MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

January 31, 2015

VIOLUL – parabola

Filed under: Literatura — Maria Barbu @ 4:38 am

Cand m-am intors din America, dupa vreo doi ani de absenta din tara, am simtit nevoia sa merg in orasul meu natal, s-o vizitez pe mama, care era vaduva, dar tinea sa stea in casa ei si continua sa fie activa si sa stie tot ce se intampla in jurul ei si in oras.
Acolo aveam s-o reintalnesc pe micuta Diana, care nu mai era micuta deloc, se facuse deja mare, dar din felul in care se prelingea pe langa pereti ori cum isi tinea privirea in jos, puteai intelege ca era teribil de rusinata si de dezorientata de propria ei feminitate. Avea doar vreo saptesprezece ani si avea timp sa se lamureasca ce inseamna aceasta feminitate, sa-i inteleaga atuurile, sa si le asume si sa le foloseasca cu inteligenta.
– Mama, ce e cu Diana? Merge la liceu, a terminat, ce face ea? – am chestionat-o eu pe mama, intr-un moment cand era atenta la niste rolouri pe care le bagase in cuptor si le spiona sa nu se arda, nedandu-i timp sa-si fabrice un raspuns, caci numai asa reuseam sa obtin, cand era atenta la altceva, raspunsurile cele mai spontane si mai sincere.
– Ce sa fie, nu stiu sa fie ceva cu ea acum, dar asta-vara au prins-o niste baieti si su dus-o la cascada, au dezbracat-o si au violat-o pe rand, a stat in spital, saracuta, dar acuma e bine. Merge la liceu, e pe ultimul an. – imi spuse mama, care, uitandu-se la rulouri, scoase dintr-o suflare tot secretul frumoasei fete.
– Nu mai spune „pe ultimul an”, se spune „in ultimul an”.
– Nu ma mai corecta, ca ma zapacesti. Da’ ce ai cu Diana, ce vrei cu ea?
– Nu vreau nimic, dar nu am mai vazut-o de doi-trei ani si era inca o pustoaica atunci, iar acum e …
– Ei, e femeie si ea, ce vrei, se vede ca-i deja femeie, dar ea se rusineaza tare, mai ales c-a patit ce-a patit.
– Dar cine au fost nemernicii care i-au facut asta, ce bestii cresteti in scolile de aici?
– Ei, bestii! Erau niste baieti de la liceu, da’ printre ei era si-un baiat de popa, culmea, cel ma golan dintre ei, un fugit de acasa, dupa ce a furat din biserica lui taica-su niste podoabe de la altar, de-a facut bietul parinte infarct….
– Doamne fereste, eu nici nu mai recunosc orasul asta, de cate ori ma intorc, la interval de cativa ani, il gasesc mereu mai schimbat si mai de neinteles.
– Nu orasul e de vina, epoca-i de vina si acuma tu esti mare, barbat in toata puterea si poti sa ai un cuvant de spus, te poti opune la Rau, dar copiii astia de azi nu stiu sa spuna nu raului si asta-i doboara. – conchise mama, filozoafa si victorioasa ca i se copsesera frumos rulourile.
Cascada era o apa cazatoare, nu foarte inalta dar foarte frumoasa, in marginea de nord a orasului, si toti locuitorii erau foarte mandri de cascada lor, mai ales dupa ce se facuse o emisiune televizata despre cascada asta, a carei apa cadea cumva in evantai, ceea ce o facea sa arate foarte spectaculos.
Inainte de a se ajunge la cascada e o zona impadurita frumos, e de fapt un parc foarte mare, caruia i se lasase intentionat un aspect mai „wild”, considerandu-se ca salbaticia peisajului ar putea pune in valoare si mai bine spectacolul miraculoasei cascade-evantai. Se pare ca nenorocirea Dianei se intamplase tocmai in zona asta salbatica a parcului, care nu era luminata noaptea si care adapostea tot soiul de aventurieri ai intunericului.
Nu m-am putut stapani si, in saptamana urmatoare, am cautat dinadins sa o intalnesc pe fata. Meseria mea de acum era de psiholog al adolescentilor, facusem un master in Statele Unite si aveam o sensibilitate exacerbata la problemele acestei varste, pe care o consideram decisiva pentru conturarea personalitatii de adult, caci vazusem atatia adolescenti cu probleme devenind niste adulti periculosi si pentru ei si pentru altii.
Cheia echilibrului unui adult se gaseste in felul in care, adolescent fiind, a stiut sau a putut sa-si armonizeze pulsiunile hormonale cu cele ideale, partea instinctuala, salbatica fiind cea care il trage in jos, in timp ce partea intelectuala, ideala, il trage in sus.
A ramas inca un mister pentru mine cum de reusesc adolescentii crescuti in medii foarte simple sa-si armonizeze aceste tensiuni in modul cel mai firesc, in timp ce adolescenti crescuti in familii cu pretentii nu reusesc sa gaseasca punctul de echilibru nici atunci si nici niciodata mai tarziu in viata.
Urma sa ma intalnesc cu Diana la o pizzerie din centru, foarte aproape de un cinematograf splendid, recent construit in oras. Ma asezasem deja la o masa pe terasa si-mi comandasem o cafea espresso si o coca-cola cu felii de lamaie, pentru ca aveam o migrena cumplita si numai asa reuseam sa-mi echilibrez presiunea din creier. Lucrasem toata noaptea la textul unei comunicari pe care voiam sa o tin la o universitate din Capitala, peste foarte putin timp.
Am vazut-o pe Diana de departe. Era o fata extraordinar de frumoasa, o blonda destul de inalta, cu un trup atletic si cu o figura foarte expresiva, cu parul lung de un blond inchis, dar cu pielea foarte alba si pura si cu niste ochi albastri minunati. Culmea e ca, desi era atat de frumoasa, fata parea sa nu fie deloc constienta de splendoarea ei si se purta cu o modestie iesita din comun, ceea ce-i dadea un aer de vulnerabilitate, de care eram sigur ca au profitat agresorii ei.
Am petrecut cu Diana toata dupa-amiaza, vorbind linistiti, caci fuseseram vecini si o stiam de cand se nascuse si, desi plecasem de mai multi ani din orasul natal, ramasesem un admirator constant al acelor oameni si al acelor locuri, de aceea ma si simteam atat de apropiat si de ea si puteam sa consider ca nu trebuie sa folosesc nici un artificiu profesional, pentru a o face sa vorbeasca.
Sigur ca am vorbit mai intai despre orice altceva decat despre ea insasi. Eu ma plangeam ca nu am timp sa dorm decat ziua pentru ca noaptea citesc si scriu, ea imi spunea despre cat de absurd i se parea ca profesorii de la liceu o mai sacaiau inca, ascultand-o la materiile care nu o interesau in nici un fel si cum trebuia sa s-i faca timp sa invete si pentru scoala si pentru facultatea la care voia sa intre.
Imi povestea de mama ei, care era cam bolnava, de tatal ei care era cam betiv, imi spunea tot soiul de nimicuri, ocolind cu inversunare acel moment dramatic din viata ei. Am mancat pizza, am comandat si dulciuri, i-am oferit o tigara, dar mi-a spus ca ii este frica sa fie vazuta fumand, am intrat incet-incet in universul ei si usa launtrului ei, care la inceput parea ferecata, se deschidea incet-incet si ma lasa sa vad nelinistile ei, fragilitatea, teama, durerea anxioasa, panica, singuratate, neincrederea, nefericirea.
Mototolind toate servetelele de pe masa, Diana mi-a spus pana la urma povestea acelui viol, pornit de la un pariu intre baieti, asa cum a aflat ea ulterior, viol initiat tocmai de cel pe care-l considerase iubitul ei si pe care, de atunci, nu l-a mai vazut niciodata, caci parintii lui s-au mutat cu tot cu baiat in alt oras, unde aveau cunostinte in politie si in justitie si reusisera sa-l scape pe violatorul lor fiu de puscarie.
Am vazut ca Diana nu acuza atat violul in sine, desi era o nenorocire, o nemernicie fara seaman, ci faptul ca fusese un viol in grup, initiat de iubitul ei, ceea ce-o facuse nu doar sa se desconsidere pe sine ci sa-si piarda increderea complet in orice baiat de pe fata pamantului. Toata durerea lumii parea ca se adunase in sufletul ei si nu mai voia sa plece de acolo, caci se cascase un gol care o cuprindea si nu o lasa sa se dreneze.
Am incercat sa ajung la sufletul ei, am facut ce am putut ca sa-i sporesc increderea in ea, sau, mai bine zis, sa sadesc un graunte care sa rodeasca si sa o ajute sa-si recapete increderea, i-am spus cat e de uimitor de frumoasa si de puternica, i-am oferit ajutorul pentru facultate….
Dupa cateva ore petrecute impreuna, privirea Dianei se ridicase mai sus si chiar mersul ei parca nu mai era asa de serpuit si parca nu se mai prelingea pe langa pereti. Ne-am despartit cu promisiunea ca tinem legatura si ca ea ma va suna dupa examenul de bacalaureat, inainte sa vina in Capitala sa dea examen la facultate. Nu ma miram ca-si dorea sa faca medicina, era clara pornirea ei si dorinta ei intensa de a se vindeca pe ea insasi si pe oricine altcineva aflat in suferinta.
Dupa acea vizita, avusesem foarte mult de lucru si nici nu mi-am dat seama ca trecusera prea multe luni de la intalnirea mea cu Diana, de care mi-am amintit pentru ca citisem despre un caz asemanator, in care victima se sinucisese.
Cum nu mai primisem de atunci nici un semn de la Diana, mi s-a pus un nod in gat si-o greutate pe inima, si, temandu-ma ca s-a intamplat ceva grav de tot, am sunat-o pe mama.
– Sarut mana, mama, uite de ce te sun, ca am visat-o urat azi-noapte pe Diana, vecina noastra, si voiam sa stiu ce e cu ea! – am mintit eu repede, ca sa nu o supar pe maica-mea ca nu-i dadeam ei prioritate.
– A, stai linistit, Diana e bine, a intrat la medicina, dar la Iasi si de Craciun a venit acasa maritata deja, cu unul dintre profesori, un mosgalau, de te crucesti cum a putut fata asta frumoasa sa-l ia de barbat pe unul ca ala, dar asta e, fata e bine de tot, c-am inteles ca mosu are bani si casa si masina, ce sa mai vorbim! – isi spuse lectia mama mea, tot asa, dintr-o suflare, transmitandu-mi toate sentimentele ei amestecate.
– Ma bucur, mama, ma bucur sa aflu ca fata e bine!
– Da’ ce credeai, c-o sa se spanzure pentru tampitii aia, Doamne fereste? – spuse mama mea, cu voce tare si cu un limbaj frust ceea ce eu ma temusem sa-mi formulez chiar si mie insumi.
As putea spune ca eram fericit ca fata era bine. Am rasuflat usurat si am inceput sa procesez cazul. Pe de o parte am inteles ca fata renuntase sa caute iubirea, facand ceea ce era mai bine pentru ea.
Imi era clar ca Diana isi alesese un sot mai in varsta si care-i era profesor la facultate pentru ca ii dadea ei sentimentul de siguranta, o facea sa se simta protejata si inconjurata de acel ceva ce sufletul il resimte ca pe o cetate inexpugnabila si asta era un semn bun, indiferent daca aceasta casnicie avea sa tina un an, sau zece sau toata viata!

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: