MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

August 18, 2017

POST FESTUM

Filed under: Ideal,Poezie — Maria Barbu @ 12:14 am

Dumnezeu pare să fie o vie cu struguri, albi și negri, acri și dulci.
Tu te culci pe o coastă
și lași iubirea albastră să se usuce, că altfel moare.

Dumnezeu poate fi o culoare, o lumină, un sunet,
e undeva într-un plâns de copil, într-o talangă, într-un muget.
Cu câtă nerăbdare m-am cuibărit în tine,
ca-ntr-un stup de albine
în care-avea să curgă mierea unui fel particular de rai.
Pe urmă am văzut cum îngerul îți spunea atunci să stai
ca să te locuiesc mai bine,
în timp ce acum te exorcizează și iese răul din tine
și se duce-n pustii.
Îngerul sau chiar Dumnezeu, cel cu barba făcută din energii
și cu mâinile izvoare de molecule,
e cel care aduce apa în celule și ne face vii.
Uneori te confund,
cred că ești un izvor sărind pe prund
dar tu ești numai o șuviță de oțet, curgând discret
din vechile tale cochilii.
Ce mult îmi iubeam jumătatea care nu va mai fi
și pe care o va înlocui curând
o altă formă preaplină.
În inima pelină
se aud cristalurile unor cununii, tremurând
pe tăvile de aur imaginate nepieritoare.
Uneori bogăția te doare,
dar nu poți renunța la vocea aceea a ta
ce-ți spune din adânc
că dincolo de clipa-ntunecată e iar soare.

1 Comment »

  1. “Îngerul sau chiar Dumnezeu, cel cu barba făcută din energii
    și cu mâinile izvoare de molecule,
    e cel care aduce apa în celule și ne face vii.
    Uneori te confund,
    cred că ești un izvor sărind pe prund
    dar tu ești numai o șuviță de oțet, curgând discret
    din vechile tale cochilii.
    Ce mult îmi iubeam jumătatea care nu va mai fi
    și pe care o va înlocui curând
    o altă formă preaplină.
    În inima pelină
    se aud cristalurile unor cununii, tremurând
    pe tăvile de aur imaginate nepieritoare.
    Uneori bogăția te doare,
    dar nu poți renunța la vocea aceea a ta
    ce-ți spune din adânc
    că dincolo de clipa-ntunecată e iar soare. ”

    Este un liman, dupa care urmeaza un nou inceput?
    Viata aduce de toate. Dar nu trebuie sa ne incurcam in itele ei incurcate.
    Daca-i numai poezie, cum imi doresc sa fie, e bine. Findca si eu sint sclavul prpriilor trairi, transpuse, de multe ori, involuntar, in citeva rinduri, fie de povestire, fie de versuri.
    Apreciez la tine Marie legatura, ce trainica pare, cu Dumnezeu care ti-este Calauza in viata!
    PS. Simt o stare de mica vinovatie ca am tot citit si comentat nimicuri, uitind de scrierile tale, de ale altor prieteni mai vechi apreciati de mine. O zi buna Marie! Stiu ca ai cu cine imparti fericirea de mama, de parinte!

    Comment by Paiu Stelian — August 25, 2017 @ 9:31 am


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: