MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

October 11, 2017

NOE FEMININ

Filed under: Poezie — Maria Barbu @ 9:12 pm

Pietre de moară în inima goală,
lumea, afară, s-a stins.
Ochii sunt cubici de plâns
şi Dumnezeu s-a îmbrăcat în smoală.
De unde vine atâta ploaie piezişă,
atâta otravă ce nu se mai lasă spălată?
Lumina e plată
şi nu mai lasă contur
nici zilei, nici nopţii,
nici la ce e-năuntru,
nici la ce e în jur.
Sunt parcă prinsă de valul prăvălit peste oameni,
cu duşmănie, cu gând ucigaş
şi nu ştiu cum voi ieşi din ruine,
cum o să revin iar în soare,
dar eu nu mă las
strivită de-o biata furtună,
chiar de ar fi şi potopul cel biblic.
Sunt noul Noe, feminin acum,
şi arca îmi e paznic.
E poate întuneric,
e poate hăul groaznic,
dar eu voi şti să-mi croiesc drum.
Din ziua divină dintâi nu-i nici o firimitură,
parc-am rămas cu soarele în gură
şi-mi arde limba, dinţii cu silabe.
Numai în umeri e ceva ce roade
şi osul şi întreaga arcuire.
Sunt aripi oare
sau e o nouă arcă de iubire?

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: