MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

July 5, 2015

PĂȘIND PESTE MOARTE

Filed under: Ideal,Poezie,Sinele ascuns — Maria Barbu @ 6:30 pm

“Unde se duce timpul?” – întreabă pruncul.
“Unde se duce viața?” – întreabă mama cu gândul.
Între cele două săgeți este lacrima și strigătul celui viu,
singurătatea celui dus
și gaura neagră a cerului, sus.
Dumnezeu s-a scurs în seve,
în sângele din noi,
cel pe care-l pierdem nici nu știm când,
cel care bate în tâmplă ritmul actual.
Peste toate e îngerul surâzând,
arătând ca un fulg ori ca un nor,
străveziu și aproape banal,
privind detașat tot ce ni se întâmplă.
Realitatea nu face nici o diferență
între un trup viu care cade și se zdrobește
și o cutie de tablă care zângănește.
Suntem la fel în schema mare ori în fractal
și numai Divinitatea mai stăruie să ne spună
că dincolo de viață e soare și lună,
că suntem unici și prețioși,
irepetabili și minunați.
Dacă n-am crede asta,
nici nu am fi adevărați.

WP_20150405_014

WP_20150228_003

Advertisements

1 Comment »

  1. Ce trist. Nici nu stiu daca pot spune ce frumos cand poemul doar descrie o realitatea cruda, naucitoare a ce inseamna moartea pentru cei ce raman in urma nedumeriti si confuzi de cum trebuie sa se comporte. Genial asta:
    dincolo de viață e soare și lună,
    că suntem unici și prețioși,
    irepetabili și minunați.
    Dacă n-am crede asta,
    nici nu am fi adevărați.

    Comment by Dana-Cristiana Agent — July 5, 2015 @ 10:49 pm


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: