MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

July 13, 2008

De ce ne temem de fericire?

Filed under: Dileme,Sinele ascuns — Maria Barbu @ 9:52 pm

Cine oare ne da noua, oamenilor, dreptul de a judeca Destinul? Ni se pare ca suntem indreptatiti sa cerem socoteala Sortii de ceea ce traim, de ceea ce ni se intampla ori de modalitatea in care ni se intampla. Ne dorim sa fim fericiti, sa ni se implineasca aspiratiile iar uneori, cand in mod miraculos ni se intampla, suntem pusi pe judecat destinul care tocmai ne-a dat minunea pe care o asteptam de mult. Ne intrebam de ce si cum, si, ocupati sa punem atatea intrebari, pierdem insasi trairea miracolului fericirii .

Ce ciudati suntem noi, oamenii! Suntem de multe ori victimele propriilor noastre capacitati launtrice, victimele acelui dar spiritual pe care l-am primit de la Divinitate si care ne face adesea sa ne instrainam de natura noastra pamanteasca, fizica, precara poate, dar singura datorita careia putem fiinta, putem trai bucuria, putem desfasura existenta aceasta, de care uitam mereu ca ne-a fost data tocmai pentru a trai cat mai intens, mai frumos si mai plini de incredere.

Unde este cheia adevarurilor noastre? Undeva in inima, in sufletul plin de iubire, in lacrimile de dor, in soaptele de dragoste, in suferinta pierderii si in teama care insoteste acest fragil dar miraculos sentiment. Si nu spun fragil in sensul de volatil, de trecator, ci in sensul de delicat si subtil, de fin si elevat. Efemeritatea noastra ne sperie si ne face sa fugim uneori de ceea ce ne da mai frumos existenta.

Dar in adancul nostru e adevarul care ne opreste la timp, ne sterge spaimele si ne face sa fim in stare sa traim fericirea care ne este data. Sa o traim din plin, fara intrebari, fara temeri, fara restrictii. Sa ne infruptam, din minunea fericirii, pentru ca aceasta este esenta insasi a existentei!

25 Comments »

  1. Super! Ai pus punctul pe i foarte bine. Dupa parerea mea, suntem niste alpinisti carora fericirea le da energia si aptitudinea de a escalada muntele. In momentul in care te-a parasit fericirea, pierzi si energia si aptitudinea risti sa cazi si in functie de cat ai urcat cazatura va avea efectele ei. Le spuneam mereu oamenilor sa nu se urce mai mult decat isi permit, sfat care la momentul respectiv era ignorat, dar dupa ce au picat unii au venit si mi-au recunoscut ca am avut dreptate. Teoria asta e valabila bineinteles numai atunci cand exista motive care sa ne faca sa fim mai prudenti. Pe de alta parte, fericirea si suferinta intra in definitia vietii. Sa fugi de fericire si de tristete ar insemna sa nu mai traiesti normal, sa te transormi intr-o robot. Se poate filozofa / discuta destul de mult pe subiectul asta.

    Comment by Aurel Dragut — July 13, 2008 @ 10:11 pm

  2. Asa cum ne ferim de durere, pentru ca nu vrem sa suferim, asa se pare ca ne ferim de fericire! 😆

    Comment by Dana — July 13, 2008 @ 10:56 pm

  3. Ochii care privesc fumusetea o si creeaza. Inima care simte frumusetea o si transmite. Mintea care gandeste binele il si inmulteste. Pentru ca lumea este o creatie a perceptiei, lumea adevarata se afla in interiorul nostru, iar ceea ce noi credem ca este in afara reprezinta doar o proiectie.
    http://octavianpaler.ro/comentarii-si-citate/291/

    Comment by Gabi — July 13, 2008 @ 11:12 pm

  4. @Aurel,

    cata dreptate ai, dragul meu prieten! Si cat de frumoasa este comparatia asta cu alpinistii! Minunata.

    Comment by Maria Barbu — July 14, 2008 @ 12:10 am

  5. @Dana,

    nu stiu daca ne ferim de fericire, cat ne este teama de prea multa fericire. Ne este teama ca nu va dura, ca va trebu sa platim un pret, etc, etc. Este teribil!

    Comment by Maria Barbu — July 14, 2008 @ 12:13 am

  6. @Gabi,

    iti multumesc mult. Minunat spus si cred ca si adevarat!

    Comment by Maria Barbu — July 14, 2008 @ 12:14 am

  7. Maria,

    Adevarat, si pacat ca oamenii uita ce inseamna fericirea fara teama.

    PS. iti multumesc frumos pentru comentariu.

    http://stirea.wordpress.com/

    Comment by Ovidiu — July 14, 2008 @ 10:49 am

  8. @maria Barbu

    Foarte ciudati suntem Maria.

    Comment by Petrisor Socol — July 14, 2008 @ 11:49 am

  9. Dana, depinde de fiecare om in parte cum pretuieste fericirea. Poate pentru unii de ex. e echitabil sa fii fericit o zi si sa suferi 8 pentru ca fericirea pe care o traiesti in acea zi face sa “merite” pretul de 8 zile de suferinta. Perioadele si raportul sunt puse la intamplare bineinteles, situatiile difera de la caz la caz.

    Comment by Aurel Dragut — July 14, 2008 @ 12:43 pm

  10. Ne temem, intr-un fel, de fericire pentru ca stim cu totii cat de urata este caderea de la o inaltime mare. De aceea sunt multi oameni care prefera sa fie pesimisti, ca sa nu fie dezamagiti daca nu merg lucrurile. Este, sa spunem, o masura de precautie, tocmai pentru ca lumea asta in care traim este atat de relativa si nu ai cum sa stii ce se va intampla.

    btw: ai o leapsa de la mine 😉

    Comment by Emanuela — July 14, 2008 @ 1:28 pm

  11. Crestinismul ne indeamna sa nu credem in metodele de ghicire a viitorului, sa nu le practicam. Ne indeamna sa credem in clipele pe care traim sa cautam fericirea in iubire, sa nu cautam fericirea vesnica. Cu cat o asteptam mai mult, cu atat ne departam de ea, sa fim optimisti, sa avem incredere in noi.

    Comment by mirelateodorescu — July 14, 2008 @ 1:52 pm

  12. @Ovidiu,

    mai ales cu tine mi-ar placea sa discut despre diferenta dintre placere=bucurie a simturilor si fericire=bucurie a sufletului. Si stii bine de ce te-as prefera ca preopinent intr-o asemenea discutie! De altfel se vede pe blogurile tale ca tu crezi in trairea clipei, dar sunt convinsa ca stii sa discerni intre placere si fericire, nu-i asa?

    Comment by Maria Barbu — July 14, 2008 @ 7:34 pm

  13. @Petrisor,

    chiar suntem ciudati! Ne dorim idealul, vrem ca iubirea sa fie eterna, dar atunci cand intalnim fericirea…. aproape fugim de ea!

    Comment by Maria Barbu — July 14, 2008 @ 7:36 pm

  14. @Mirela,

    nu cred ca ne-a facut prea mult bine, in problema discutata aici, crestinismul, cel putin in formula cunoscuta de noi, ortodocsii! De aceea eu nu cred ca trebuie sa traim fericirea personala sub influenta crestina, pt ca atunci suntem manati sa lasam fericirea pt viata de apoi, ceea ce este absurd, din perspectiva existentei!

    Comment by Maria Barbu — July 14, 2008 @ 7:39 pm

  15. @Emanuela,

    da, ai dreptate si tu. Cred ca asta si este motivul real al fugii de fericire: teama, vechile deceptii, ranile sufletesti care au lasat urme dureroase, etc.

    P.S. Multumesc pt leapsa!

    Comment by Maria Barbu — July 14, 2008 @ 7:55 pm

  16. Noi nu ne temem! – cum zicea, oarecând, Dan Andrei Aldea…

    Comment by Vania — July 14, 2008 @ 9:15 pm

  17. @Vania,

    e minunat!

    Comment by Maria Barbu — July 14, 2008 @ 10:14 pm

  18. @neinfectat,

    tu ai baut azi, de ziua lui Geoana? Ce-i cu tine, omule? Vrei sa fie presedinte acest estropiat de basescu, care se dovedeste a fi cel mai mare hot din istoria Roamniei? Sa ne fereasca Dumnezeu de asemenea nenorocire! Sa se duca domnu Capitan portocaliu acolo unde ii este locul, pt ca romanii nu mai vor sa fie condusi de mafiotii de tip Base si Cocos/Udrea, si Stolo, si Videanu, si Boc sau cum naiba ii mai cheama pe banditii astia!

    Comment by Maria Barbu — July 14, 2008 @ 10:18 pm

  19. Frica este un sentiment pe care noi, oamenii, nu-l avem din nastere. Exista un timp in viata fiecaruia dintre noi cand incepem sa cunoastem ce inseamna teama, frica…Din acel moment nu mai exista fericire deplina, ci doar momente de fericire. Ne inchidem in noi, calculam totul si nu mai riscam nimic din teama de a nu retrai alte temeri.

    Comment by Alandra — July 14, 2008 @ 11:45 pm

  20. @Alandra,

    asa este, din pacate. Durerile anterioare lasa urme adanci. Numai ca fericrea iubirii merita sa fie traita fara nici un fel de teama si fara inhibitii. Cu orice risc!

    Comment by Maria Barbu — July 15, 2008 @ 12:20 am

  21. @Maria Barbu. Ai dreptate, Maria, trebuie trăită fericirea, e un dar şi să-ţi fie frică să trăieşti ce e mai minunat e un păcat faţă de Dumnezeu.

    Cred că nu ai dreptate în privinţa creştinismului, mai ales a celui ortodox. Esenţa credinţei creştine, a ortodoxiei, este bucuria vieţii ca dar de la Dumnezeu. Creştinismul este religia Iubirii – atât cea între bărbat şi femeie, cât şi între oameni, în general, deci prietenia, solidaritatea, comuniunea.

    Tot ce e mai înălţător în umanitate ne-a adus creştinismul, pentru că tot ce e mai înălţător pentru om ne-a adus Hristos. El este cel care a eliberat femeia şi a rupt lanţul prejudecăţilor. El este calea, adevărul şi viaţa. Fericitul Augustin spunea – zicală preluată de ortodoxie: IUBEŞTE ŞI FĂ CE VREI! Iar Apostolul Pavel a spus: cui iubeşte mult i se iartă mult. Şi unde dragoste nu e, nimic nu e.

    Cu afecţiune.

    Comment by Roxana Iordache — July 15, 2008 @ 3:05 am

  22. @Roxana draga,

    asa cum scriam si in apoftegmele pe care le-am publicat in anul 2003, crestinismul este o religie a omenirii viitoare. Da, Isus a propovaduit iubirea si a considerat-o, si El si apostolii Sai, ca fiind cel mai inaltator sentiment, Dar Biserica nu face acelasi lucru. Sau poate nu inteleg eu destul de bine si raman cumva indepartata in mod injust!

    Comment by Maria Barbu — July 15, 2008 @ 7:11 pm

  23. sarut dreapta doamna si bine ati revenit.observ o oarecare tristete si o doza de regret…tristetea poate venii din sentimentul ca este dureros sa constati ca,orice ai face ,cat de mult te-ai stradui sa deslusesti cararea cunoasterii, omul,prefera sa rataceasca in ganduri risipite…
    in raspunsul la postarea roxanei,dvs vorbiti despre credinta ,iar aceasta transcede religia ,oricare ar fi ea.iar slujitorii acestora ,institutiile ,sunt oameni,sunt ale oamenilor si sunt tributare metehnelor omenesti.
    fericirea este o stare de moment,o sclipire ce te poate apropia de absolut,si reprezinta intersectia aleatorie dintre aspiratia spiritului si realitate.
    cred ca o doza mai mare sau mai mica din prima,face ca fericirea,notiunea de fericire sa fie perceputa atat de divers…
    extraordinara (din punctul de vedere al unui neofit, totusi)acesta poezie.
    sunt bucuros sa cunosc si oameni ,nu numai deosebiti ci,chiar extraordinari.

    spedy/10/12/2009

    Comment by spedy — December 10, 2009 @ 7:28 am

  24. Cred ca mai bine ar fi sa nu mai lasi mizerii din astea sa-ti infecteze blogul. Sau poate este un scuipat care ti s-a prins de pantof si n-ai observat cand ai revenit din iad printre pamanteni.

    Comment by arhiprofesor — December 17, 2009 @ 12:12 am

  25. @arhiprofesor,

    nici nu observasem comentariul ala infect. L-am sters, multumesc de atentionare.

    Comment by Maria Barbu — December 17, 2009 @ 6:11 pm


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: