Mi-e rugăciunea strivită de aerul prea fierbinte,
mi-e amintirea crucișă,
cu ochii pieziși,
îmi plouă parcă din frunte
sau sunt doar lacrimile
porumbeilor uciși de zborul lor călător.
Tu încă nu te-ai pervertit
și stai zâmbitor în calea atâtor păcate
cu care m-am luptat în vis.
Eu încă sunt golașă în iia aceasta
de puritate gingașă
și parcă nu mă susține nimic
decât această rugăciune ce palpită
în inima mea pedepsită să trăiască enorm de mult
și de intens.
Pe geamuri, soarele face condens
și luna e doar o epură,
șterge-mă la gură
și leagă-mi mâinile la spate!
Cuvintele, sfintele,
se vor sărutate.
Leave a Reply