| De la culmile specific vulcanice ale Apusenilor, la formatiunile calcaroase ciudate ale Ciucasului si semetia Fagarasilor, muntii Carpati te surprind si parca te obliga sa nu-i treci cu vederea. Piscuri, tancuri, lacuri glaciare, pietre ciudate, iti pun la incercare imaginatia.
Dar cea mai misterioasa formatiune, pare sa ramâna stânca din Bucegi care a fost numita “Sfinxul” si care are o asemanare tulburatoare cu Sfinxul egiptean.
Dintotdeauna oamenii si-au pus intrebarea daca aspectul ei particular a fost efectul eroziunii sau avem de-a face cu o lucrare realizata de mâna omului. Nu exista nici un document care sa ne ajute, nici o indicatie care sa ne indice provenienta acestui monument megalitic.
Exista doar “Sfinxul”.
Poate fi el rezultatul capriciilor vremii? E indoielnic, având in vedere perfectiunea formelor.
Din orice unghi l-am privi constatam ca avem de-a face cu o reprezentare antropomorfa. E destul de dificil sa-ti imaginezi ca vântul si ploile s-au straduit sa daltuiasca o stânca care sa reprezinte un cap omenesc. Si nu orice fel de cap. Ci unul impunator, misterios, degajând o forta si autoritate greu de obtinut si de catre un sculptor talentat.
Spatiul liber din jurul acestui simulacru, te duce cu gândul la un amplasament anume ales. De acolo de sus, de la inaltimea muntilor, stânca pare sa vegheze ca un adevarat “Pazitor al pragurilor”.
Daca “Sfinxul” a fost inaltat de oameni, oare când s-a produs acest lucru si cine erau acesti oameni? Cât de departe putem sa ne lasam purtati d imaginatie pentru a afla din ce motive acei oameni l-au creat?
Unii cercetatori considera ca ar fi vorba de un simulacru al zeului primordial Saturn. Oare ce fel de societate si cât de departe in negura vremurilor a avut nevoie de acest fel de coagulare a credintelor si sperantelor, incât sa ridice la mare inaltime (probabil cu mari eforturi) imaginea din piatra a unei figuri umane?
In ultimul timp, multi cercetatori afirma ca mineralul, prima treapta a evolutiei vietii, este depozitarul informatiei imemoriale. Multe monumente megalitice, a caror utilitate a fost initial decodificata ca o modalitate de a masura timpul sau a observa mersul astrilor, s-au dovedit ulterior (in lumina cercetarilor recente) a fi depozitarele unor informatii continute in câmpul energetic degajat de ele, câmp dovedit ulterior a avea influente benefice asupra celor ce puteau interfera cu acesta (vezi menhirele de la Carnac, considerate astazi pietre vindecatoare).
Sfinxul românesc din Bucegi, nu are doar aspectul sfinxului, ci si atributele misterioase ale acestuia. Orbita sa de piatra, pare sa accepte imaginea unei lumi care trebuie privita cu ingaduinta, care are multe de invatat si mare nevoie de ajutor. Atunci când te afli inpreajma lui, ai senzatia ca veacurile nu iti sunt destinate tie, biet muritor, decât daca intelegi care iti e rostul.
De aici, de sus, eu pot privi fiecare fapta a voastra, pare sa spuna cel ce strajuieste inaltimile Bucegilor. Toate lucrurile si intâmplarile la care am fost martor sunt pentru mine fapte previzibile.
Rolul meu este cel de straja a neamului care a trait cândva aici, care vietuieste si astazi, dar care din pacate, si-a uitat radacinile si rostul.
Câte natiuni se pot mândri cu un Sfinx inaltat pentru ele?
Câte natiuni se pot raporta la inspiratele initiative ale stramosilor, cunoscatori de taine ancestrale, care au avut forta de a daltui in piatra, arhetipul maretiei?
Sfinxul din Bucegi este cunoscut astazi doar ca o destinatie turistica. Oamenii vin, se uita la el, percepându-l ca pe inca un punct bifat din agenda excursiei.
Exista insa in tara aceasta oameni simpli, daruiti de Dumnezeu cu puteri vizionare, care stiu ca Sfinxul Bucegilor sta intr-adevar de paza.
Vizionara Valentina, femeie oarba din Iasi, a descoperit ca un important suvoi de energie, de aceeasi calitate cu cea care alimenteaza complexul de la Gizeh, scalda si Sfinxul nostru din Bucegi. De asemenea, ea afirma ca subteranele nedescoperite ale acestuia ascund o adevarata arhiva, din timpuri imemoriale, la care oamenii vor avea acces dupa multi ani.
“Acolo e trecutul omenirii! Dar nu-i omenirea de acum doua mii de ani. E cu mult mai demult, e demult, demult, tare mult inainte.”
“Sfinxul din Bucegi este ocrotitorul pamântului pe care locuim. De fapt, in Bucegi, la Sfinx vine un suvoi foarte puternic de energie.” (…)”Atunci când cu stiinta care va fi pe pamânt va birui cineva sa ajunga sub muntii Bucegi, va da peste toate aceste inscrisuri si documente insemnate si, dupa semnele acelea va sti ce are de facut. Dar asta se va intâmpla numai dupa ce suvoiul de energie de deasupra va slabi…”
Noi, traitorii de pe acest pamânt, nu avem calitatile extrasenzoriale ale Valentinei.
Dar, atunci când ne aflam in preajma Sfinxului din Bucegi, reziduuri de memoie ancestrala ne spun ca nu este intâmplator faptul ca aceasta daltuire antropomorfa sta de straja pe culmile Bucegilor, in România.
Intuitia ne spune ca, daca este purtatoarea unui anume mesaj, acesta va putea fi receptionat in folosul intregii umanitati.
Misiunea noastra ar putea fi aceea de decriptor al informatiilor posibile, atât de bine pazite de Sfinxul Bucegilor. |
raspândite prin vai si dealuri. Aceste roci par a fi ivite de sub dalta unui sculptor modernist. Taranii din zona le-au numit “pietrele care cresc”. Intr-adevar, aproape aceeasi forma, asemanatoare unor tuberculi, se repeta la dimensiunea de câtiva milimetri pâna la formatiuni care ating 6-10 metri. 
Cele mai mari pietre de acest fel au fost deja adunate la “Muzeul trovantilor” – denumirea stiintifica a rocilor. Geologii afirma ca ele ar fi rezultatul unor cimentari care s-au produs cu milioane de ani in urma.
MariaBarbu Blog - IDEAL şi CREAŢIE 
