picătură cu picătură curge sângele zilei,
lângă noi e noroi
şi absenţă.
undeva, în eter, reapar
monştri mărunţi ai durerii.
mă ţii de gând, privind cum sar
zăvoarele tăcerii.
nu poate fi vid în noi, un gol
care să contrazică natura.
lipicios, melcul cărnii
îşi dezice făptura
şi chinul lui mut.
ştiu că am iubiri furate
cerului ocult,
dar asta nu mă poate opri
să văd
cum sângele singur poate ţâşni,
ascunzându-se-n trup,
ca-ntr-un chiup.
oare ce ni se întâmplă
în această undă,
ce prevestire ni se oferă
într-un strop de gin,
mai amar decât o cupă de pelin?
numai plânsul e dulce acum,
când, disperaţi,
ne aruncăm durerea
în drum!
=========================
multa tristete si o unda de resemnare?
nu cred ca este cazul. vremea asta predispune la introspectie…
spedy/25/01/2010
Comment by spedy — January 25, 2010 @ 7:31 am
foarte trist si asa de bine facut poemul. nu stiu ce sa spun, m-au lasat cam fara cuvinte asocierile astea imprevizibile, dure si triste. si desi nu ma incanta sa spun ca e superb ceva trist, poemul e minunat! 🙂
iar poza se potriveste foarte bine cu versurile.
Comment by Dana — January 25, 2010 @ 10:04 am
@spedy,
nici vorba de resemnare, e doar un respiro in universul afectiv si… vine primavara!
Comment by Maria Barbu — January 25, 2010 @ 12:57 pm
@Dana,
am observat mai demult ca in poemele mele metafora e mai intensa cu cat drama launtrica se exprima mai mult!
Comment by Maria Barbu — January 25, 2010 @ 12:59 pm
Sângele are nevoie de zvâcnire.
Ta-bum, ta-bum!… Pompează cordul
Gânduri desprinse-n cuante calde de răzvrătire,
hârş, hârş, sangvin îşi târăşte efortul
spre rana flămândă de lovire.
Comment by Bibliotecaru — January 26, 2010 @ 6:00 pm
🙂
Hai că sunt bun!
🙂
Comment by Bibliotecaru — January 26, 2010 @ 6:00 pm
@Bibliotecaru,
esti super bun!
Comment by Maria Barbu — January 26, 2010 @ 7:52 pm
“Hai că sunt bun!” este o replică a lui Horaţiu Mălăiele în Puricele… Mi-a rămas un reflex pe această replică. 😀
Comment by Bibliotecaru — January 27, 2010 @ 12:18 am
Superba poezie!
“Undeva,in eter,
reapar
monstri marunti ai durerii.”
Maria,o seara minunata si astept sa citesc alte poezii care -mi incalzesc sufletul.
Comment by octavpelin — January 27, 2010 @ 11:47 pm
@Octav,
cu tot dragul!
Comment by Maria Barbu — January 28, 2010 @ 12:27 am
Doamna Maria Barbu,haideti sa lasam pentru un timp poeziile,haideti sa ne mobilizam impotriva clicii care ne-a subjugat!
Comment by pinturu — January 28, 2010 @ 1:11 am
Atata timp cat romanii prefera minciuna si frauda, cum le poti arata adevarul? Este o evolutie dureroasa si abia dupa niste ani de infometare si saracie crunta poate ca vor incepe sa inteleaga ceva!
Comment by Maria Barbu — January 28, 2010 @ 1:17 am