MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

January 18, 2015

VODKA – parabola

Filed under: Literatura,Politica — Maria Barbu @ 4:35 am

Serghei se grabea sa ajunga la Club si calca pedala de acceleratie cu ura. Nu-si rezolvase niciuna dintre problemele programate pentru acea nefericita zi de marti si-l durea capul infiorator, ceea ce i se intampla extrem de rar si de aceea era dispus sa-l considere un semn rau pentru aceasta zi si asa destul de ne-fasta.
La Clubul “Narodna” il astepta tatal sau, domnul senator Yuri Pavlenko, unul dintre cei mai importanti oameni politici ai acestei epoci. Familia Pavlenko era de vita nobila si-si tinuse rangul chiar si pe vremea comunismului sovietic, fara sa faca rabat de la valorile intelectuale cu care se mandreau de vreo doua secole incoace.
Erau samanta de rusi albi, elita aristocratica ruseasca si multi dintre stramosii lor facusera studii prin marile capitale europene si deasemenea multi ramasesera acolo de frica bolsevicilor.
Dar asta e o alta poveste, pe care Serghei o auzise de multe ori din gura tatalui sau sau a unchilor sai, a caror mandrie nu era egalata decat de teribila aroganta, pe care nu faceau nici un efort sa o ascunda.
In familia lor, barbatii erau aroganti iar femeile erau smerite, cel putin asa le placea sa se laude.
Mama lui Serghei, Masha Andreevna, provenea tot dintr-o straveche spita aristocratica, dar saracita si inspaimantata de comunismul bolsevic, intr-atat incat ajunsesera sa se dezica de stirpea lor nobila si sa accepte cu lasitate functii in cadrul noii ordini proletare, ceea ce pe mama lui o facea sa se simta cumva umilita, iar pe tatal lui il justifica sa se poarte de multe ori agresiv si stupid cu femeia pe care o iubea cu patima de mai mult de treizeci de ani.
Serghei si sora lui, Sonia, erau fructele acestei iubiri, SS cum spunea razand tatal sau, mangaindu-si mustata atent tunsa.
Domnul senator fuma pipa si aroma tutunului sau olandez umplea orice incapere in care s-ar fi aflat, asa cum se intampla si acum, in barul de la clubul select unde-si daduse intalnire cu fiul sau.
Tatal si fiul dadusera de urma unei afaceri destul de necurate, cu vodca scumpa, adusa din Finlanda si reetichetata in Rusia, pentru a fi apoi vanduta de zece ori mai scump pe piata americana.
Amandoi dispretuiau tot ce era american, cu acea superioritate a vechilor familii boieresti, pe care Europa le produce mereu, spre disperarea celor de peste ocean, care nu au nici vechime, nici traditii, nici cultura, si confunda aristocratia ruseasca cu cine stie ce alta nobilime, tot asa cum confunda Europa cu Eurasia, dintr-o crasa ignoranta, de care nu se obosesc sa scape.
– Tata, nu stiu ce sa zic, dar nu cred ca merita sa te bagi in treaba asta, din care nu ai cum sa iesi nepatat. Zau nu merita! – ii spuse Serghei tatalui sau, pe care-l respecta mai mult decat il iubea si pe care-l admira mai mult decat il asculta.
– Stiu, Serghei, si nici nu am de gand sa ma bag, vreau doar sa dau de niste fire ca sa pot apoi sa pun totul in bratele procurorului general. – raspunse senatorul.
– Cred ca deja trebuie sa faci asta, pentru ca orice miscare este de acum inainte riscanta si te poate trage in valtoarea asta frauduloasa, fara sa-ti dai seama! – relua Serghei.
– Tocmai de aceea am vrut sa ne vedem, ca sa imi spui ce parere ai, pentru ca eu as putea sa fac o interpelare in Duma, dar stii cum sunt parlamentarii nostri, se misca greu, ca melcii. E un deputat faimos bagat in porcaria asta si mi-e prieten, de asta ezit…
– Aici nu mai incape prietenie, trebuie sa tai in carne vie, il dai pe tava la procuratura si gata, lasa fineturile si gesturile elegante, ca poti ajunge si tu in puscarie, fara sa fii deloc vinovat. Ca una era sa fi luat si tu niste milioane de dolari, cum a facut amicul tau si alta este sa fii doar un filozof fraier, care nu-si toarna prietenul din noblete. Aici e o afacere murdara, e ceva pe viata si pe moarte sau pe libertate, mai bine zis. Nu te baga deloc, da-te deoparte, acum! – ii spuse Serghei pe un ton atat de categoric incat senatorul tresari.
– Ai dreptate, fiule, acum imi dau seama ca nu mai merge nobletea aici, e o treaba prea murdara in care s-a bagat Cernosenko, nu mai am cum sa ma prefac ca nu vad. Uite ca e aici si procurorul general, am sa-i soptesc ceva.
– Nu, tata, nu merge cu soptitul. Trebuie sa faci un act scris, care sa te disculpe la o adica, nu merge pe soapte, ca te prind astia la mijloc si nu mai scapi. De unde stii ca amicul tau nu i-a dat vreun million de parai si procurorului general?
– Vai de mine, nu se poate asa ceva!
– Tata, lasa naivitatile si idealismele tale aristocratice, vremurile s-au schimbat si victime nu sunt banditii ci fraierii, asa ca fereste-te! – apoape ca striga Serghei in urechea tatalui sau.
– Asa am sa fac, fiule!
Se despartira strangandu-si mainile, domnul senator urcand apoi in masina oficiala care avea sa-l duca la Senat, in timp ce Serghei isi mai comanda inca un whiskey.
Renuntase inca din adolescenta sa mai bea vodca, pentru ca i se parea ca se priveaza de placeri mai complexe pentru a tine “stindardul” national al vodcii. Descoperise de altfel ca se potrivea mai bine cu gustul unui whiskey vechi si scump decat cu taria votcii criminale, care ii incendia cerul gurii. Dar, de gustibus.
Merse apoi in restaurant, unde il zari pe procurorul general, stand la masa cu niste prieteni si nu mica ii fu mirarea cand il vazu chiar pe amicul tatalui sau, cel care patrona afacerea frauduloasa cu vodca finlandeza cumparata ieftin si vanduta scump….
O durere ca o sabie ii strabatu pieptul, se ridica grabit de la masa dupa numai doua imbucaturi din mancarea lui favorita de scrumbie albastra si iesi din restaurant.
In foaier, isi aprinse nervos o tigara si-si suna tatal pe telefonul mobil personal, nu pe cel senatorial, ordonandu-i aproape sa faca acea hartie! Reclamatia adica.
Apoi sari in masina sa si porni in viteza spre biroul propriei firme. Era architect, ca bunicul si strabunicul lui matern si era foarte incantat sa duca mai departe aceasta zestre profesionala.
In urmatoarele ore se vazu blocat in niste sedinte cu angajatii si colaboratorii si capul ii bubuia de problemele discutate.
Cand ajunse din nou in camera lui directoriala, cum ii placea sa o numeasca, se aseza aproape oftand pe scaunul inalt de piele si deschise televizoul enorm care se lafaia aproape pe tot peretele din fata biroului sau de sticla.
Uimit, vazu la breaking news ca fortele speciale il saltasera din restaurantul clubului unde fusese la pranz pe deputatul Cernosenko, caruia i se gasisera cica vreo zece milioane de dolari fara acoperire in seiful de la vila de vacanta.
Serghei se uita cu atentie sa vada daca la masa din restaurant era si procurorul general, pe care-l vazuse cu ochii lui infulecand cu pofta niste picioare de crab cu usturoi si stingandu-le cu vodca din plin.
Dar nu mai era nici urma de el, de parca “marele luptator impotriva coruptiei” se evaporase.
Serghei rasufla usurat, si-si suna tataI:
– Ce ziceti, domnule senator, facem un billiard asta seara?
– Desigur, dragul meu, ne vedem la club! – raspunse cu vocea lui grava si calda domnul senator Yuri Pavlenko.
Serghei fu strabatut de un val de duiosie si simti nevoia sa-i spuna si mamei sale cateva cuvinte la telefon, dupa care, punadu-si picioarele pe birou, in stilul americanilor pe care-i critica toata ziua-buna ziua, Serghei se apuca sa rasfoiasca documentatia de la un proiect enorm pe care isi dorea cu ardoare sa-l obtina pentru firma lui de arhitectura.
Era vorba de o noua sala de concerte, care se construia pe un teren pe care propriul sau strabunic patern il daruise comunitatii si care avea sa-i poarte numele, caci strabunicul lui nu fusese doar un pierde-vara aristocrat si bautor de votca ci si un foarte mare pianist!
Ziua aceasta de marti se dovedea pana la urma a fi una dintre cele mai faste zile din ultimul an si asta il facea pe Serghei sa incerce un sentiment de multumire si de bucurie cum nu mai simtise de foarte multa vreme.
“Se pare ca si vodca asta ajuta la ceva”, isi spuse el in gand, zambind sagalnic.

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: