MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

February 22, 2015

IUBIREA SI PUTEREA [9] – FOTBALUL SI NEBUNIA

Filed under: Literatura,Sinele ascuns — Maria Barbu @ 10:29 pm

Pe Arena Nationala se joaca in nocturna un meci colosal. Dar eu stau acasa cu piciorul in gips, ma uit la televizor si ma simt un ratat. Am intrat ca un imbecil cu masina intr-un calcan de bloc, ce parea sa-mi fi aparut in cale de niciunde, si asta numai si numai pentru ca am acceptat sa-i tin companie unui prieten ce-si inneca amarul in whiskey.
Uite-asa am facut si masina praf si piciorul si mi-a suspendat si politia permisul de conducere. Doamne, cat iubesc fotbalul! Cand eram pustan, mergeam cu tata la meci, pe stadion, ca niste fani adevarati, nu ca fraierii care se uita la fotbal stand pe canapea si umflandu-se cu bere!
Tata fusese in tinerete jucator de fotbal la o echipa de categoria B, dar cu clasa si cu jucatori talentati. Era in stare sa povesteasca un meci in asa fel incat nici o televiziune din lume nu ar fi putut concura cu el, pentru ca-ti putea explica aproape fiecare faza, iti dadea imediat schema miscarilor castigatoare ale echipei favorite si analiza si jocul rivalei. Era fabulos!
De la tata am invatat multe lucruri despe tactica de joc, despre fente destepte, despre fotbalisti celebri. Cand incepeam noi sa vorbim despre fotbal, mama Yana spunea ca vorbim intr-o limba straina, asta pentru ca ea nu intelegea nimic.
Asa am aflat despre stilurile de joc, italian sau anglo-saxon, germanic sau sud-american, artistic sau mecanic, cum le spunea el, despre rolul fiecarui jucator pe teren, despre cat de important era antrenorul si cat de motivati jucatorii.
Daca n-ar fi avut probleme cu alcoolul, poate ca tata ar fi facut o cariera fulminanta in fotbal, dar n-a fost sa fie. Si mai era ceva, ce-l descalifica oarecum, desi, in mod paradoxal era o calitate umana, ca fotbalist ii lipsea ura, ura aceea de moment, care-i face pe adversari sa se loveasca napraznic, ignorand pericolul si uitand ca pot lovi mortal, ceea ce s-a si intamplat uneori.
Tata nu putea lovi, nu avea ura aceea sinistra si nici dorinta de a ucide, la propriu. El avea vointa de a invinge, de a fi mai bun decat adversarii si atat. Dar poate ca aceasta explicatie este doar una care eludeaza teribilul viciu al lui tata, atat.
Cand eram la Londra, imediat dupa ce terminasem un master acolo, l-am reintalnit pe un fost coleg de scoala, care ajunsese mare fotbalist si juca la o foarte celebra echipa englezeasca. Un barbat frumos, atletic, impresionant, dar, din pacate, un om ce fusese dirijat de mic exclusiv catre fotbal si nu avusese nimic altceva in viata.
Cand era inca in tara era adorat ca un idol, se insurase cu o fata extraordinar de frumoasa cu care avea si un baietel, dar de cand juca in strainatate parea sa-si fi pierdut mintile, cel putin asa spuneau apropiatii lui.
Se nascuse intr-o familie saraca, erau vreo zece-unsprezece copii in casa si atunci cand proful nostru de sport le-a spus parintilor lui ca baiatul e talentat la fotbal, nu a mai existat nici o alta optiune pentru el. Se gandeau ca va ajunge fotbalist, va face bani si-i va scoate din mizerie pe toti ai lui.
Culmea este ca asa s-a si intamplat, numai ca la momentul la care l-am reintalnit eu parea de-a dreptul extenuat, avea cearcane vinete sub ochi si o paliditate nesanatoasa.
Ne-am imbratisat frateste, ne-am impuns cu piepturile ca atunci cand aveam zece ani, ne-am regasit parca tot scolari.
– Salut, Dinu!
– Salut, Serbane! Ce faci, batrane, esti mare vedeta?
– Ei, pe dracu! Ma muncesc astia aici ca pe un sclav si nu ma aleg cu nimic.
– Cum adica? Am auzit ca ai un salariu fabulos, cred ca e al doilea din lume, nu? Ai eclipsat pe toata lumea, cred ca vor astia sa-ti ia gatul de invidie!
– Ce bani, frate? Trimit la ai mei cate o caruta cu bani si eu raman aici inchis ca la puscarie, ca astia-s nebuni, te tin in priza tot timpul, nu le pasa c-o sa te arzi dracului!
– Ei, hai, Serbane, nu fii sulfa! Tu esti vedeta mondiala si te smiorcai aici ca un pusti batut de tac-su. Asta-i viata de fotbalist, bani, gagici, lux.
– Du-te, ma, de-aici! N-auzi ca stau ca la puscarie, sunt intr-un cantonament permanent. Nevasta-mea a intentat divort ca nu ma vede cu anii si nu vrea de la mine decat pensie alimentara babana pentru ala mic.
– Auzisem ca ai fost accidentat nasol si ca ai stat mult in spital, e adevarat?
– Da, frate! Mi-au dat astia la gioale de m-au secat. Sapte operatii am facut, aveam niste dureri de-mi venea sa ma jupuiesc singur. Noroc ca mi-au dat medicamente cu poala si m-am potolit, dar ma mai apuca din cand in cand cate-o durere din aia rea, de ma secera, chiar daca sunt pe teren! Nu stiu cat o sa mai rezist pe aici, ca ma urasc al dracu englezoii astia.
– De ce, mai? Ca esti blond si frumos? Ca le dai clase la fotbal?
– Nu stiu, ba. De boi! Nu stiu cine dracu le-a bagat in cap ca in Romania sunt multi tigani si-o tin langa cu prostia asta. Le-am spus eu ce si cum dar astia au creierele spalate, daca le-a bagat cineva o prostie in cap nu le-o mai scoate nimeni, sunt tari de tartacuta.
– Si ce-o sa faci? Pleci in alta parte?
– Da, mai, m-as duce in Italia, ca aia-s baieti mai faini, mai generosi si guralivi, asa ca noi, romanii. Si vor sa-mi dea si mai multi bani si o casa a mea, as fi tratat ca un print, nu ca un sclav.
– Bravo, baiatu’, pai de ce mai stai pe ganduri?
– Nu mai stau, ca e deja aranjata treaba.
– Super. Felicitari si ai grija de tine!
– Pai da, cum sa nu!
Ne-am despartit si cand mi-a strans mana, asa, ca atunci cand eram pusti si bateam mingea in curtea scolii, am avut o usoara strangere de inima.
L-am urmarit cu privirea si marturisesc ca ma simteam mandru ca am vorbit cu el, ca a fost vazut cu mine. Era o vedeta si era chiar pe bune, pentru ca era extraordinar de talentat.
La vreun an dupa ce m-am intors in Bucuresti, intamplarea a facut ca la un moment dat, cand fusesem invitat cu nu mai stiu ce ocazie la ambasada Italiei, sa o vad pe fosta nevasta a marelui forbalist.
Era stralucitor de frumoasa, atat de frumoasa incat ar fi eclipsat orice Miss, dar, spre suprinderea mea, era insotita de un tip care nu avea nimic de-a face cu lumea fotbalului. Auzisem ca-si facuse si ea o cariera in Italia, de actrita de cinema, dar nu stiu cat era de talentata.
Oricum, la cat de frumoasa era, putea sa apara doar asa, ca o splendoare pur si simplu si tot ar fi putut sa faca o cariera in domeniu.
M-am gandit sa intreb totusi si am aflat ca domnul care o insotea era un cunoscut regizor italian, a carui muza devenise si care o distribuise deja in vreo patru-cinci filme care avusesera succes si probabil ca de aici deriva acel urias aplomb cu care se misca ea, ca o adevarata diva si nu ca o fosta sotie de mare fotbalist.
Bravo ei, ce puteam sa spun!
Dar pentru ca veni vorba si de fostul ei sot, am deschis discutia, spunand ca stiam chiar de la el ca voia sa joace in Italia si ma gandeam ca cei de la ambasada stiau mai multe decat mine.
Da, era deja in Italia, la o mare echipa si era adulat si acolo. Numai ca durerile pe care le avea de la multele operatii suferite la picioare ii revenisera si fusese spitalizat de urgenta. Acolo, la spital, s-a aflat ca se droga inca de cand era la Londra, ca sa faca fata durerii probabil, caci facea si abuz de analgezice, dar la acestea adaugase copios cocaina.
Italienii erau generosi si clubul nu facuse nimic ca sa renunte la el, dar se iscase un scandal mare la fosta lui echipa, din Anglia, si acolo fusese turnat de unul dintre fostii coechipieri ca ar fi fost narcoman. Oribil!
Ma gandeam cu stupoare cum se poate ca destinul sa-ti ofere atat de mult talent, atat de multe sanse si apoi sa-ti dea la gioale, la propriu? Sa-ti rupa pivioarele si sa te innebuneasca, sa-ti ia de fapt tot ce ai mai bun si mai frumos si sa te transforme in victima!
Cat de nedreapta e viata!
Intr-una din serile anoste, cand eram obligat sa stau in casa pentru ca la tropice, mi-am dat seama ca trecusera niste ani de cand nu-l mai intalnisem pe celebrul fotbalist, fostul meu coleg de scoala. M-am gandit la el si am simtit nevoia sa-i dau telefon unui prieten comun sa aflu ce mai face, mai ales ca era o lunga pauza publicitara la un film pe care-l urmaream
Amicul nostru s-a amuzat copios ca l-am sunat special ca sa-l intreb de Serban.
– Pai ce, tu nu stiai ca nebunul a renuntat de tot la fotbal?
– Nu, dar de ce a facut asta?
– Nu mai scapa de procese si de amenzi si, in afara de asta, nu putea renunta la droguri si la medicamente. Si, ce sa vezi?
– Ce?
– S-a cuplat cu fata unui mare bogatan si i-a turnat aleia vreo trei plozi. E boier, sta la soare pe iahtul personal si-si baga picioarele in fotbalul lor de rahat. Intelegi?
– Inteleg, cum sa nu! Inteleg ca dupa ce a fost star mondial, acum sta pe purcoiul de bani si nu mai vrea sa faca nimic. Dar eu ma tem ca e un ratat, un nebun de fapt.
– Ei, da, o fi nebun dar ii e foarte bine asa!
Ca sa vezi ce mi-a facut curiozitatea! Mai bine nu stiam ca marele star, care ma emotionase de atatea ori, asa cum ii facuse pe atatia si atatia oameni sa planga de fericire, sta acum ca o besnita la soare si nu-i pasa de propria soarta. Ce nebun!
Dar poate ca nu aveam dreptate. Omul asta nu avusese niciodata posibilitatea sa faca nici o optiune, fusese indrumat spre fotbal, obligat sa joace fotbal, exloatat pana la sange. Nu a avut o viata a lui, construita de el, asa cum ar fi vrut el, ci i-au construit-o altii.
Ei bine, acum, cand e „nebun”, este de fapt beneficiarul propriilor lui alegeri, are o viata pe care si-a construit-o singur, asa cum a a vrut el.
Mi-am dat seama ca dincolo de succesul aparent, de pozitia oricat de inalta pe care o ai in lume, ceea ce conteaza cu adevarat este ceea ce doresti tu de la viata, ceea ce iti doresti tu cu adevarat sa fii si sa ai. Abia atunci poti sa fii fericit. Poate nebun, dar fericit!

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: