HIGH

Nu mi-am permis niciodată să mă droghez
de teama îngerului din mine,
să nu se otrăvească, să nu facă infarct,
să nu moară din senin,
lăsându-mă fără pâine și vin,
deși mi-ar fi plăcut să investighez
dimensiuni zodiacale la care nu am acces,
pe care nu le ating decât în vis,
în viziuni,
în ochiul întors invers.
Dispărută demult,
sinceritatea mea se întoarce spre stern
așa cum te întorci din leșin,
cu gura plină de venin,
cu sufletul plin de etern.
Poate că m-aș fi așezat pe rug
de bună voie și senină,
fără ca Dumnezeu să-mi fi găsit vreo vîna
și fără să fiu mai eretică
decât cei rătăciți de crug,
ori fugiți din altar,
ori căzuți de pe turn
și împunși de țepușe.
Mi-aș fi dat carnea și sângele pentru această lume,
pentru ticăloșii plini de spume
ori pentru sfinți,
dar am văzut cum creanga vieții mele atârnă de cer,
ca un măr dat de părinți
și lăsat să fie fără de păcat.
De-aceea nu pot să mă îmbăt ori să mă droghez,
nu pot să întinez
lumina din mine, sâmburele mic,
focul din ombilic,
divinitatea in nuce.
Când mărul va fi fost mâncat
și lanțul de sânge se va fi rupt,
eu voi fi dedesubt,
iar deasupra,
pe nor,
va străluci îngrozitor o uriașă cruce.