dragonul negru de lut musca din cainele de paza,
ma lasa cu frica in sanul greu,
ma calca pe piept
si ma apasa.
uratul dragon, diavol de carne si sange,
mama mea in cer plange
si se roaga la nor.
am visat mereu ca zbor,
ca scap de catuse si lant,
ca ma ridic peste dusmani si peste durere.
acum ma uit cum cainele meu piere
si se duce incet langa cei de demult,
langa cei pe care i-am iubit
cu sangele nascator.
o sa-mi fie atat de dor,
atat de gol,
atat de frica,
in aceasta lume mica.
undeva, langa inima mea,
latra la luna cateaua mea cea buna,
latra la stele lupul de langa perdele,
latra la vis destinul meu promis.
fara paine si fara apa,
fara arginti si fara dorinti,
se iese din matca aceasta stearpa
si se-aseaza-ntre sfinti.
fara chip de om sau de fiara,
numai cu sufletul lasat afara si-nflorit
peste zenit.
Leave a Reply