MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

January 29, 2015

IUBIREA SI PUTEREA [2] – VRAJA SI DESTIN

Filed under: Literatura — Maria Barbu @ 2:28 am

Mama Yana descoperise iubirea cu niste decenii in urma, cand era inca o fetiscana, careia-i placea sa mearga cu alte codane pe la diverse iarmaroace, asa cum se faceau pe vremea aceea.
Era insa fata de om bogat si cu prestanta in satul ei de padurari si nu se insotea asa, cu oricine, ci-si alegea cu grija prietenele. Ea insasi era o fata eleganta, careia nu-i placeau deloc ulitele mocirloase ale satului si de aceea ii ceruse tatalui ei sa-i cumpere casa la oras, ca n-avea de gand sa-si strice hainele improscandu-le cu noroi.
Ceea ce bunicul, om falos si bogat, si facu deindata, caci el asa facuse pentru toti cei zece copii ai lui, celor sase fete le luase cate o casa cu etaj iar baietilor le cumparase cate o casa cu pravalie alaturi, sa poata face negot si sa traiasca bine si indestulati. Caci asa era tataicul mamei Yana, un om destept si puternic, care facuse avere cu destoinicie dar si cu har si care tinea ca si copiii sai sa fie tot oameni instariti si seriosi.
Inalt si voinic, cu barba aproape alba dar cu parul negru corb, bunicul era unul dintre cei mai influenti oameni din zona aceea de padure, si asta nu numai datorita averii sale, agonisite si in timpul vietii lui dar si mostenite de la stramosi, ci si datorita extraordinarei sale intelepciuni, recunoscuta de toata comunitatea si chiar de imprejurimi, fapt care-l facea pe bunicul sa fie chemat adeseori sa judece chestiuni pe care judecatorii insisi nu le putusera gasi o solutie convenabila.
Mama Yana avea la acel moment pe care-l evoca mereu cu nesfarsita placere, cam vreo saptesprezece ani si se dusese cu prietenele ei la iarmaroc, ca sa caste gura si sa se si distreze pe seama unora sau altora, caci fauna umana a unor astfel de manifestari traditionale cred ca era si diversa si hazlie. Mama Yana spunea ca, la un moment dat, ele, fetele, obosisera de atata mers prin multime si s-au asezat pe o banca de lemn, montata langa cortul unei ghicitoare.
Ghicitoarea insasi cica era o tiganca frumoasa si inalta, cam la vreo treizeci de ani, cu banuti de aur impletiti in codite si cu dintii imbracati in aur si cu o voce de turturica ragusita, cu care le ademenea pe adolescentele acelea rurale si credule.
– Hai sa-ti ghicesc in palma, in carti, in ghioc si-n cristalu’ cu noroc! – le striga tiganca cu glas cantat.
– Lasa, ca venim mai incolo…. – raspunse una dintre fete.
– Haide frumoaso, sa-ti ghicesc tie, ca vad in ochii tai cum iti vine amorezul si te fura de la ma-ta de-acasa si nu te mai lasa din brate pana mori! – zise tiganca cea frumoasa, prinzand-o pe tanara mama Yana de poala fustei, pe care o imbracase special pentru plimbarea aceea prin iarmaroc si pe care o cususe ea insasi, din stofa scumpa, la atelierul de croitorie de lux, unde o daduse bunicul sa-si faca ucenicia.
– Bine, haide zi-mi, da’ repede ca se face noapte! – raspunse atat de tanara atunci mama Yana, curioasa la culme de ce avea sa-i zica tiganca.
– Hai, da-mi mana, sa-ti vaz norocul, sa cante ghiocu si sa iti schimbi portu’, din fata mare la plimbare sa te faci cocoana mare! – zicea tiganca in soapta cantand usor, ca intr-o vraja numai de ea stiuta.
– Ascult, zi odata! – spuse aproape rastita si nerabdatoare fata.
– Se vede un baiat cam slabut la fata da’ cu ochii de foc care o sa te ia cu trasura cu doi cai ori cu motor, o sa te imbrace-m matasa, o sa-ti puna coronita si dupa ce te fura de la muma-ta, te duce intr-o casa mare ca un castel si o sa te faca o foarte mare cocoana! – zise tiganca dintr-o suflare, uitandu-se in acelasi timp in palma fetei, in cele cateva carti de tarot intinse pe musamaua unei masute joase, dar tragand cu ochiul si la globul de cristal galben care stralucea ciudat.
– Ei, na, da’ unde le vezi matale toate astea?
– Ete-asa le vad eu, ca-s vrajitoare de sange indian, nu de sange de marlan! – se sclifosi tiganca, intanzind mana dupa banii pe care-i intinse fata.
La mai putin de un an de la aceasta intamplare, mama Yana spunea ca si uitase de prezicerile tigancii din iarmaroc, cand, la un bal, a cunoscut un baiat slabut cu ochii stralucitori care a invitat-o sa o conduca acasa cu trasura. In acel moment, mama Yana si-a adus aminte de ghicitoare si a inteles ca-si intalnise ursitul: era tata. Adica barbatul care a iubit-o din prima clipa, cu o pasiune nestavilita nici de ani, nici de greutati, nici de departare, nici de alcool, nici de boala, nici de nimic.
Mama Yana ne spunea inca mirata, dupa atatea decenii, ca totul s-a petrecut intre ea si tata exact cum ii spusese tiganca, ca bunicul nu a vrut sa o lase sa se logodeasca cu baiatul invatat si bogat venit de la oras cu trasura lui eleganta si apoi cu o masina Buick, pentru ca i se paruse ca diferenta dintre ei era prea mare pe scara sociala si atunci tata a furat-o de acasa si nu a mai vrut sa o duca inapoi.
Mama Yana povestea cum s-au logodit si apoi s-au casatorit, cum bunicul a venit la nunta lor si cum s-a imbunat vazandu-l pe tanarul inginer atat de sfasietor de indragostit, si cum s-a induplecat sa ii dea binecuvantarea fetei lui zanatice si desigur si zestrea ce i se cuvenea, desi averea tatei era si ea importanta, dar era facuta mai mult din obiecte de lux decat din bani propriu-zisi.
Bunicul insa le-a dat si o mosioara frumoasa, de pe urma careia aveau intotdeauna casa plina de trufandale si copiii ce aveau sa se nasca mai tarziu erau hraniti sanatos si cu prospaturi care mai de care. De la mosie soseau mereu cosuri pline cu bunatati si acele momente erau unele pentru care eu aveam sa am o slabiciune extraordinara, caci imi dadeau impresia ca traiesc intr-o poveste cu cornul bogatiei din care se revarsau fara sfarsit toate bunatatile pamantului.
Cand ne povestea despre felul in care-l cunoscuse pe tata, mama Yana avea o lumina speciala pe fata si o anume imbujorare, care o facea sa para mai tanara si mai naiva. Dar imediat ce incheia povestirea, redevenea matroana puternica si dominatoare care conducea cu neinduplecare familia bogata si numeroasa pe care si-o facuse.
Sa fie oare iubirea doar acea lumina care apare in ochi si care apoi dispare fulgerator, lasand loc numai dominatiei si puterii castigate odata cu trecerea anilor?
Nu stiam la acel moment al vietii mele, dar aveam sa aflu raspunsul ceva mai tarziu, pe propria-mi piele si pe propriu-mi suflet, cand aveam sa-mi intalnesc si eu ursita, care avea sa-mi aduca tot atata fericire cata durere, tot atata desfatare cata disperare, dar asta e o alta poveste, care inca nu se intamplase si care se cocea in adancurile sortii mele si avea sa izbucneasca abia peste niste ani, dar la fel de puternica si de plina de foc precum lava arzanda a unui vulcan, care tasneste din maruntaiele pamantului si cara la vale case si oameni si animale, averi si saracii, vieti si destine.
Imi placuse inca de cand eram mic si nestiutor sa caut in cartile din biblioteca tatei acele povesti de iubire in care viata si moartea par sa stea pe aceeasi muchie de cutit, povesti de dragoste care secole de-a randul au impresionat si pe cei sensibili si sentimentali dar si pe cei distanti si inchisi.
Intram in biblioteca tatei pe furis, ma asezam pe covorul de Buchara si deschideam cate o carte cu copertile de piele si cu titlul scris cu litere aurii, asa cum ai deschide un sipet cu nestemate.
Parca ma frigeau buricele degetelor, parca mi-era frica si simteam cum ritmul respiratiei mele se schimba iar inima imi bate mai tare. Nici nu stiu de ce eram atat de emotionat, de parca avea sa se intample cine stie ce aventura periculoasa, in care as fi fost atras eu insumi, ca intr-un vortex al sentimentelor si resentimentelor, de care apoi aproape ca nu mai puteam scapa.
Poate ca emotia era data si de faptul ca faceam ceva interzis, ca intrasem in sanctuarul acelei camera magice numita biblioteca, cu dulapuri cu rafturi pana la tavan, pline de carti, care aveau in ele lumi minunate ce pareau ca ma asteapta tocmai pe mine ca sa le explorez.
Fratii si surorile mele vitrege treceau pe langa acea camera interzisa fara sa aiba niciodata dorinta de a patrunde in ea, fara sa simta atractia magnetica ce se exercita asupra mea cu o forta de neinvins.
Era o ispita dulce, imi placea la nebunie sa ma strecor in camera aceea fermecata si interzisa, imi placea cum miroseau cartile a piele fina si a cerneluri speciale, imi placea cum se filtra lumina prin perdelele de dantela englezeasca si prin draperiile de catifea oliv, legate cu snur gros de matase cu ciucuri asortati la capat, imi placeau covoarele care semanau aici cu cele din 1001 de nopti, imi placea biroul tatei din lemn masiv si jiltul inalt din piele cu manerele aurite, imi placea totul si mi se parea un taram in care orice miracol s-ar fi intamplat ar fi parut absolut natural.
Credeam cu tarie ca atunci cand intram in camera aceea capatam puteri magice, ca ma puteam face nevazut sau ca puteam reface Paradisul fara nici un efort, caci mintea mea si sufletul meu se regaseau acolo in locul de electie, in acel loc predestinat in care destinul meu devenea regal si miraculos.

Advertisements

1 Comment »

  1. “Nu stiam la acel moment al vietii mele, dar aveam sa aflu raspunsul ceva mai tarziu, pe propria-mi piele si pe propriu-mi suflet, cand aveam sa-mi intalnesc si eu ursita, care avea sa-mi aduca tot atata fericire cata durere, tot atata desfatare cata disperare, dar asta e o alta poveste, care inca nu se intamplase si care se cocea in adancurile sortii mele si avea sa izbucneasca abia peste niste ani, dar la fel de puternica si de plina de foc precum lava arzanda a unui vulcan, care tasneste din maruntaiele pamantului si cara la vale case si oameni si animale, averi si saracii, vieti si destine.”
    Aici se vede ca esti poeta! Cred ca abia astepti sa scrii si partea asta de poveste, eu sigur abia astept sa o descopar!

    Am descoperit doua greseli de tip typo:
    “Mama Yana spunea ca, la un oment dat, ele, fetele,” – Moment dat
    “zise tiganca cea frumoasa, prinzand-o de tanara mama Yana” – pe tanara

    Am crezut ca dupa ce le-ai facut paralela cu iubirea si puterea celor doi, Mamei Yana si lui Tata in prima parte si acum ai dezvoltat povestea Mamei Yana, cu trecutul si prezentul ei ghicit de o tiganca, urma si descrierea mai in amanunt a Tatei. Cand colo, de fapt am aflat mai multe despre narator si abia la final mi-am dat seama ca aici puterea e altfel interpretata, ca puterea mintii si nu a averilor sau cea interioara.

    Comment by Dana-Cristiana Agent — February 18, 2015 @ 2:17 am


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: