oroarea acestei veri,
calamităţile zilei care curg mereu,
întotdeauna păgâni, tu şi eu,
fugiţi din Eden,
rătăciţii stăpâni ai unei iubiri interzise.
lumea aşteaptă darurile promise
dar zeii se ascund printre tâlhari.
îţi simt gura ca pe o viperă,
şoapta ca pe o lamă.
la gâtul meu sari
şi-mi deschizi sângele
şi mi-l desfaci în petale de bujor.
tu ştii că niciodată n-am să mor
şi poţi să-mi faci ce vrei.
lumină şi întuneric, diavoli şi îngerei,
ca nişte anotimpuri se succed şi se întrepătrund.
trăim un destin deschis,
pare chiar operaţie pe cord profund
şi nimeni nu mai înţelege nimic.
numai noi parcă zărim un pic
ceva din aripa lui Dumnezeu,
mai bătrân, mai păgân, mai îndepărtat
de această lume sinistră din care singur a plecat.
iubirea noastră
e o iubire tristă
şi vastă.
Ce Trufie Superbă… “NOI şi DUMNEZEU”, nu “Dumnezeu şi noi”…
Comment by Mihnea Georgescu — June 11, 2010 @ 9:37 am
@Mihnea,
(smiling, blushing)
Comment by Maria Barbu — June 11, 2010 @ 10:56 am
[…] La fel de ciudat si lipsit de bun simt mi s-a parut si faptul ca domnul Grigore Cartianu si-a programat lansarea volumului „Sfarsitul Ceausestilor” la un stand apropiat, in asa fel incat, pentru o perioada de timp cele doua evenimente s-au suprapus. […]
Pingback by Am fost ieri la Bookfest « Hai ca se poate! — June 11, 2010 @ 11:54 am