FUGA DE MEMORIE

la o poartă de lacrimi,

câinele inimii mele se aude lătrând.

e-ntuneric pe stradă,

este iarnă în gând.

suferinţa luminii iar mă strânge de gât.

niciodată, nicicând,

crucea coastelor mele n-a fost aşa de grea.

sunt copac, sunt o ghindă,

sunt doar lacrima ta,

care stă să se prindă de o geană de viaţă.

un munte-n ochiul  meu s-a prăbuşit,

un munte nou se iscă iar

în fiecare dimineaţă.

eşti aici, eşti un cânt,

dinaintea zăpezii, înfruntând porumbeii.

floarea mea tremurând

îndrăzneşte să vrea,

îndrăzneşte să fie

mai presus decât zeii.

( lui Ruxi )