MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

May 8, 2010

COŢOFANA

Filed under: Parabola — Maria Barbu @ 11:12 pm

Jenny adora obiectele colorate, lucrurile colorate strident, bijuteriile foarte, foarte strălucitoare şi, în general, tot ce era “€œglittering”. Nu-i păsa dacă obiectul era sau nu de valoare, atâta timp cât îi atrăgea privirea şi se asorta cu cine ştie ce altă piesă preferată a ei, care nu făcea nici doi bani.

În mintea şi în sufletul lui Jenny era o democraţie absolută, totul fiind la fel de important pentru ea. Într-o vară, Jenny şi încă trei prieteni au făcut o călătorie la Buenos Aires. După cele zece zile petrecute în acel oraş strălucitor şi miraculos, lui Jenny i-au crescut pretenţiile, cel puţin cu privire la dimensiunile obiectelor colecţionate.

A trecut cu o uşurinţă aiuritoare de la colecţionarea de bijuterii, la colecţionarea de vase enorme de ceramică şi îşi dorea cu ardoare să ajungă la maşini şi la case!  Nu pentru că ar fi avut vreun simţ al proprietăţii, nici vorbă! Jenny adora aceste piese mari, aşa cum adora şi micile piese de bijuterii sclipitoare, punând la loc de cinste şi un inel de metal comun cu o uriaşă piatră de sticlă colorată şi un inel princiar din platină cu briliante.

În ultimele luni însă, cu Jenny se întâmplase ceva dramatic, pentru că, deşi nu spusese nimănui că ar avea vreo suferinţă, nu mai era veselă şi entuziastă ca altădată pentru fiecare prostioară cumpărată, nici nu mai făcea cele mai teribile eforturi, împrumutând bani sau vânzând obiecte importante din casă pentru a-şi achiziţiona cine ştie ce năzdrăvanie plină de străluciri solare!

Prietena ei cea mai bună, Amy, era deja îngrijorată.

–      Ce-i cu tine Jen? De atâta timp nu mai râzi, nu mai vrei să ieşim la turele noastre de shopping, nu-ţi mai pasă de colecţiile tale sclipicioase. Ce e-n sufletul tău şi nu vrei să spui?
–      Nu ştiu, Amy, chiar nu ştiu. Simt că nu mai am nevoie de lucruri, nu-mi mai place nimic, nu mă mai atrage nimic. Dar….
–      Dar ce, hai, spune fată dragă!
–      Păi€… simt că încep să-mi placă oamenii…  ca şi cum aş vrea să îi colecţionez!…
–      Hai, mă, că eşti nebună de-a binelea! Cum adică? Şi eu fac parte din colecţia asta a ta?
–      Du-te naibii, că mă superi! Tu eşti prietena mea de mult timp, eu spun despre cei pe care i-am cunoscut de curând!

Chiar aşa şi era. În ultimele luni, Jenny făcuse un curs de perfecţionare ca traducător pentru evenimentele de mare anvergură, conferinţe, congrese, chestii de genul ăsta, şi cunoscuse acolo o mulţime de oameni. Într-un fel foarte straniu, pasiunea ei pentru lucrurile excesiv de strălucitoare s-a transferat în zona relaţiilor şi Jenny s-a surprins făcând colecţie de prieteni şi prietene care, priviţi cu atenţie, nu făceau decât să se înscrie în sfera personajelor ciudate, funny în cel mai bun caz.

Cu cât cineva era mai guraliv ori mai straniu, îmbrăcat mai ciudat sau având un vocabular dintre cele mai greu de digerat, cu atât îşi gasea  mai repede loc în galeria personajelor preferate colecţionate de Jenny. Deşi spusese de multe ori, în glumă, că are convingerea că în altă viaţă fusese coţofană, pasăre cunoscută pentru pasiunea pe care o are pentru obiectele strălucitoare, Jenny s-a văzut nevoită să admită că în galeria noilor ei prieteni nu era practic nici un om normal şi cu atât mai puţin unul valoros.

Păreau să fie cu toţii nişte rataţi deghizaţi în artişti care practică o boemă pitorescă, dar care de fapt nu creau nimic, nu aveau nici un fel de operă, ci se chinuiau să câştige nişte bani făcând traduceri în direct la evenimente importante, dar care, în fond nu aveau nici o pasiune adevărată, nu aveau nici o strălucire autentică.

Într-o zi, însă, cam cu vreo două ore înainte de pauza de prânz, în biroul pe care Jenny îl împărţea cu încă unsprezece traducători-interpreţi,, a intrat un fabulos personaj, în persoana unui bătrânel cu aparenţa unui rege Lear fugit de pe scenă!

Moşuleţul părea complet dezorientat şi nişte colegi ai lui Jenny îl şi preluaseră pentru a lămuri situaţia. Jenny s-a apropiat şi ea, zâmbind amuzată, ca şi cum ar fi găsit cea mai nostimă şi oarecum stupidă piesă umană din colecţia sa.

Dar nu apucă să facă decât doi păşi, pentru că la auzul numelui pe care-l spuse personajul, ea înlemni pur şi simplu.  Omuleţul era cel mai celebru scriitor din State, omul care, mai mult chiar decât Hemingway însuşi, revoluţionase romanul american, transformându-l dintr-o naraţiune liniară în cel mai spectaculos cine-roman! Înţepenită de emoţie, Jenny înţelese în sfârşit că nu tot ce străluceşte e valoros, aşa cum nu toţi care ne uimesc la prima vedere sunt cu adevărat mari personalităţi. Simţea cum ceva din interiorul ei se zbătea puternic, ca şi când ar fi fost o pasăre pe care colivia prea strâmtă o făcea să se sufoce!

În după-amiaza acelei zile, Jenny se întoarse de la birou şi, cuprinsă de o agitaţie aproape febrilă, smulse de pe etajere nenumăratele coşuri şi coşuleţe pline de nimicuri strălucitoare şi le puse în pungi negre de plastic pentru gunoi. Pasărea din pieptul ei se zbătea din ce în ce mai tare şi, la un moment dat, Jenny duse mâna la piept şi apoi şi-o retrase repede-repede de parcă ar fi smuls ceva de acolo.

După acest gest aproape spasmodic şi sigur inconştient, se linişti complet şi se simţi eliberată. Pasărea care suferise în colivie zburase spre înalt!

Advertisements

9 Comments »

  1. Cred ca in fiecare din noi se ascunde intr-o mai mica sau mai mare masura o Jenny. Indiferent ca suntem tipe, care adoram prostioarele, sau tipi, care colectionam diverse, printre care si partenere. 😆 Parabola asta scoate la iveala, printr-o maniera chiar dulce, o latura foarte intunecata a omului. Asa cred acum, cel putin. Eu una m-am cam regasit in pasiunea lui Jenny, dar si in teama ei de a colectiona oameni. Chiar cred ca e bine atunci cand incepem sa ne temem de nebuniile pe care le facem. Inseamna ca mai avem timp sa ne recuperam… asa cum s-a intamplat si-n cazul lui Jenny.
    Nu mai zic ca mi-a placut, ca te invat rau :P, m-a pus mult pe ganduri insa.

    Comment by dana — May 9, 2010 @ 2:31 am

  2. Am uitat sa spun ca aproape ca mi-a parut rau ca s-a incheiat atat de brusc. Voiam o continuare… 🙂 speram sa gasesc macar un schimb de replici dintre scriitor si Jenny. Dar probabil nu mai avea gustul dulce amarui pe care il are asa.

    Comment by dana — May 9, 2010 @ 2:33 am

  3. Si mi-a placut mult diferenta dintre eventualii omuleti din colectie si prietena, Amy. Si de aici pot sa imi fac muuuuulte ganduri. Ma bucur tare mult de diferenta pe care o face Jenny.
    Eu am citit parabola ca pe o intamplare a unei fete destul de micute, poate din cauza tonului in care e scrisa, dar cred ca se poate aplica foarte bine si unei persoane mai mari (nu zic totusi matura).

    Comment by dana — May 9, 2010 @ 2:35 am

  4. @Dana,

    da, ai dreptate, in fiecare om exista un colectionar, activ sau potential. Colectionarea de oameni insa e ceva teribil, un pacat care poate duce la o paranoia nu stiu de ce fel, poate chiar criminala!

    Comment by Maria Barbu — May 9, 2010 @ 2:37 am

  5. Daca nu se termina asa brusc nu mai era chiar parabola, adica o naratiune concisa si plina de miez, ci se mai pierdea in vorbarie!

    Comment by Maria Barbu — May 9, 2010 @ 2:39 am

  6. APEL CATRE BLOGUL POLITIC ROMANESC !

    SOLUTIE PRACTICA PENTRU TRIMITEREA PRESEDINTELUI IN PUSCARIE!
    
Am ajuns o ţară de urmăriţi şi de urmăritori. E mai rau ca pe vremea lui Ceausescu! Avem de 2,5 ori mai mulţi angajaţi la serviciile secrete decât pe vremea lui Ceauşescu. Prieteni din Romania m-au parasit. Colegii din cinematografie au rupt relatiile diplomatice iar ziaristii din NewYork refuza sa vorbeasca la telefon despre Basescu spunand ” ca suntem ascultati “. Romania este intr-un faliment economic , politic si rasial fara iesire. Care este solutia ?
Uneori de la distanta lucrurile sunt vazute mai bine. Mafia securist comunista a preluat puterea economica. 3 % controleaza intregul capital iar 97 % nu controeza nimic, decat saracia si lipsa de speranta. Clasa politica, partidele politice. media, mogulii ,sindicatele reprezina minoritatea mafiota de la putere. Cu exceptiile de rigoare toti sint o apa si un pamant.
Cu alte cuvinte solutia trebue sa fie romaneasca dar sa aiba un puternic sprijin international. De mai multi ani in calitate de artist ,cineast si ziarist am incercat sa creiez ” scandaluri ” care sa zduncine ologarhia de la putere.
Mentionez in lipsa spatiului doar Scandalului ICR New York cand am chemat politia americana la o expozitie araba Al Queda. Aceasta a fost o actiune a fost creiata in jurul principalei voci al diasporei americane New York Magazin . Faptul ca nici o voce din tara ,nici macar in soapta, nu a atentionat ca expozitia sponsorata de statul roman nu a fost romaneasca ci a unui cetatean irakian pe nume Amwar Ambaki dovedeste ca cenzura si diversiunea este totala. Tot acest circ al democratiei este de ochiul lumii.
Sunt ziarist de investigatii. Toate actiunile si opiniile mele sunt bazate pe documente.- Sunt un varf de lance care ar trebui sa fie folosit de cei din tara.- In calitatea de cetatean american si japonez atentionez……….. autoritatile statului american. Reprezint Nipon Press si televiziunea japoneza in SUA. Am zeci de conectiuni in media internationala iar compania mea de film poate face un documentar pe orice subiect de interes,
Cea mai puternica mafie din Romania este cea a armamentului si are in varf pe presedintele inca in functie. Dar aceasta mafie este extrem de vulnerabila. Majoritatea intreprinderilor sunt romano – americane si sunt licentiate in SUA.,intrand sub jurisdictia legii americane.
De curand New York Magazin http://www.nymagazin.com/ serializeaza cartea scritorului Voctor Nicolae ” Daca ai trecut prin casa mortii ” bazata pe interviuri cu persoana mea. Cartea contine destule desvaluiri pentru a aduce pe TRAIAN BASESCU IN FATA UNUI TRIBUNAL INTERNATIONAL .Revista
 apare miercuri.

    Cititi desvaluiri explozive pe blogul meu. Daca le considerati folositoare pentru cauza comuna, punerea catuselor, actionati in consecinta. Actionati impreuna cu Diaspora, special cu cea americana.
    Succesul garantat
    .
Robert Horvath Cineast USA
    

http://devanewyork.blogspot.com
    /
http://www.devagallery.com

    Comment by rhorvath — May 9, 2010 @ 5:56 am

  7. Aceasta parabola o inteleg ca ucenicie a devenirii individuale,cum sa-nteleg
    apusul devenit al unui harciog ce, in urma experientelor prin care a trecut ,aduna deavalma , uitandu-le intelesurile si talcurile avute la un moment dat, lucruri,vorbe,ganduri?

    Comment by spedy — May 10, 2010 @ 9:44 am

  8. […] multi. Suntem aproape un milion de someri si desi acum suntem saraci suntem o forta de care ar trebui sa se tina […]

    Pingback by In atentia somerilor din Romania « Hai ca se poate! — May 10, 2010 @ 3:55 pm

  9. ROMANII AU DREPTUL SA AFLE ADEVARUL !
    ( BASESCU CONDAMNAT LA 20 ANI INCHISOARE DE UN TRIBUNAL FRANCEZ )

    DREPT LA REPLICA
    Doamna Alina Gheorghiu
    Deputat
    CONSPIRATIA TACERII
    In calitate de ziarist de investigatie incercand sa sparg cenzura trimit desvaluiri pe blogul romanesc.
    Astazi am primit doua lovituri grele. Banda Basescu a oprit serializarea cartii bazata pe interviuri cu mine din New York Magazin. Scriitorasul V. Nicolae si-a scos epoletii la vedere, oprind publicarea materialului.
    A doua lovitura a fost hotararea dumneavoastra de a cenzura mesajele mele.
    Aparitia acestor mesaje pe blogul dumneavoastra poate avea un efect psihologic si informativ Mesajele mele pe
    blogurile Dan Voiculescu. Ion Iliescu, Corina Cretu sunt citite de clasa politica, servicii secrete si din
    surse sigure chiar de presedinte. Nu este momentul unei false modestii. Actiunile mele daca ar fi sprijinite de dumneavoastra pot zdruncina sistemul. Eu am creiat scandalul ICR New York prin chemarea politiei. Aceasta expozitie salbatica antisemita ( pe un perete intreg sa pictat o menora si pe ea sa scrijelit cu sange Fuck ) nu a fost o expozitie romaneasca ci una araba a “artistului ” irakian Amwar Ambaki. FBI a deschis o ancheta.
    Cea mai puternica asociatie evreiasca din lume a Anti -Defamation League a trimis un mesaj de protest guvernului prin ambasada SUA. Directorul sectiei externe Ionathan Vick ma sunat la telefon pentru a-mi da stirea . La sunat si pe Culian de la New York Magazin care poate confirma lucrurile. Cenzura a fost totala .
    Toate ziarele sau statiile de TV au refuzat stirea. Va garantez din surse sigure ca sa incercat inlaturarea lui Basescu. Filmul meu ” Desecrarea Menorelor” va fi vizionat la aceasta asociatie in curand. Au fost invitati supravietuitorii lagarelor naziste . Fimul a fost cumparat de NHK – Tokio si Fox TV si va fi prezentat cu ocazia cu ocaziei sarbatorilor de iarna. Va rog insistent deschdeti pe blogul meu pentru a vedea politia americana invadand Romanian Gallery.
    http://devanewyork.blogspot.com/2010_01_01_archive.html
    Articol : Expozitia Patapievici deschisa dupa doi ani de zile Ianuarie 2010
    Poate desvaluirile mele par fanteziste dar sunt luate extrem de serios de serviciile Basescu.
    Va rog deschideti http://devanewyork.blogspot.com/search?updated-max=2010-04-18T06%3A26%3A00-07%3A00&max-results=7
    Articolul : Atac banditesc impotriva Antenei 3 in atentia FBI. (Un Watergate romanesc )
    Sunt impreuna cu sotia mea Kiyoko reprezentantul celei mai importante statii de TV in SUA. Trimet reportaje regulat la Nippon Press
    Filmez toate evenimentele cu canotatie japoneze la ONU. Studioul meu de film si TV se afla cateva minute distanta de cladirea de 25 de etaje a cuibului (diplomatic ) securitatii .
    Clubul presei straine al carui membru sunt de 20 ani este centrul de legatura cu media intrnationala.
    Toate aceste inclusiv tripla cetatenie ( USA, JAPAN.ROMANIA ) a-mi creiaza o pozitie strategica speciala.
    Acest varf de lance ar trebui folost de cei din tara, inclusiv de dumneavoastra in calitate de parlamentar. Din punctul meu de ziarist cred ca un scandal urias poate duce la caderea lui Basescu.
    In cursul acestei dimineti am primit o veste extrem de inportanta de la Consulul Francez din New York, care ma anuntat ca eforturile mele ( zeci de memorii adresate autoritatilor franceze ) au dat rezultat . Redeschiderea dosarului Basescu- Rouen ( incendierea portului ) va aduce aproape sigur la 20 de ani de puscarie. Sansele lui Basescu sa scape sunt nule tinand seama ca a recunoscut public la TV , falsificarea probelor.
    In concluzie cred ca informatii de acest fel si multe altele sunt foarte importante sa ajunga la cititorilor blogului si prin bunavointa dumneavoastra colegilor din parlament si conducerii principalului partid de opozitie. Tinand seama ca avem o cauza comuna va rog a reveni la intentia dumneavoastra de a cenzura
    mesjele mele. Cu stima
    Robert Horvath Deva ziarist SUA
    http://devanewyork.blogspot.com/
    http://www.devagallery.com/
    Va rog a publica aceasta scrisoare pe blogul dumneavoatra. Vom putea judeca parerea participantilor la
    acest blog de exceptie.

    Comment by ROBERT HORVATH NEW YORK — May 11, 2010 @ 4:20 am


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: