MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

February 4, 2016

ATUNCI, ACUM, CÂNDVA

Filed under: Ideal,Poezie,Sinele ascuns — Maria Barbu @ 1:12 am

Vai, îmi smulg penele și solzii,
chiar pielea, învechită, terminată.
Nu mă mai reprezintă
pe mine cea de azi,
o reprezintă pe cealaltă,
care am fost în alt prezent,
de-acuma ars.
Nu vreau să am nimic fals,
nici trup, nici suflet
și nici minte,
deși ea mi-o ia mereu înainte
și mă leagă de cea care voi fi.
Poate o să mă împac cu mine într-o zi,
acea ce voi fi fost,
cu cea care m-așteaptă,
mereu mai sus cu-o treaptă.
Cărările din mine se-ntretaie,
sunt parcă eu mereu multiplicată,
precum o apă
care-a țâșnit altădată din munte
dar azi e cuminte și curge unsă,
ca mai apoi,
învolburată și plânsă,
să se transforme-n șuvoi.
Magia mea e-n jocul ființării,
al lui a fi și va fi fost,
într-o tresărire de aripă, într-o bătaie de clipă,
e-o străfulgerare de infinit.
Din gândul meu plecat,
ai și sosit pe prag,
dând în vileag
oglinzile-amintirii.
Numai Dumnezeu știe rostul iubirii,
noi doar trecem prin spini,
năpădiți de ciulini,
alungați de vânt.
Din bucata mea de pământ se face stea
și din picătura de șoaptă
se face marea poartă.

20-2

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: