MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

December 9, 2009

SUNTEM CARPATICI, NU BALCANICI

Filed under: Cultura — Maria Barbu @ 2:15 pm

Daca ne asumam curajul de a contempla cu atentie si cu bunacredinta istoria româneasca, ca si geografia, si, daca am tine cont si de argumentele sociologilor si etnologilor, am vedea ca România nu este “un loc unde nu se intâmpla nimic” ci, dimpotriva un spatiu monumental, la propriu, deoarece muntii nostri, Carpatii, sunt presarati de sculpturi megalitice provenind de la o straveche civilizatie, antediluviana.  In acest spatiu, Carpato-Danubiano-Pontic, poporul român s-a plamadit din fibra strabunilor daci si romani si a primit un destin in care dramatismul istoric a fost suportat cu stoicism.  Suntem unul dintre cele mai coagulate popoare. Arcul Carpatilor este, din punct de vedere geografic, coloana noastra vertebrala. Carpatii sunt prelungirea estica a Alpilor. Cultura româneasca straveche are elemente comune cu cea a altor popoare europene a caror existenta fizica si istorica a tinut de proximitatea montana. Pirineii, Alpii si Carpatii au dat ceva din monumentalitatea si rigoarea lor popoarelor care vietuiesc in proximitate.

Nu avem de ce sa ne raportam la Balcani, care sunt in Sudul Dunarii, in timp ce noi, românii, suntem conturati, de o istorie de aproape douazeci de secole, ca apartinând de Nordul Dunarii.  Dunarea a fost hotarul natural pe care românii l-au pus mereu intre ei si numerosii agresori care au atentat la viata lor, la tara lor, la bogatiile lor. Cronicile noastre istorice sunt presarate ca de un lait-motiv de formularea: “si i-au alungat pe dusmani peste Dunare”. Cronicarii au inteles cel mai bine rolul celor doua repere naturale pe care le-au folosit mereu românii: Dunarea pentru a-i alunga pe dusmani dincolo de ea si Carpatii, care au fost si sunt adevarata matrice româneasca, locul unde românii s-au format si unde s-au retras mereu pentru a-si apara fiinta.

Existenta insasi a poporului româneste strâns legata de Carpati. Acesta este un adevar evident si accesibil oricui. Suntem carpatici, ori carpatini asa cum alti europeni sunt alpini. Suntem acel neam de oameni pentru care arcul majestuos al Carpatilor a functionat ca element organic, unificator.  Intreaga noastra istorie se leaga de Carpati, intreaga noastra cultura, intreaga noastra spiritualitate. Cultura româneasca este profund marcata de aceasta rigoare, care este o trasatura specifica oamenilor de munte. Folclorul românesc este unul pastoral, iar literatura culta a preluat sintagme, cândva esentiale, transformându- le in metafore. Carpatii i-au facut pe români sa fie unitari, sa aiba aceeasi limba si aceleasi obiceiuri. Arcul carpatic nu a despartit provinciile românesti, ci le-a unificat, le-a dat coerenta. A fost nucleul magnetic al fiintei noastre nationale.  Carpatii sunt muntii ce sustin centrul Europei, cu forma lor robusta, aproape circulara. La fel sunt si românii. Robusti si neclintiti, românii au aparat Europa.

Este de neinteles de ce, dupa atâtea secole de istorie dramatica, când românii s-au luptat sa-i alunge pe agresori peste Dunare, poate afirma cineva acum ca apartinem unui spatiu geografic si cultural de care ne-am delimitat.  Aceasta nu inseamna ca nu recunoastem valoarea zonei balcanice. O recunoastem cu aceeasi generozitate cu care suntem gata sa recunoastem valoarea tuturor, o recunoastem dar nu-i apartinem. Am infruntat agresiunile venite din acest Sud, stapânit cândva de Imperiul otoman, si le-am facut fata cu eroism si sacrificiu.  Carpatii au fost magnetul natural, coagulant pentru geografia, istoria, cultura si spiritualitatea româneasca. Tot in Carpati, si azi inca, salasluiesc acei miraculosi pustnici, acei mari rugatori, care prin credinta si asceza ne fac sa ne raportam mai direct la Inalt. In acest spatiu sacru, in zona Carpato-Danubiano-Pontica, românii salasluiesc din vremuri antice. Nu exista nici o ratiune de a ne abandona locul de origine, loc pentru care fidelitatea noastra este absoluta. Nu exista nici un motiv de a-i dizloca pe români din locul unde i-a pus Dumnezeu, Natura, Istoria.

Intr-o cuvântare a lui Carol I, rostita la 3 ianuarie 1885, marele rege spunea: “Istoria poporului român din cele mai vechi timpuri si pâna in zilele noastre este numai o lunga serie de lupte uriase razboinice, ce a trebuit sa sustina cu multa vitejie si devotament poporul român pentru apararea tarilor române, a nationalitatii, limbii, religiunii si libertatilor sale. In tot cursul evului de mijloc invaziunile la Carpati si la Dunarea de Jos s-au continuat, s-au reinnoit si s-au preschimbat cu aceeasi rapiditate si vehementa ca si in epoca Imperiului Roman. Si daca poporul român a iesit victorios din aceste razboaie gigantice, daca tarile n-au fost subjugate de popoare straine, daca nationalitatea româna n-a fost distrusa, daca si azi tarile acestea sunt latine, precum au fost latine inainte aproape cu 1800 de ani, aceasta are s-o multumeasca geniului sau national, virtutilor sale militare, mostenite de la stramosi, increderii ce au avut-o intotdeauna Românii in drepturile si in fortele iubirii de tara si de nationalitate, unirii si intelepciunii lor politice.”  Am preluat acest fragment din prefata la o lucrare monumentala si de o importanta de exceptie pentru istoria României, ca si pentru cultura noastra, o contributie de maxima importanta la studiul neoliticului european, “Dacia preistorica” de Nicolae Densusianu, aparuta in anul 1913, cu o prefata de dr. C.I. Istrati.

Sa nu ne uitam adevarurile! Sa nu ajungem sa negam ceea ce este evident si obiectiv in geografia, istoria si cultura noastra.  Românii de azi nu trebuie sa fie hienele stramosilor lor, ci sa pastreze alura puternica si demna a lupilor din Carpati, lupi din care dacii facusera o imagine emblematica si drapel de lupta.  Locul nostru, din preistoria neolitica si pâna astazi, a fost si este “leaganul” Carpatilor. Acesti munti ne-au dat si ne dau “osatura” lor si vom ramâne inchegati si demni numai raportându-ne la ei.  Suntem carpatici si putem fi mândri de asta. Carpatii ne leaga de inima Europei in mod natural si organic.  In “cuibul” Carpatilor palpita “sângele” geologic al Europei, tot astfel cum stravechiul sânge european palpita in fiinta noastra nationala.  Este o realitate pe care nimeni nu are dreptul sa o ignore.

Advertisements

1 Comment »

  1. Eu sunt mai de la Mare… dar, mă rog, imaginea e frumoasă!

    Comment by Mihnea Georgescu — December 9, 2009 @ 8:24 pm


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: