane doar mitul inchisorii din propriul tau trup,

pe cand eu am venit sa rup

aceasta neputinta si sa te fac inalt si instelat.

dar sangele blestemat ne stropeste pe maini

uitand ca ii suntem stapani

si nu robi.

un ram inflorit se ridica din noi, inmiindu-ne-n celule vegetale ,

facandu-ne camasi de zale din flori de mar.

in noaptea asta curge din noi adevar

si se  rostogoleste incet.

lumea se rupe de sine cu noi in ea,

ne  arunca-n fantana,

ne bea si ne vindeca de orice boala rusinoasa.

ne mantuieste se zice si ne face luminati.

ne face frati de cruce,

ne pune un semn pe frunte ca la regi.

floare de crin peste floare de mar,

sange divin

peste lut din ciubar

si incepem din nou sa respiram,

golemi ai noii ere,

ascunsi in noi si lasati fara putere.

dar ne-nclestam sa gasim belciugul virtual,

sa-l rupem din gand si, odata cu el, si pata de pamant.

angel-of-light

April 20, 2013

GENESIS

Filed under: Ideal,Poetry — Maria Barbu @ 6:07 pm

zone verzi, ochii inlacrimati ai iubirii,

crengile pline de flori si de gloante,

fara nici o inima coapta, toate crude si mici.

luminite marunte in fruntea lumii, in timp ce luminile mari

stau ascunse in grotele constiintelor solitare,

ca niste globuri de diamant 

care reflecta dumnezeirea.

niciunul dintre noi nu mai stie cine e vinovat si de ce,

pe sub masa mainile se mangaie pe furis

si isi schimba inele de dorinte.

cateodata cade din vis cate unul 

si se sperie de aceasta realitate sinistra

in care cuvintele nu sunt intelese decat de cel mult

inca un om,

ceea ce este destul de mult pentru cei care traiesc doar din rostirea de cuvinte

si transformarea universului in silabe ritmate,

asa cum pare sa fi facut insusi Dumnezeu,

atunci cand a facut lumea.

daca vreau sa schimb ceva in viata mea sau a ta

va trebui sa fac o alta realitate

si o alta lume,

ca un al Dumnezeu.

dincolo de vis si dincolo de iubire,

pe inelul meu scrie TU,

pe destinul tau scrie EU.

oxford-spring-blossom-11-01

October 15, 2012

STAI LANGA MINE, DOAMNE!

Filed under: Ideal,Poetry — Maria Barbu @ 1:33 am

viata e o replica, spunea mama.

viata Ta e una, dar a mea e multipla si verde , ca sangele verii.

am dansat in cer, am facut piruete rituale

dar nu am putut sa Te cobor pe pamant.

mi s-a parut ca ai zale,

ca esti un Dumnezeu crunt

si ne-ndurator.

am facut tot ce puteam face ca om, ca femeie,

am pus lespezi pe prunci si pe inimi, trofee.

dar acum mi se pare ca nu mai am curaj,

ca as fi parca prea departe in acest peisaj

taiat de rama aurita.

parca nici nu mai stiu daca sunt iubita,

nici nu mai gasesc atat de usor

drumul spre patul furtunii.

e zbucium in Tine sau zbor?

Te-as apuca de piept

si Te-as intreba o multime de lucruri

si nu Te-as mai lasa sa uzezi de vechile, anticele

trucuri

cu care ai pacalit atatea generatii de naivi.

vino langa mine, Doamne!

vino aproape de tot,

atat de aproape incat sa fii in soapta care o sa-mi scape

ca ruga.

stai langa mine, Doamne!

sunt rupta de fuga si de viata.

inveleste-ma cu Tine,

ca o ceata!

 

October 2, 2012

EFECTUL DE PIRAMIDA

Filed under: Poetry — Maria Barbu @ 12:24 am

traiesc aici cu un fel de sfiala,

ma ascund dupa gand,

ma cuprind de cuvant si de tine.

mantuirea oamenilor nu mai vine,

s-a pierdut printre spini si durere.

criminali si slugoi sug din vasul cu miere

al acestei lumi nevinovate.

tu ma mangai pe spate,

pe nodurile aripilor

si ma faci sa rezist

tentatiei de a zbura spre alt cer.

in gradina Ghetsimani inca mai sper

sa gasesc duhul neprihanit,

gata sa faca lumina in noi.

numai ca turma aceasta de oi

cu figura umana

cauta parca doar poveri de pomana,

parca se-aseaza-n genunchi

la copaci fara trunchi,

fara sa-si recunoasca stapanul.

mi-e dor de cercul edenic,

mi se umfla sanul de lapte si de durere.

in aceasta tacere de piramida,

eu ma simt sus, inspre stele,

iar  poporul de lut

sta jos, in intuneric,  la galere.

September 15, 2012

DIAMOND PYRAMID

Filed under: Poetry — Maria Barbu @ 1:35 am

am urcat toate treptele pana in varf

si n-am gasit decat scrum.

steaua se pierduse pe drum,

zeul se-ascunsese de mine venind.

nici macar cu o cruce

nu marcase nimeni viitorul ce va fi fost.

poate nu i-au gasit nici un rost,

poate invierea din morti

se produsese doar pentru hoti,

pentru talharii de pe langa El.

sufletul meu de menestrel s-a prins in infinit,

chiar daca cel asteptat

nici nu a mai venit,

poate ca nici nu ma nascusem inca

sau eram prunca.

pe treptele inimii ma odihnesc acum

si stiu ca m-asteapta alt drum de urcus,

alta piramida

desfacuta din culcus

si ridicata in visul meu pana la  cer.

tu esti cel asteptat?

ce sa iti cer?

in paharul tau de vin

e un rubin,

in miraculosul meu pahar

e doar un diamant

solitar.

September 12, 2012

SONG

Filed under: Ideal,Poetry — Maria Barbu @ 12:13 am

cateodata, lacrimi. cateodata, vant.

berzele lunii tresalta

si inconjoara lumina.

plina de nopti si de gand mi-e gradina,

uda de apele de aur din pamant.

m-am lasat posedata de zei,

pangarita de-amiezi lacome si nepasatoare,

m-am lasat ucisa de-o floare

muzicala.

dincolo de timp,

mie mi se-arata cuadratura divina,

dincolo de musuroiul natal e-atat de mult spatiu

ca am putea petrece planetar.

limba mea se-nnoada-n cuvant,

miezul aburit al inimii vibreaza.

e ceva necurat, dar si pur

in acest avant spre inalt.

tu taie toti macii si- adormi cat mai curand!

eu ma voi inalta la cer

si-apoi ma voi intoarce

sa iti cant.

« Previous Page

Create a free website or blog at WordPress.com.